Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 472/R-CM
Ședința publică din 10 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul ORAȘUL împotriva sentinței civile nr.358 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind recurentul-pârât Orașul Berbești și intimatul-pârât Consiliul Local al Orașului Berbești.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin cererile depuse la dosar prin serviciul registratură al instanței, recurentul-pârât Orașul Berbești și intimatul-pârât Consiliul Local al Orașului Berbești, au solicitat amânarea cauzei și comunicarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant în vederea formulării apărării.
Recurentul-reclamant solicită respingerea cererilor formulate în scris de recurentul-pârât Orașul Berbești și intimatul-pârât și susține că notele pe care le-a depus la dosar la data de 04 iunie 2008 reprezintă motivele de recurs și precizări.
Arată că nu are cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea respinge cererile de amânare a cauzei formulate în scris de recurentul-pârât Orașul Berbești și intimatul-pârât Consiliul Local al Orașului Berbești.
Constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor, punând în discuție și excepția de nulitate a recursului declarat de reclamant.
Recurentul-reclamant consideră că a motivat în termen recursul, arătând că l-a depus personal la Curtea de APEL PITEȘTI la data de 04 iunie 2008. Solicită admiterea lui așa cum a fost formulat în scris.
Având cuvântul asupra recursului formulat de recurentul-pârât Orașul Berbești, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10.03.2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Orașul Berbești și Consiliul Local al Orașului Berbești pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumelor restante reprezentând sporul de 25% pentru perioada 01.03.2005 - 31.12.2005, al 13-lea salariu pe anii 2005, 2006 și 2007 și concediul de odihnă pe anul 2007.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale constând în salariul cuvenit pentru 14 zile de muncă pierdute pentru soluționarea acestor cereri adresate inițial Ministerului Muncii prin Autoritatea Națională a Persoanelor cu handicap și în costul transportului, toate acestea însumând 812 lei, a daunelor morale de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost încadrat, în baza contractului de muncă pe perioadă determinată, începând cu 01.03.2005, pe postul de asistent personal al fiului său având grad de handicap grav.
Sporul de vechime în muncă i-a fost recunoscut de către primărie abia din data de 01.06.2006, după ce a sesizat cu o astfel de cerere și Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap.
Pentru perioada anterioară acestei date angajatorul refuză să îi plătească sporul de vechime ce i se cuvine în cuantum de 25%.
Aceeași instituție centrală i-a confirmat faptul că are dreptul și la al 13-lea salariu.
Iar din anul 2007, în baza Legii nr.448/2006, asistenții persoanelor cu handicap beneficiază de concediu de odihnă plătit.
Prin cererea nr.8185/13.11.2007 reclamantul a solicitat efectuarea concediului de odihnă începând cu 01.12.2007. A fost refuzat pe motiv că nu au fost prevăzute fonduri în bugetul pe anul 2007.
Concediul pe anul 2007 i-a fost aprobat abia din data de 12.02.2008, dar i s-a făcut cunoscută aprobarea abia în data de 07.03.2008.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.281 și urm. Codul muncii.
Prin întâmpinare, Consiliul Local al Orașului Berbești a formulat următoarele apărări:
Prin adresa nr.3502/31.05.2004 a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei s-a precizat de către Direcția de Politici că salariul lunar al asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav este prevăzut, potrivit art.3 din Normele metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap aprobate prin nr.HG427/2001, la nivelul salariului lunar stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele clinice.
Pârâtul arată că în unitățile din sectorul bugetar debutanții nu beneficiază de spor de vechime. În opinia sa, este posibilă acordarea acestui spor asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav numai după completarea actelor normative cu prevederi corespunzătoare și după stabilirea sumelor necesare în legea anuală a bugetului de stat.
Abia în art.37 alin.1 lit.a din Legea nr.448/2006 a fost prevăzut sporul de vechime.
Astfel se explică faptul că Primăria Berbești l-a acordat numai din anul 2006.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere se arată că niciun act normativ adoptat în materia salarizării personalului contractual, începând cu nr.OUG24/2000 și terminând cu nr.OUG10/2008 nu a prevăzut acest beneficiu.
De altfel, gestionarea sistemului de salarizare a personalului contractual se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual.
În prezent, susține pârâtul, reclamantul se află în concediu de odihnă pe anul 2007 începând cu data de 12.02.2008. Potrivit statului de plată pe luna februarie 2008 i-au fost plătite 14 zile de concediu de odihnă pe anul 2007, restul va fi plătit în luna următoare.
În privința despăgubirilor materiale, se arată, reclamantul nu a înștiințat compartimentul de asistență socială cu privire la zilele în care lasă fără supraveghere persoana cu handicap. El nu a făcut dovada că deplasările au fost efectuate în interesul persoanei asistate.
Mai mult, conform celor spuse de reclamant, pentru cele 14 zile în care ar fi făcut deplasările reclamantul a fost plătit necuvenit.
Întrucât reclamantul nu a respectat condițiile legale de efectuare a acestor deplasări - nu a înștiințat angajatorul și nu a solicitat ordin de deplasare - nu i se cuvin nici cheltuielile de transport.
Dovada faptului că nu i-a fost cauzat vreun prejudiciu moral reclamantului stau demersurile făcute de pârâți pentru stabilirea drepturilor asistenților personali ai persoanelor cu handicap.
Prin sentința civilă nr.358/18.04.2008, Tribunalul Vâlceaa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul Orașul Berbești să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime de 25% în perioada 01.03.2005 - 31.12.2005 și al 13-lea salariu pe anii 2005, 2006, 2007.
A respins celelalte capete de cerere, precum și cererea formulată împotriva pârâtului Consiliul Local al Orașului Berbești.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul a fost încadrat începând cu data de 01 martie 2005 ca asistent personal al fiului său cu contract de muncă pe perioadă determinată.
La comisiile ulterioare, a obținut același grad de handicap grav pentru fiul său, astfel că i s-a prelungit contractul de muncă.
Reclamantul nu a primit drepturile ce i se cuvin după ce a fost încadrat cu contract de muncă, respectiv sporul de vechime de 25% și al 13-lea salariu.
În urma demersurilor făcute atât de reclamant cât și de Primăria Orașului Berbești la Inspectoratul Teritorial d e Muncă și la Ministerul Muncii, începând cu data de 01 ianuarie 2006 i-a fost acordat sporul de vechime cuvenit.
Prin adresa nr.1948 din 7 februarie 2008, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Vac omunicat reclamantului că în urma controlului efectuat la Primăria Berbești au fost dispuse măsuri pentru remedierea neregulilor constatate, măsuri printre care a fost și aceea de acordare a drepturilor salariale restante, astfel că începând cu data de 7 februarie 2008, reclamantul a fost invitat la sediul primăriei pentru a-și ridica drepturile salariale restante.
De asemenea, Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap au comunicat reclamantului că potrivit art.21 din nr.OG3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006, pentru acordarea sporului de vechime în muncă, angajatorul trebuie să ia în considerare integral și lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.
Referitor la al 13-lea salariu, prin aceeași adresă s-a arătat că atâta timp cât asistenții personali sunt angajați în sistemul bugetar, beneficiază de al 13-lea salariu ca și angajații din sistemul bugetar.
S-a reținut că reclamantul nu a primit drepturile ce i se cuvin, respectiv sporul de vechime de 25% în perioada 01 martie 2005 și până la 31 decembrie 2005 și nici al 13-lea salariu pe anii 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea sa privind acordarea acestor drepturi a fost privită ca întemeiată.
Cu privire la concediul de odihnă, s-a arătat în considerentele hotărârii că prin dispoziția nr.67 din 11 februarie 2008 Primarului Orașului Berbești s-au aprobat efectuarea acestuia începând cu data de 12 februarie 2008 și plata indemnizației de concediu corespunzătoare.
Această dispoziție a fost emisă în conformitate cu prevederile art.23 din nr.OG10/2007privind salarizarea bugetarilor, potrivit căreia, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă până la sfârșitul anului următor.
Față de situația relatată, cererea sa privind acordarea concediului pentru anul 2007 a fost privită ca neîntemeiată.
S-a mai reținut că pretențiile reclamantului privind plata contravalorii zilelor pierdute pentru rezolvarea problemelor și contravaloarea deplasărilor sunt nedovedite, întrucât acesta nu a prezentat documente justificative.
Astfel, reclamantul nu a făcut dovada că a înștiințat compartimentul de asistență socială din cadrul Primăriei Orașului Berbești cu privire la deplasările pe care le face și la zilele în care lasă fără supraveghere persoana cu handicap, după cum nu a făcut nici dovada că deplasările au fost făcute în interesul persoanei cu handicap.
Cererea de plată a cheltuielilor de judecată a fost privită ca nedovedită, iar față de cererea de plată a daunelor morale s-a reținut netemeinicia pretențiilor, precum și insuficienta motivare în privința prejudiciului suferit și a persoanei de la care se solicită plata lor.
Instanța de fond a considerat că pârâtul Consiliul Local al Orașului Berbești nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Orașul Berbești și reclamantul.
Primul dintre recurenți a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond nu a reținut apărările acestei părți față de cererea de plată a sporului de vechime în muncă și nu a arătat temeiul legal al obligației de plată.
Nu există vreun act adițional la contractul individual de muncă și nici vreo clauză a acestuia din urmă în care să se prevadă acordarea sporului de vechime înainte de 2006.
lucrate anterior se iau în calcul la stabilirea cuantumului sporului de vechime în muncă, așa cum rezultă din art.21 din nr.OUG3/2006 abia din anul 2006.
Prin urmare, anterior anului 2006 nu a existat temeiul legal pentru acordarea acestui spor.
- Instanța de fond nu a arătat cadrul legal privind obligarea recurentului-pârât la plata celui de-al 13-lea salariu. Acesta nu reprezintă un drept salarial, ci un beneficiu, care, în condițiile în care legea îl prevede se poate acorda.
Niciun act normativ privind salarizarea personalului contractual nu prevede acordarea acestui beneficiu.
În fine, se arată, salariile de bază se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, pentru cheltuielile cu salariile. Astfel, în bugetele locale pe anii 2006, 2007 și 2008 nu există prevedere pentru acordarea celui de-al 13-lea salariu personalului contractual.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurentul-reclamant și-a motivat recursul în data de 04.06.2008, depășind termenul de motivare reglementat de disp. art. 303 pr.civ. care este chiar termenul de declarare a căii de atac, de 10 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Acest termen a început să curgă la data de 29.04.2008, conform dovezii de comunicare a hotărârii și s-a împlinit în ziua de 12.05.2008.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 306 alin. (1) pr.civ. se va constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât Orașul Berbești, curtea constată că recursul acestei părți nu este fondat.
Intimatul-reclamant face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar.
OUG nr.24/2000 reglementând sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru acest personal, și nu a tuturor drepturilor salariale, consacră prin dispozițiile art.1 existența alături de salariul de bază stabilit potrivit anexelor I-V și a celorlalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Atunci când trimite la salarizarea asistentului social debutant, cu studii medii din unitățile bugetare, legiuitorul are în vedere prin dispozițiile art.32 alin.(1) din nr.OUG102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap stabilirea salariului de bază al asistentului personal al persoanei cu handicap.
Chiar și dacă s-ar interpreta în sens contrar și s-ar reține că, așa cum se precizează și în Normele metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap aprobate prin nr.HG626/2000, asistentul personal are dreptul, pentru activitatea desfășurată pe baza contractului individual de muncă la un salariu lunar stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, trebuie reamintit că în anexele nr.OUG24/2000 este prevăzut salariul de încadrare sau salariul de bază al asistentului social debutant cu studii medii, la acesta adăugându-se celelalte drepturi salariale reglementate de dispozițiile legale.
În contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, aplicabil potrivit art.2 și 3 tuturor salariaților, inclusiv salariaților instituțiilor publice este reglementat dreptul la sporul de vechime în muncă.
Astfel, potrivit art.40 alin.(3) lit.d) din contract, este recunoscut ca spor minim sporul pentru vechime în muncă de minimum 5% pentru trei ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
Această clauză se impune părților contractului individual de muncă, stabilind o obligație pentru angajator și un drept în favoarea salariatului.
Obligativitatea derivă din dispozițiile art.238 alin.7 Codul muncii și art.8 alin.(3) din Legea nr.130/1996 coroborate cu art.241 alin.1 Codul muncii și art.11 alin.(1) din Legea nr.130/1996.
Termenul "debutant" are relevanță numai în ceea ce privește vechimea în funcție, el se reflectă în cuantumul salariului de încadrare, nu și în ceea ce privește vechimea în muncă.
Aceasta din urmă rezultă, așa cum prevede art.16 alin.(3) Codul muncii, din întreaga activitate desfășurată în baza unui contract individual de muncă indiferent de funcția îndeplinită. A se vedea în acest sens și prevederile art.31 din Legea nr.40/1991 privind salarizarea Președintelui și Guvernului României, a personalului Președinției, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive.
De aceea recurentul-pârât nu poate invoca în apărate, încălcarea prevederilor legale mai sus menționate prin lipsa negocierii la nivelul angajatorului a cuantumului sporului de vechime în muncă pornind de la minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Dispozițiile recente ale art.21 din nr.OUG3/2006 vin să întărească cele reținute mai sus cu privire la consacrarea legală anterioară a dreptului la sporul de vechime în muncă pentru asistentul persoanei cu handicap, acestea precizând modalitatea de stabilire a vechimii pentru care se acordă sporul în discuție.
De altfel, sporul de vechime în muncă este prevăzut și de dispozițiile art.14 din Legea nr.40/1991, republicată, care reglementează și salarizarea personalului cu funcții de execuție din aparatul propriu al consiliilor locale, așa cum este prevăzut și premiul anual de până la un salariu mediu lunar realizat în anul pentru care se face plata - art. 18.
Utilizarea termenului "beneficiază" atât pentru sporul de vechime în muncă, dar și pentru premiul anual nu transformă dreptul într-o posibilitate sau un simplu beneficiu.
Acordarea lor este imperativă după modalitatea în care este reglementată plata - cu începere de la 1 a lunii următoare aceleia în care s-a împlinit vechimea în muncă sau după stabilirea limitativ a cazurilor de excepție în care se anulează ori se reduce premiul anual.
Pentru drepturile salariale reglementate de lege ordonatorul de credite nu poate invoca lipsa surselor financiare.
Depășirea surselor bugetare este interzisă numai pentru drepturile salariale negociate peste limitele minime prevăzute de lege. Aceasta rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art.26 din Legea nr.40/1991, republicată.
Pentru aceste considerente se va reține că nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie constând în nemotivarea soluției instanței de fond ori în pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal, care se încadrează în prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, și în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL, împotriva sentinței civile nr.358 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.07.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
