Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 784/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 784
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " V " V împotriva sentinței civile nr. 850 din 21.08.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta " V " V, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Consilierul juridic pentru recurenta " V" V arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta " V" V solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii. Arată că instanța de fond a reținut greșit că intimatul nu mai poate răspunde deoarece acesta a avut posibilitatea să regularizeze sumele încasate în plus.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vaslui, reclamanta - - Vac hemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 772,80 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în urma controlului efectuat de Camera de Conturi V, s-a constatat că s-a încasat în plus de la bugetul statului suma de 6442,36 lei reprezentând ajutoare pentru încălzirea locuinței. Această sumă nu a fost restituită bugetului de stat, conform Ordinului MFP nr. 2164/2006, așa încât s-au calculat dobânzi și penalități în cuantum de 772,80 lei, conform art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005.
A mai susținut reclamanta că a virat bugetului de stat atât suma încasată necuvenit, cât și accesoriile aferente și că vinovat de producerea prejudiciului se face pârâtul, care, conform fișei postului, ținea contul (4482) privind ajutoarele pentru încălzirea locuinței. Prin explicațiile scrise luate cu în timpul controlului, pârâtul a confirmat cele constatate de controlorii financiari.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu se face vinovat de producerea prejudiciului în sumă de 772,80 lei, deoarece nu este salariatul reclamantei din iulie 2006, iar suma de 6442,36 lei trebuia restituită bugetului de stat până la data de 31 ianuarie 2007, conform Ordinului MFP nr. 2164/2006.
Prin sentința civilă nr. 757 din 26 februarie 2008, Judecătoria Vasluia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Reclamanta a depus copii de pe înscrisuri și a solicitat interogatoriu pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 850 din 21 august 2008, Tribunalul Vasluia respins acțiunea reclamantei - - V în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 3 mai-12 iunie 2007, Camera de Conturi Vae fectuat la sediul reclamantei controlul privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, pentru perioada 1 ianuarie 2004-31 decembrie 2006. Verificându-se sprijinul financiar acordat de stat privind ajutoarele bănești pentru încălzirea locuințelor, s-a reținut că, în lunile ianuarie, martie și aprilie 2006, reclamanta a încasat în plus suma totală de 6442,36 lei, care trebuia, conform art. 3.1 (1) din Ordinul MFP nr. 2164/18.12.2006, restituită până la data de 31 ianuarie 2007, când are loc încheierea execuției bugetare a anului 2006.
Întrucât subvenția de 6442,36 lei nu a fost virată în termenul legal, au fost calculate accesoriile legale în sumă de 772,80 lei. Sumele au fost înregistrate în evidențele contabile și au fost virate la bugetul de stat prin OP nr. 472 și 473/2007.
Pentru suma de 772,80 lei, s-a apreciat că vinovat este pârâtul, care, conform fișei postului, ținea evidența contului pentru ajutoarele bănești privind încălzirea locuințelor. Pârâtul nu mai era salariatul reclamantei din luna iulie 2006, în perioada mai-iulie 2006 fiind plecat în concediu de odihnă.
Având în vedere dispozițiile art. 3.1 (1) din Ordinul MEF nr. 2164 din 18 decembrie 2006, emis după ce pârâtul nu mai era salariatul reclamantei, s-a reținut că pârâtul nu se face vinovat de acest prejudiciu, urmând ca acțiunea să fie respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că pârâtul intimat a fost prima persoană care a văzut diferențele de sume încasate în plus de la bugetul de stat, iar conform fișei postului avea obligația de a informa conducerea societății de problemele ce pot produce prejudicii societății și de a acționa în consecință. Intimatul nici nu a demonstrat că a informat conducerea societății de problema ivită, iar prin neprezentarea la interogatoriu demonstrează vinovăția sa.
Mai susține recurenta că intimatul avea îndatorirea să facă adresă la V pentru restituirea sumelor încasate în plus până la plecarea sa din unitate, acesta recunoscând că intenționa să facă această adresă.
De asemenea, intimatul știa că orice sumă încasată nejustificat se returnează în orice moment, până la o anumită dată și că la sfârșitul fiecărui an se dădea un ordin al MFP care încheia execuția bugetară.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că nu este persoana vinovată de nevirarea sumei de 6442,36 lei la bugetul de stat.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Intimatul a fost salariatul recurentei - - V, având funcția de economist. Conform fișei postului, intimatul avea și următoarele două atribuții: ținerea contabilității ajutoarelor bănești pentru încălzirea locuinței cont 4482 și întocmirea notei contabile; informarea conducerii societății asupra tuturor problemelor ce pot produce prejudicii societății și acționarea în consecință.
Cu ordinul de plată nr. 473 din 2.08.2007, recurenta a plătit către bugetul de stat suma de 772,80 lei, cu titlu de majorări la ajutoarele de încălzire încasate necuvenit în 2006, așa cum se constatase de către controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi Aceiași controlori financiari au apreciat că intimatul se face vinovat de încălcarea art. 3.1. (1) din Ordinul nr. 2164 din 18 decembrie 2006 emis de Ministerul Finanțelor Publice, care prevede că " egiile autonome, societățile sau companiile naționale și societățile comerciale care au beneficiat în anul 2006 de subvenții sau transferuri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, au obligația de a verifica, pe baza deconturilor definitive, dacă alocațiile bugetare primite sunt justificate și în cazul în care se constată că s-au primit sume în plus acestea vor fi restituite bugetului de stat sau bugetelor locale pe anul 2007, după caz, în conturile 20.30.01.03 "Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți" pentru bugetul de stat și respectiv 21.30.02.03 "Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți" pentru bugetele locale, pâna la data de 31 ianuarie 2007, dacă legea nu prevede altfel".
Potrivit art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, pentru atragerea răspunderii patrimoniale este necesar ca prejudiciul material suferit de angajator să fie rezultatul faptei ilicite și personale a salariatului săvârșite în legătură cu munca sa, altfel spus să existe un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Sunt întemeiate susținerile recurentei, conform cărora intimatul avea, conform fișei postului, atât obligația de ținere a contabilității ajutoarelor bănești pentru încălzirea locuinței cont 4482 și întocmirea notei contabile, cât și obligația de informare a conducerii societății asupra tuturor problemelor ce pot produce prejudicii societății și acționarea în consecință, însă recurenta nu a suferit prejudiciul material în sumă de 772,80 lei ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către intimat a acestor sarcini de serviciu, ci ca urmare a nerestituirii sumei de 6442,36 lei, către bugetul de stat, până la data de 31 ianuarie 2007. De altfel, suma de 6442,36 lei nu era restituită nici la data efectuării controlului, așa încât suma de 772,80 lei reprezintă majorări de întârziere calculate pentru perioada 1.02.2007-10.07.2007.
Or, această obligație, de restituire a sumelor primite în plus, după verificarea alocațiilor bugetare primite, până la data de 31 ianuarie 2007, revenea recurentei, iar termenul de restituire a fost stabilit prin Ordinul MFP nr. 2164 din 18 decembrie 2006, ulterior datei la care intimatului îi încetase calitatea de salariat al recurentei.
Este adevărat că sumele primite în plus puteau fi restituite în orice moment și că intimatul cunoștea această împrejurare, însă nerestituirea lor, până la data când raporturile de muncă ale intimatului au încetat, nu are drept consecință prejudiciul material în sumă de 772,80 lei. Aceasta în condițiile în care, ulterior lunii iulie 2006, până la data de 31 ianuarie 2007, stabilită prin Ordinul MFP nr. 2164 din 18 decembrie 2006, existat o perioadă de 6 luni în care recurenta putea restitui sumele încasate în plus. Recurenta putea restitui aceste sume și ulterior datei de 31 ianuarie 2007, dar înainte de efectuarea controlului, ceea ce ar fi determinat reducerea corespunzătoare a majorărilor de întârziere, deci a pagubei suferite.
Mai mult, recurenta, căreia îi revine sarcina probei în conformitate cu dispozițiile art. 287 Codul muncii, a depus, în copie, explicațiile scrise solicitate intimatului ulterior încetării calității sale de salariat, din care rezultă că acesta a înregistrat sumele încasate în plus în contul "creditori" și că intenționa să vireze sumele la bugetul de stat, însă raporturile sale de muncă au încetat în iulie 2006.
Prin urmare, nu se poate reține, așa cum susține recurenta, că intimatul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu și că nu ar fi făcut demersurile necesare pentru restituirea sumelor până la plecarea sa din unitate. Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, nu prezintă relevanță modul în care au fost predate, respectiv preluate lucrările efectuate de intimat în perioada derulării raporturilor de muncă.
De asemenea, neprezentarea intimatului la interogatoriu nu poate constitui, conform art. 225 Cod proc. civilă, o recunoaștere a vinovăției sale, în condițiile în care nu există o faptă ilicită și personală a intimatului, săvârșită în legătură cu munca sa, care să fi produs recurentei paguba materială.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de V", prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.850 din 21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Vaslui:
-
-
18.XII.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
21 2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
