Pretentii civile. Speta. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 787
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1203 din 22.08.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind - "" SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata - "" SRL, întâmpinare comunicată recurentului. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanta - SRL Ias olicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 7841,40 lei, reprezentând spor de fidelitate, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în contractul individual de muncă încheiat cu pârâtul, a fost introdusă o clauză de fidelitate, care are consecința juridică asumată de salariat, de a nu părăsi din proprie inițiativă societatea timp de 5 ani, în contraprestație fiind obligația reclamantei de a plăti lunar o indemnizație reprezentând 25% din salariul de bază.
A susținut reclamanta că și-a îndeplinit obligația asumată prin actul adițional și a plătit indemnizația de 25% începând cu martie 2004, până când salariatul a prezentat cererea de demisie, 8.04.2008.
Reclamanta a depus copii de pe înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe.
Din oficiu s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei anterioare datei de 6.06.2005.
Prin sentința civilă nr. 1203 din 22 august 2008, Tribunalul Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul, care a fost obligat să restituie reclamantei contravaloarea sporului de fidelitate încasat în perioada martie 2004-martie 2008, în sumă de 7841,40 lei.
A respins cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune va fi respinsă. Față de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, s-a reținut că nașterea dreptului la acțiune a avut loc la data de 8.04.2008, data depunerii demisiei de către pârât. Faptul că, prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat restituirea indemnizației reprezentând contravaloarea fidelității salariatului pentru o perioadă anterioară de 4 ani, nu împietează dreptul la acțiune, acesta calculându-se începând cu data de 8.04.2008.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că pârâtul a fost angajatul reclamantei în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. 30973/C/20.10.2000 și a ocupat postul de electronist.
Prin actul adițional nr. 70/17.02.2004, părțile au convenit să introducă o clauză de fidelitate și confidențialitate, precum și una de neconcurență.
Clauza de fidelitate obliga salariatul de a nu părăsi din proprie inițiativă societatea angajatoare timp de 5 ani de la data încheierii actului adițional. În contraprestație, angajatorul s-a obligat să achite salariatului o indemnizație lunară în cuantum de 25% din salariul de bază.
Contrar a ceea ce s-a obligat prin clauza de fidelitate, în 8.04.2008, înainte de curgerea termenului de 5 ani, pârâtul a avut inițiativa încetării contractului individual de muncă prin depunerea demisiei.
Având în vedere că pârâtul a încălcat clauza de fidelitate, că, prin dispozițiile art. 4 din actul adițional s-a prevăzut ca, în cazul nerespectării acestei clauze, salariatul va fi obligat la restituirea indemnizației primite și că reclamanta a făcut dovada achitării lunare către pârât a indemnizației de 25% în perioada martie 2004-martie 2008, pârâtul va fi obligat să restituie reclamantei contravaloarea sporului de fidelitate în sumă de 7841,40 lei.
Nu s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.
În motivarea recursului, neîntemeiat în drept, recurentul susține că demisia a fost determinată de cauze mai presus de voința sa, motiv pentru care nu i se poate imputa nerespectarea obligației de a nu părăsi societatea. Nu se poate reține nici reaua sa credință, având în vedere că a fost angajatul intimatei o perioadă de 7 ani și 5 luni, mai mult decât cea avută în vedere de clauza de fidelitate.
Mai susține recurentul că termenul de 5 ani este neobișnuit de mare, iar actul adițional este încheiat la 4 ani după încheierea contractului individual de muncă, astfel încât, perioada de 4 ani nu este luată în calcul, ajungându-se la un termen de 9 ani de fidelitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - SRL a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul nu a dorit să beneficieze de drepturile conferite de lege angajatului și nici să respecte obligațiile din contractul individual de muncă, deși a fost încunoștiințat de consecințele juridice ale manifestării sale, pe care le-a acceptat și le-a însușit în totalitate.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 270 alin. 1 odul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
Prin art. 4 al actului adițional nr. 70/17.02.2004, părțile au evaluat prejudiciului material suferit de angajator în cazul în care salariatul, respectiv recurentul, nu își respectă obligația prevăzută la art. 1 din același act adițional, de a nu părăsi, din proprie inițiativă societatea, timp de 5 ani.
Cum recurentul și-a prezentat demisia, care este actul unilateral de voință al salariatului, la data de 8.04.2008, anterior termenului de 5 ani stipulat în actul adițional la contractul individual de muncă, se constată că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a salariatului.
Art. 270 alin. 2 Codul muncii prevede că salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Recurentul nu a dovedit existența unei cauze de exonerare de răspundere. Astfel, nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că i-a fost imposibilă continuarea activității profesionale datorită unor probleme de sănătate, în condițiile în care aceste probleme nu au fost dovedite. Oricum, și în situația în care problemele de sănătate ale recurentului sunt reale, acestea nu pot fi asimilate forței majore și nu înlătură răspunderea patrimonială a recurentului, care a optat pentru încetarea contractului individual de muncă din inițiativa sa.
De asemenea, nici întinderea perioadei în care recurentul a fost salariatul intimatei nu înlătură vinovăția acestuia, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale nefiind necesar ca vinovăția să îmbrace forma relei credințe. Este suficient ca vinovăția să îmbrace forma culpei, iar la stabilirea perioadei de 5 ani se are în vedere, ca limită de început, data la care recurentul și-a asumat, prin actul adițional, obligația de a nu părăsi societatea din proprie inițiativă, nu data încheierii contractului individual de muncă.
Nu constituie o cauză de exonerare de răspundere nici durata termenului pentru care recurentul și-a asumat obligația de a nu părăsi societatea din proprie inițiativă, aceasta fiind stabilită prin actul adițional semnat de ambele părți, nici perioada care s-a scurs între data încheierii contractului individual de muncă și data încheierii actului adițional și nici perioada de 4 ani, scursă din cei 5 ani prevăzuți în actul adițional.
Este evident că nu s-a stabilit un "termen de 9 ani de fidelitate", așa cum susține recurentul. Prin actul adițional s-a stabilit o clauză de fidelitate, în sensul că recurentul și- asumat obligația de a nu părăsi societatea din proprie inițiativă timp de 5 ani, iar intimata și-a asumat obligația de a plăti recurentului o indemnizație lunară în cuantum de 25% din salariul de bază. Așadar, se poate reține un "termen de fidelitate" doar prin raportare la contraprestația angajatorului, de plată a indemnizației lunare în cuantum de 25% din salariul de bază, termen care curge de la data încheierii actului adițional și este de 5 ani, nu de 9 ani.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1203 din 22.08.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
18.XII.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
20 2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
