Anulare act. Decizia 1065/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1129/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1065
Ședința publică de la 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.220 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți-reclamanți - și.
Cauza are ca obiect - anulare act (nulitate tranzacție).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.33172 din 10.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimații-pârâți-reclamanți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimaților-pârâți-reclamanți întâmpinare, în două exemplare.
Avocatul recurentei-reclamante-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 63 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/12.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 10,5 lei.
Curtea, procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării către apărătorul recurentei-reclamante-pârâte și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare, având în vedere că în cauză nu sunt prezente sau reprezentante toate părțile.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta-reclamantă-pârâtă, personal și asistată de avocat, lipsind intimații-pârâți-reclamanți și.
Apărătorul recurentei-reclamante-pârâte solicită în susținerea cererii de recurs încuviințarea probei cu înscrisuri și acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.118 coroborat cu art.138 din Codul d e procedură civilă respinge cererea de amânare formulată de recurenta-reclamantă-pârâtă pentru a lua cunoștință de întâmpinare, ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a fost depusă la dosar cu respectarea termenului prevăzut de lege.
În ceea ce privește cererea de încuviințare a probei cu înscrisuri, Curtea apreciază că față de chestiunea prejudicială a nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă în vreunul din motivele de recurs astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă și față de caracterul prioritar al acestei excepții care primează soluționării cererii de probatoriu, acordă cuvântul asupra excepției și pe fondul cauzei.
Avocatul recurentei-reclamante-pârâte solicită respingerea excepției nulității recursului, întrucât motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, nu a motivat hotărârea și nu a ținut cont de toate înscrisurile depuse la dosar, iar pe fond, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea formulată la 18.02.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții - și solicitând să se dispună anularea actului intitulat "contract de tranzacție" încheiat la 12.02.2008 și autentificat sub nr.186 la Biroul Notarial, să se constate că de pe urma defunctului, decedat la 28.03.2007, a rămas un bun imobil, un apartament compus din două camere și 49,19 mp. să se dispună partajarea bunurilor mobile și imobile aflate în masa partajabilă a defunctului, formarea loturilor și atribuirea imobilului reclamantei cu plata unei sulte corespunzătoare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului, masa succesorală se compune din diverse depozite bancare și din cota de din apartamentul nr.47 situat în B,-, -.B, parter, sectorul 6.
Vocație la succesiune are reclamanta și pârâții în calitate de descendenți, copiii ai defunctului dintr-o căsătorie anterioară.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea primului capăt de cerere al acțiunii, sigurii cu vocație succesorală fiind ei, în calitate de descendenți, reclamanta urmând a fi exclusă de la moștenire prin sancțiunea prevăzută de art.703 Cod civil.
Pârâții au formulat și o acțiune conexă cu același susțineri din întâmpinare, solicitând conexarea celor două cauze.
La termenul din 20.03.2008 instanța a dispus conexarea celor două cauze. La data de 19.06. 2008 pârâții au completat acțiunea solicitând anularea certificatului de moștenitor nr.2/11.02.2008 și nu completarea acestuia.
Judecătoria sectorului 6 prin sentința civilă nr.4412/26.06.2008 a admis în parte cererea principală și cererea conexă, a dispus anularea contractului de tranzacție autentificat sub nr. 186/ 12.02.2008 de Biroul Notarial și a certificatului de moștenitor nr.02/11.02.2008, a constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la data de 28.03.2007, cu ultimul domiciliu în B, sector 6; a constatat că au calitatea de moștenitori reclamanta-pârâtă, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală, și pârâții reclamanți, fii, având fiecare câte o cotă de 3/8 din masa succesorală; a constatat că masa succesorală se compune din: - cota de din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.47 situat în B,-, - scara 2, parter, sector 6, compus din 2 camere și dependințe; - dreptul de concesiune asupra unui loc de veci aflat în cimitirul, figura 15, loc 108 dr.; - suma de 24.000 de lei, aflată în contul deschis la BCR - sucursala - -; - suma de 30.000 de lei, aflată în contul deschis la Bank - sucursala; - suma de 53.524,69 de lei, aflată în contul deschis la Credit Europe Bank România SA - Sucursala B; - suma de 30.939,01 lei, aflată în contul deschis la - Sucursala - -; - suma de 30.094,67 de lei, aflată în contul deschis la BRD- Agenția - -. Total activ masă succesorală - 331.133,87 de lei.
Prin aceeași sentință s-a dispus ieșirea din indiviziune, astfel: a atribuit reclamantei-pârâte apartamentul nr.47 situat în-, - scara 2, sector 6, B; a atribuit fiecăruia dintre pârâții-reclamanți câte 124.175,20 de lei, din conturile deținute de defunct; a obligat reclamanta-pârâtă la plata unei sulte de câte 39.896,02 lei în favoarea fiecăruia dintre cei doi pârâți-reclamanți, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii; a obligat reclamanta-pârâtă la câte 27.000 de lei către fiecare pârât - reclamant, reprezentând sume încasate de reclamanta-pârâtă din depozitele deținute de defunct; a respins, ca neîntemeiată, cererea de constatare a existenței în masa succesorală a unor bunuri personale ale defunctului (biblie veche, fotografii de familie, cărți de drept în limba franceză) și de excludere a reclamantei pârâte de la aceste bunuri; a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta-pârâtă la plata sumei de 4.000 de lei, cheltuieli de judecată, către pârâții - reclamanți. Totodată, instanța a dispus ca hotărârea să fie comunicată Administrației Finanțelor Publice Sector 6, în termen de 30 de zile, iar Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 B, în termen de 3 zile, de la rămânerea definitivă și irevocabilă.
În motivarea sentinței instanța a arătat că la data de 28.03.2007, a decedat, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 6.
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 99-134 dosar, pârâta - reclamantă, în calitate de fiică, potrivit certificatului de naștere aflat la fila 107 dosar, a solicitat Biroului Notarial "" deschiderea succesiunii tatălui său.
Ca urmare a înscrisurilor administrate în procedura notarială și a depozițiilor martorilor și, notarul a emis, în conformitate cu dispozițiile art.83 din Legea nr.36/1995, certificatul de moștenitor nr.2/11.02.2008. În cuprinsul acestuia, s-a reținut că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota indiviză de din suma de 53.524,69 de lei, aflată în conturile deschise pe numele defunctului la Credit Europe Bank SA - Sucursala B, cota indiviză de din suma de 30.939,01 lei, aflată în contul deschis pe numele defunctului la SA - Sucursala - - și cota indiviză de din suma de 30.094,67 de lei, aflată în contul deschis pe numele defunctului la BRD Generale SA - Grup Academiei - Agenția - -. Restul cotei indivize de din aceste sume s-a reținut că aparține soției supraviețuitoare.
Totodată, notarul a reținut că au calitatea de moștenitori legali reclamanta - pârâtă, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 din moștenire, și pârâții reclamanți, în calitate de fii, fiecare având câte o cotă de 3/8 din moștenire.
Întrucât, așa cum rezultă din declarația martorei Vecinu, după emiterea certificatului de moștenitor, pârâta - reclamantă și soțul acesteia iau cerut părerea cu privire la conținutul acestuia, iar opinia martorei a fost că sumele de bani reprezintă bunuri proprii ale defunctului, iar nu bunuri comune, pârâții reclamanți s-au înapoiat la biroul notarial, unde au explicat notarului motivele pentru care consideră că bunurile din masa succesorală nu au calitate de bunuri comune, ci de bunuri proprii ale defunctului. În consecință, întrucât la biroul notarial venise și reclamanta, notarul a propus încheierea unei tranzacții, pentru a pune capăt neînțelegerilor dintre părți.
Ca urmare, la data de 12.02.2008, între reclamanta pârâtă și pârâții - reclamanți s-a încheiat un contract de tranzacție, autentificat sub nr.186, prin care părțile convin că toate cele trei sume de bani reținute în certificatul de moștenitor ca făcând parte din masa succesorală se includ în totalitate în compunerea acesteia, provenind din vânzarea unui bun propriu al defunctului, și prin care modifică practic conținutul certificatului de moștenitor.
În această modalitate, însă, au fost încălcate prevederile legii, care, la art.88 din Legea nr.36/1995, stabilesc că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Ca atare, întocmirea unei tranzacții, care, potrivit art.1704 Cod civil, reprezintă un contract al părților, prin care să se modifice un certificat de moștenitor, în condițiile art.4 din Legea nr.36/1995, acesta fiind un act de autoritate publică, reprezintă un caz de fraudare a dispozițiilor legale.
În consecință, instanța a dispus anularea contractului de tranzacție autentificat sub nr.186/12.02.2008.
Instanța nu a putut reține ca motiv de nulitate a acestui contract viciul de consimțământ invocat de reclamanta pârâtă, și anume faptul că a fost amenințată de către martora pârâților reclamanți, Vecinu, că, în situația în care refuză să semneze contractul va suporta rigorile legii penale, întrucât aceasta este o amenințare legitimă, care nu constituie viciu de consimțământ, în niciun caz, avertismentul dat cu privire la o consecință de natură legală neputând avea acest caracter, iar, pe de altă parte, așa cum rezultă din depoziția acestei martore, reclamantei pârâte nu i s-a insuflat în niciun fel temerea că ar putea suporta un rău în situația nesemnării tranzacției. Din această perspectivă, depozițiile martorilor și sunt total nerelevante, aceștia neasistând la momentul încheierii contractului.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr.02/11.02.2008, din coroborarea înscrisurilor aflate la filele 210-211 dosar, 114-116 dosar, și 6, 9 din dosarul conexat, cu răspunsurile reclamantei-pârâte la interogatoriu, instanța a apreciat că, în cuprinsul acestuia, compunerea masei succesorale nu a fost reținută în mod corect.
În acest sens, defunctul, împreună cu cele două surori ale sale, și C, au dobândit prin moștenire de la un teren situat în comuna, județul I, conform titlului de proprietate nr.23682/13.11.1995, iar, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.47/14.01.2005, aceștia au înstrăinat terenul pentru suma de 236.825 de euro/
În consecință, în conformitate cu prevederile art.31 lit.b Codul familiei, deși terenul a fost dobândit de defunct în timpul căsătoriei cu reclamanta pârâtă, respectiv prin moștenire, constituie bun propriu. Ca urmare, potrivit art.31 lit.f Codul familiei, suma de bani rezultată din vânzarea terenului constituie și ea bun propriu.
Astfel fiind, instanța a reținut că certificatul de moștenitor încalcă prin mențiunile sale dispozițiile legale enunțate și vatămă drepturile de succesori ale pârâților reclamanți. Prin urmare, instanța a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.2/11.02.2008 eliberat de BNP "".
Instanța nu a putut reține poziția exprimată de reclamanta pârâtă în conformitate cu care aceste sume de bani sunt bunuri comune ale soților, pentru motivul că reclamanta pârâtă a fost cea care a înstrăinat, la rândul său, în timpul căsătoriei cu defunctul o serie de bunuri proprii, a fost cea care a îngrijit pe tot parcursul bolii dinaintea decesului pe defunct și s-a îngrijit și de pregătirile pentru înmormântare și de obiceiurile de pomenire, întrucât contribuțiile aduse de soți în timpul căsătoriei la cheltuielile comune, relațiile dintre aceștia, comportamentul soților în timpul căsătoriei și după încetarea acesteia prin deces, nu sunt de natură a modifica dispozițiile legale cu privire la caracterul bunurilor dobândite de aceștia, reclamanta pârâtă neputând pretinde mai mult decât ceea ce însăși legea îi conferă.
Numai în situația în care defunctul ar fi lăsat un testament prin care ar instituit-o legatar pe reclamanta pârâtă, aceasta ar fi putut pretinde o cotă specială, pe care tot legea i-o conferă atunci când vine în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară, cum este cazul în speță, în timp ce, fiind vorba de o succesiune legală, aceasta poate pretinde doar cota stabilită de dispozițiile art.1 lit.a din Legea nr.319/1944. În același timp, indiferent de faptul că în masa succesorală se includ în totalitate sumele de bani sau doar cota de din acestea, succesorii au dreptul doar la cota prevăzută de lege, astfel încât instanța nu a putut reține nici poziția pârâților reclamanți, care consideră că, prin certificatul de moștenitor, le-au fost fraudate drepturile întrucât reclamanta pârâtă are o cotă mai mare decât cea legală. cum rezultă din certificatul de moștenitor, notarul a reținut corect că soțului supraviețuitor în concurs cu descendenții defunctului îi revine cota de (2/8) din masa succesorală, doar expresia valorică a acesteia fiind modificată, în raport de valoarea bunurilor care intră în compunerea masei succesorale.
In ceea ce privește compunerea masei succesorale, instanța a reținut că, prin moștenire de la părinții săi, și, defunctul a dobândit, împreună cu sora sa, dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în B,-, - scara 2, parter, apartament 47, sector 6, în cote de câte .
Prin urmare, așa cum s-a arătat și anterior, această cotă indiviză are caracterul unui bun propriu al defunctului.
Așadar, instanța a reținut că în masa succesorală se include cota de din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci aflat în cimitirul, figura 15, locul 108, dr. așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 276 și 277 dosar, precum și următoarele sume de bani: suma de 24.000 de lei, aflată în contul deschis la BCR - sucursala - -; - suma de 30.000 de lei, aflată în contul deschis la Bank - Sucursala; - suma de 53.524,69 de lei, aflată în contul deschis la Credit Europe Bank România SA - Sucursala B; - suma de 30.939,01 lei, aflată în contul deschis la - Sucursala - -; - suma de 30.094,67 de lei, aflată în contul deschis la BRD - Agenția - -.
În privința ultimelor trei sume, între moștenitori nu există niciun fel de neînțelegere, acestea fiind reținute și prin certificatul de moștenitor anulat de instanță, ele existând în patrimoniul defunctului la data decesului, așa cum rezultă din extrasele de cont de la filele 114-116 dosar.
Primele două sume însă, cea de 24.000 de lei din contul deschis la BCR - Sucursala - - și cea de 30.000 de lei, din contul deschis la Bank - Sucursala, astfel cum reiese din extrasele de cont pentru data de 28.03.2007, eliberate în data de 13.02.2008 de către cele două instituții bancare, filele 6 și 9 din dosarul conexat, la momentul decesului lui, acestea se aflau în patrimoniul său.
Ulterior, așa cum recunoaște reclamanta pârâtă în răspunsurile la întrebările 2-5 din interogatoriu, acești bani au fost ridicați integral de către aceasta și folosiți în nume propriu.
Din niciuna dintre probele administrate în cauză nu rezultă că o parte a acestor bani ar fi fost folosiți pentru a suporta cheltuielile cu înmormântarea, pentru a se justifica atitudinea reclamantei pârâte, deși aceasta a ascuns pârâților - reclamanți existența celor două conturi, și, de altfel, instanța nu a fost investită cu soluționarea unei cereri având ca obiect pasivul succesoral, niciuna dintre părți nesolicitând să se rețină existența unui cuantum al cheltuielilor de înmormântare și de pomenire.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții.
- și - au criticat sentința pe considerentul că în mod greșit s-a calculat sulta datorată de reclamanta - pârâtă, având în vedere că această sultă trebuie plătită din cota -parte care li se cuvine din contravaloarea apartamentului, trebuind să plătească o cotă de 3/8 către fiecare dintre apelanți.
O altă critică a vizat cuantumul sultei pe care reclamanta - pârâtă ar trebui să o plătească apelanților pârâți, respectiv 60.965,85 lei către fiecare dintre apelanți, motivat de faptul că pentru cota de din apartament a fost exclusă de la moștenire în baza art.703 Cod civil.
Altă critică a privit faptul că nu s-a atribuit locul de veci în nici unul dintre loturi, iar în privința sumelor de bani din cele 5 conturi bancare deținute de defunct, deși instanța a calculat corect sumele ce revin fiecărora, nu a dispus și cu privire la dobândă, reclamanta pârâtă trebuind a fi obligată și la plata dobânzii pentru sumele de bani retrase ilicit, de la data decesului și până la plata efectivă a sumei de 27.000 lei către fiecare dintre apelanți.
De asemenea, s-a mai susținut că în mod greșit nu s-a făcut aplicațiunea art.703 cod civil și în ceea ce privește cota de din apartament.
Reclamanta a criticat sentința pe aspectul excluderii sale de la împărțirea unor bunuri din masa succesorală, apelanta fiind de bună - credință, contractul de tranzacție s-a perfectat la inițiativa pârâților, în acest sens criticându-se și modalitatea de interpretare a depoziției martorei Vecinu.
Alte critici privesc caracterul de bun propriu al sumelor de bani depozitați în conturile bancare, pârâții primind sume mari de bani de la tatăl lor, după vânzarea terenului moștenit, a fost necesară întreținerea defunctului cu bani și medicamente datorită bolilor cronice de care suferea, situație în care trebuia să se aibă în vedere și aportul reclamantei la constituirea lor, aceasta muncind și aducând bani în casă.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.220/12.02. 2009 admis apelurile, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat reclamanta - pârâtă la plata către fiecare pârât - reclamant a sumei de 60.965 lei cu titlu de sultă pentru apartamentul nr.47 ce a fost atribuit în natură reclamantei - pârâte, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii și la plata dobânzii legale aferente sumei de 27.000 lei la care s-a obligat către fiecare pârât - reclamant reprezentând suma încasată de către reclamanta - pârâtă din depozitele deschise la BCR - Sucursala - - și Bank - Sucursala de la data încasării de către reclamanta - pârâtă, 28.03.2007 și până la data plății efective; a atribuit către fiecare dintre pârâții-reclamanți suma de 42.950 lei din conturile deschise de defunct cu dobânda aferentă acestor sume; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și au fost compensate, în parte, cheltuielile de judecată în apel și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către apelanții - pârâți - reclamanți a sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată.
În considerente, tribunalul a reținut, referitor la prima critică formulată de către apelanții pârâți, că aceasta privește modalitatea de calculare a sultei pentru apartamentul reținut a face parte din masa partajabilă.
Tribunalul a apreciat că această critică este întemeiată și ca urmare a atribuirii în natură a apartamentului către reclamantă, aceasta a fost obligată la plata către fiecare pârât reclamant a sumei de 60.965 lei, cu titlu de sulta în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Instanța de fond, a considerat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului, decedat la data de 28.03.2007, soția supraviețuitoare cu cotă de din masa succesorală și pârâții reclamanți în calitate de descendenți cu o cotă de 3/8 fiecare din masa succesorală.
Din masa succesorală s-a reținut că face parte în mod corect cota de din dreptul de proprietate a supra apartamentului nr.47, situat în B,-, -.5,.2, parter, sector 6, cu o valoare de 325.151 RON, iar raportat la cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului, rezultă o valoare a cotei de de 162.575 lei din care cota soției supraviețuitoare de este de 40643 lei, în calitate de moștenitor legal, iar cota fiecărui descendent de 3/8 raportat la valoarea cotei de reținută ca făcând parte din masa succesorală este de 60.965 lei.
Totodată, s-a reținut că din masa succesorală face parte cota de din dreptul de proprietate asupra apartamentului, întrucât prin moștenire de la părinții săi, defunctul a dobândit împreună cu sora sa, dreptul de proprietate asupra apartamentului în cote egale de, iar prin contractul de donație autentificat sub nr.1516/26.06.2002, în calitate de donatoare a donat către în calitate de donatară dreptul de proprietate asupra cotei indivize de din apartament, în contract menționându-se în mod expres că intenția donatoarei este în sensul că se donează cota indiviză de din apartament pentru ca aceasta să devină bun propriu al donatarei.
Așadar, tribunalul a considerat că reclamanta pârâtă trebuie exclusă doar de la împărțirea bunurilor ascunse respectiv împărțirea celor două sume de bani din cele doua depozite bancare, nu și de la împărțirea celorlalte bunuri reținute ca făcând parte din masa partajată, iar sulta pe care apelanta reclamantă-pârâtă trebuie să o achite către fiecare apelant pârât-reclamant, este de 60.965,85 lei.
În ceea ce privește partajarea locului de veci, reținut ca făcând parte din masa partajată, tribunalul a constatat că cea de-a doua critică din apelul declarat de către apelanții pârâți reclamanți este nefondată, întrucât acest bun prin destinația și prin natura sa nu poate fi susceptibil de a fi împărțit, dreptul real de folosință asupra locurilor de înmormântare și lucrărilor funerare se transmite în indiviziune soțului supraviețuitor și rudelor celor mai apropriate ale defunctului potrivit regulamentelor cimitirelor și față de natura și destinația bunului.
Cea de-a treia critică privește partajarea sumelor de bani din cele 5 conturi bancare deținut de către defunct, apelanții pârâți-reclamanți arătând că instanța de fond a calculat corect împărțirea sumelor de bani însă nu a dispus și cu privire la dobânda acumulată la aceste sume, solicitându-se ca din cele trei conturi în care există bani să fie atribuită și dobânda aferentă potrivit cotei și sumei stabilite de instanță, iar pentru cele două conturi din care s-au retras banii de către soția supraviețuitoare și aceasta a fost exclusă de la împărțirea acestor sume să fie obligată să plătească dobânda de la data decesului și până la plata efectivă a sumei.
Având în vedere că, dobânzile reprezintă fructele civile ale sumelor de bani reținute ca tăcând parte din masa partajabilă, tribunalul a apreciat că fiecare dintre pârâtul reclamant este îndreptățit la suma de 42.950 lei din cele trei conturi bancare și la plata dobânzii bancare aferente pentru aceste sume, iar în ceea ce privește sumele din conturile bancare încasate exclusiv de către reclamanta pârâtă la data de 28.03.2007, apelanții pârâții reclamanți sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale aferente sumei de 27000 lei la care s-a obligat către fiecare pârât reclamant, reclamanta pârâtă de la data încasării acestor sume respectiv 28.03.2007 și până la data plății efective.
Apelul declarat de către apelanta reclamantă pârâtă a fost găsit întemeiat doar în ceea ce privește valoarea activului succesoral și modalitatea de calculare a sultei și a cotei părți din conturile bancare ce se cuvine fiecăreia dintre părți.
În ceea ce privește partajarea apartamentului, în analiza primei critici din apelul formulat de către apelanții pârâți reclamanți, tribunalul a arătat care sunt criteriile pe care le consideră egale pentru stabilirea valorică a sultei la care reclamanta pârâtă trebuie obligată către pârâții reclamanți.
Argumentele instanței de fond avute în vedere la anularea contractului de tranzacție sunt unele corecte, reclamanta a solicitat anularea contractului de tranzacție motivat de faptul că consimțământul i-a fost smuls prin violență față de argumentele greșite în reținerea faptului că banii din conturile bancare sunt bani proprii ai defunctului, iar actul de tranzacție nu corespunde realității.
Prin contractul de tranzacție semnat de către părți la data de 12.02.2002, și autentificat de către notarul public, părțile au convenit că toate cele trei sume de bani reținute în certificatul de moștenitor fac parte din masa succesorală și că provin din vânzarea unui bun propriu, iar prin încheierea acestei tranzacții s-a modificat conținutul certificatului de moștenitor cu privire la compunerea masei succesorale ceea ce reprezintă o fraudare a dispozițiilor legale după cum a reținut instanța de fond.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondată critica apelantei pârâte cu privire la greșita reținere de către instanța de fond a faptului că banii depozitați în conturile bancare sunt bani proprii ai defunctului, obținuți din vânzare unui teren la data de 14.01.2005.
Într-adevăr, din probele administrate în cauză rezultă că cei doi apelanți pârâți-reclamanți au primit de la defunct fiecare câte o sumă de 300.000.000 lei vechi după cum chiar aceștia au răspuns la interogatoriu, dar aceasta nu înseamnă că sumele de bani nu au natura caracterului de bun propriu al defunctului.
În ceea ce privește susținerile apelantei reclamante în sensul că s-au ocupat de înmormântarea și pomenirea defunctului, tribunalul a reținut că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere care să aibă ca obiect pasiv succesoral, prin urmare, instanțele de judecată soluționează pricinile în limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilității, iar această obligație face parte dintre obligațiile morale pe care soții le au reciproc. De altfel, în fața instanței de fond s-a făcut dovada că suportarea cheltuielilor de înmormântare și pomenire s-a făcut atât de către soția supraviețuitoare cât și de către cei doi descendenți.
Împrejurarea că, defunctul suferea de boli grave și că banii obținuți din vânzare terenului au fost cheltuiți cu tratamentul medicamentos nu justifică reținerea caracterului de bun comun a sumelor de bani aflate în conturile bancare deoarece din vânzarea terenului s-au obținut sume mari de bani, defunctul a realizat din venituri și din pensie, o parte din tratamentul medicamentos era asigurat în mod gratuit și de către stat, iar defunctul a fost susținut financiar și de către surorile acestuia care erau medici, iar înscrisurile de la filele 243 - 251 sunt acte ce provin de la reclamanta. Daca s-ar retine argumentele apelantei, atunci acestea contrazic chiar faptul ca însăși starea de boala a defunctului și cheltuielile făcute pentru tratamentele medicale nu ar mai fi permis ca soții să economisească sume de bani din banii comuni și nici nu s-a argumentat de apelanta că soții ar fi avut suficiente venituri pentru a economisi sume de bani atât de ridicate. Pe de altă parte contribuțiile aduse de soți la cheltuielile comune, contribuția soției la cheltuielile de înmormântare, la cheltuielile medicale, nu schimbă caracterul bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, iar terenul înstrăinat de defunct era dobândit prin moștenire de acesta, era bun propriu, astfel că și suma de bani rezultată din vânzarea terenului este bunul propriu al defunctului, iar prețul de înstrăinare a fost unul de 236.825 euro.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita excludere a reclamantei pârâte de la partajarea celor două conturi bancare în sumă de 24.000 lei aflată în contul deschis la BCR - Sucursala - - și în sumă de 30.000 lei aflată în contul deschis la Bank - Sucursala, s-a apreciat că această critică este nefondată, iar reclamanta pârâtă în mod corect a fost exclusă de la partajarea acestor sume de bani.
Aceste sume de bani aflate în cele două conturi bancare nu au fost menționate nici la data încheierii certificatului de moștenitor și nici la data încheierii contractului de tranzacție, anterior acestea fusese eliberate soției supraviețuitoare la data de 13.02.2008.
Nu se poare reține că acești bani au fost folosiți pentru a suporta cheltuielile de înmormântare și de pomenire, întrucât apelanta pe de o parte susține că a suportat în mod exclusiv aceste cheltuieli, ci din contră din probele administrate în cauză rezultă că și descendenții au participant la efectuarea acestor cheltuieli, după cum chiar reclamanta recunoaște la interogatoriu și nici nu s-a dovedit de reclamanta că aceste sume au fost folosite pentru a achita cheltuielile făcute cu tratamentul și medicația defunctului, iar sumele retrase din cele două conturi bancare au o valoare cu mult peste sumele pe care în mod normal se cheltuie cu înmormântările sau cu achiziționările unor locuri de veci.
Caracterul de bunuri proprii ale defunctului nu este schimbat nici de susținerea că apelanta ar fi vândut un autoturism la prețul de 40.000 lei în anul 1991 și apartamentul nr.31 în anul 2003, având în vedere data de încheiere a acestor două contracte, prețul de înstrăinare a celor două imobile, iar referitor la garsonieră, o parte din prețul de achiziție s-a achitat în timpul căsătoriei, iar sumele încasate din cele două vânzări nu se poate ridica nicicum la nivelul sumelor din conturile bancare.
Împrejurarea că cele două conturi în valoare de 54.000 lei nu au fost menționate în certificatul de moștenitor și în contractul de tranzacție determină explicația că descendenții nu au avut la cunoștință de cele două conturi bancare, iar constatările cu privire la existenta acestor două conturi au fost făcute în urma demersurilor proprii ale acestora.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - pârâtă .
În motivele de recurs s-a susținut că valoarea de circulație a apartamentului nr. 47, în cuantum de 88.000 euro, stabilită prin expertiză, este supraevaluată.
În acest sens susține recurenta, expertul a folosit două metode: cea în baza decretului nr.61/1990, rezultând o valoare de 87.908 lei și cea a comparațiilor de piață.
Cea de-a doua metodă nu reflectă realitatea, are la bază o abordare globală, nu s-a ținut cont că prețurile apartamentelor au scăzut foarte mult.
Apreciază că expertul trebuia să ia în considerare certificatul de atestare fiscală eliberat de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale din cadrul Primăriei sectorului 6 B, din care rezultă o valoare de impunere în cuantum de 85.666 lei. Această sumă și cea rezultată prin prima metodă sunt apropriate.
Se mai arată că datorită faptului că recurenta nu a beneficiat de serviciile unui expert desemnat de parte și neavând cunoștințe de specialitate nu a putut să facă obiecțiuni la raportul de expertiză.
Prin rolul său activ, instanța trebuia să-i pună în vedere recurentei că poate beneficia de serviciile unui expert - parte care să participe la expertiză și să facă obiecțiuni.
Susține că este obligatoriu să fie efectuată o nouă expertiză tehnică și să i se admită un expert - parte.
În subsidiar, solicită în situația în care i se respinge această critică, să se atribuie imobilului intimaților pârâți - reclamanți.
motiv de recurs se referă la faptul că s-a calculat greșit sulta datorată de recurentă din valoarea apartamentului, întrucât fiecărui descendent i se cuvine o cotă de 16.500 euro.
De asemenea, s-a mai arătat că ambele instanțe stabilesc sume de bani care nu se potrivesc din punct de vedere matematic, neindicându-se, în fapt și în drept, cum s-a ajuns la aceste sume.
Se mai critică decizia și pentru considerentul că deși se face vorbire despre bunurile proprii ale soției supraviețuitoare nu s-a ținut cont de sumele de bani provenite din vânzarea acestora. În acest sens se impune o expertiză contabilă.
Susține recurenta că din înscrisurile administrate în cauză se poate constata că recurenta a avut câștiguri salariale mai mari decât ale defunctului până în anul 2005, când a vândut un teren în cuantum de 235.000 euro. Nu s-a ținut cont de chitanțele și facturile fiscale.
Astfel, instanțele trebuiau să se pronunțe și asupra pasivului succesoral și să ia în considerare toate înscrisurile și toate depozițiile martorilor.
O altă critică privește și nemotivarea sentinței de fond și de apel referitoare la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acestea au fost compensate în parte.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea a pus în discuția părților și excepția nulității recursului, pe motiv că nu toate motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Analizând în temeiul art. 137 Cod procedură civilă Curtea va respinge excepția nulității recursului pe considerentul că, deși nu toate criticile formulate se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă, astfel cum prevede art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, s-au identificat și vor fi dezlegate pe fond critici de nelegalitate care se pot încadra în dispozițiile art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă, astfel cum urmează: Recursul este o cale de atac de reformare și nedevolutivă, întrucât în recurs nu are loc o rejudecare a fondului pricinii.
În prezent recursul poate fi exercitat doar pentru motive de nelegalitate, motive care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă, sub denumirea motive de modificare ori de casare, limitativ prevăzute de lege.
Critica vizând stabilirea greșită a valorii de circulație de către expert, acesta fiind supraevaluat, argumentat de faptul că nu s-a ținut cont de valoarea de impunere comunicată de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale din cadrul Primăriei sectorului 6 B, reprezintă o critică nouă în recurs, critică ce nu a fost formulată prin apelul declarat de recurentă împotriva raportului de expertiză efectuat în primă instanță.
Ca urmare, în temeiul principiului "non omissio medio" nu poate fi invocat direct în recurs, nefăcând obiectul analizei instanței de apel. Ori, în recurs, obiectul acestuia îl constituie decizia pronunțată în apel și nu sentința de fond.
Motivul de recurs referitor la calculul greșit al cotelor de moștenire și al sultei datorate cu privire la bunul imobil din masa succesorală se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și este nefondat.
Recurenta susține că datora fiecărui descendent al defunctului o sumă de 16.500 euro, potrivit cotei lor de 3/8 din moștenire.
Verificând calculele realizate de instanța de apel, Curtea constată că în mod corect a fost obligată recurenta la plata unei sulte de 60.965 lei pentru fiecare dintre intimați, această sumă corespunzând valoric cotei de 3/8.
Se impune a se menționa că potrivit legii, sumele de bani stabilite de instanță trebuie să fie exprimate în moneda națională, chiar dacă s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului în euro. Sub acest aspect, suma de 60965 lei corespunde valorii de 16.500 euro, la un curs leu/euro de 3,6949 lei.
Motivul trei de recurs nu cuprinde nici o dezvoltare,astfel încât în lipsa unei critici concrete de nelegalitate precum și, datorită neindicării în concret a sumelor considerate greșit stabilite, altele decât cele menționate la motivul anterior, Curtea nu poate da o dezlegare "în abstract", recursul nefiind devolutiv.
Celelalte critici( 4,5 și 6) care vizează greșita interpretare a probelor ori neanalizarea unor înscrisuri fac obiectul dispozițiilor art.304 pct.10 și 11, în prezent abrogate expres prin Legea nr.219/2005, astfel încât nu pot fi analizate de instanță.
Motivul de recurs menționat la pct.7 de către recurentă, poate fi încadrat în art.304 pct. 6 Cod procedură civilă, însă nu este fondat, întrucât instanța de fond nu a fost investită și cu o cerere referitoare la constatarea pasivului succesoral.
Nici recurenta - reclamantă și nici pârâții - reclamanți nu au investit instanța pentru a se constata pasivul succesoral, astfel încât potrivit dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă această cerere nu putea fi soluționată direct în apel, fiind o cerere nouă.
Critica de la pct.8 ce vizează nemotivarea deciziei referitor la acordarea cheltuielilor de judecată poate fi încadrată pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, însă, nu este fondată.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să indice în fapt și în drept soluțiile pronunțate.
Tribunalul a motivat această obligație a recurentei, și având în vedere că numai parțial s-au admis pretențiile recurentei în apel, a compensat în parte aceste cheltuieli obligând-o pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimați, având în vedere că și apelul declarat de pârâții - reclamanți a fost admis.
Astfel fiind, în temeiul art.137 Cod procedură civilă va respinge excepția nulității recursului ca nefondată și în temeiul art. 312 alin.1 cu referire la art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă și art.306 alin.final Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta - reclamantă-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.220 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți-reclamanți - și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINȚA - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact./CS.
Ex.2/21.06.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 6. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
