Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1062/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(722/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1062
Ședința publică de la 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1410 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, - și.
Cauza are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-pârâtă, prin procurator, în baza procurii speciale aflată la fila 61 din dosarul Judecătoriei Sectorului 2 B și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.351 din 22.06.2009, emisă de Baroul Buzău, avocat ce reprezintă și interesele recurentului-pârât și intimatele-reclamante, și Oarda, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 30.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților-pârâți solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea recurată este dată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, având în vedere că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală fără valoare patrimonială, întrucât certificatele de moștenitor sunt acte juridice cu caracter personal fără valoare patrimonială, iar calea de atac este recursul.
Astfel, acțiunea în constatarea nulității certificatelor de moștenitor este imprescriptibilă numai în situația în care s-a făcut dovada fraudei potrivit principiului fraus omnia corumpit și când actul a cărui nulitate se cere are cauză ilicită, iar obiectul cauzei este ilicit.
Ca atare, aceste condiții cerute de lege nu au fost dovedite de intimate, iar la dosar nu există probe pentru care se solicită constatarea nulității certificatelor de moștenitor, întrucât nu s-a respectat principiul proximității gradului de rudenie. Depune la dosar și concluzii scrise.
Avocatul intimatelor-reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 14.06.2007 reclamanții -, - - și au chemat în judecată pe pârâții și (născută - solicitând să se constate nulitate absolută a certificatelor de moștenitor nr.1436/28.06.1995 și nr.1462/23.08.1995 emise de notariatul de Stat al sectorului 2 B, să se constate că reclamantele sunt moștenitoarele defuncților și și să stabilească cotele succesorale și să se stabilească masa succesorală rămasă după cei doi defuncți.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantele sunt moștenitoarele defuncților și, astfel: a fost fratele defuncților, în prezent fiind decedat și moștenit de către reclamantele și, decedată și ea în prezent.
a fost moștenită de către reclamantele - și -.
Reclamanta și sora sa, au efectuat acte de acceptare tacită a succesiunilor, au efectuat diverse demersuri legale pentru retrocedarea unor bunuri imobiliare ce au aparținut defuncților, recunoscându-li-se astfel calitatea de moștenitori ai defuncților și.
În cursul anului 2007 au aflat de existența certificatelor de moștenitor a căror anulare se cere, și împrejurarea că și intimații au efectuat mai multe demersuri în temeiul Legii nr.10/2001, revendicând bunuri aparținând defuncților și.
nu putea veni la moștenirea lui fiind înlăturată și legal de reclamante.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active cu motivarea că până în anul 1995, când s-au emis certificatele de moștenitor a căror anulare se cere nimeni nu acceptase succesiunea celor doi defuncți, autoarea intimaților - fiind singura care a acceptat expres succesiunea.
Judecătoria sectorului 2 B - Secția Civilă prin sentința civilă nr.2628/20.03.2008 a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea pentru acest motiv.
În considerente s-a arătat că din conținutul certificatului de moștenitor nr.1436/2005 rezultă mențiunea că autoarea reclamanților a acceptat succesiunea defunctului, eliberarea certificatului de moștenitor după o perioadă de timp mai lungă, nefiind în contradicție cu procedura succesorală și cu dispozițiile art.700 Cod civil.
Potrivit art.1191 alin.2 Cod civil, nu poate fi primită dovada cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, în speță certificatul de moștenitor, astfel că proba testimonială cerută de reclamanți în cadrul ședinței din 13.03.2008 este inadmisibilă.
Pe de altă parte, conform art.701 cod civil "în tot timpul în care prescripția dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunțat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea dacă nu este deja acceptată de alți erezi, ceea ce nu este cazul în speța de față, succesiunea fiind acceptată de autoarea pârâților.
Totodată, actele de acceptare a succesiunii apar ca tardive în condițiile în care prin hotărâri judecătorești definitive s-a dispus deja reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților (sentința civilă nr.231/7.03.2007).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele -, - - și .
În motivare s-a arătat în ceea ce privește calitatea procesuală activă că această cerință este dovedită datorită relației de rudenie dintre autorii reclamantelor și defuncți, de interesul lor legitim, și față faptul că au acceptat tacit succesiunea.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.1410/29.10.2008 a admis apelul a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
În considerente s-a arătat că este întemeiată critica apelanților în sensul că, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active. Astfel, instanța de fond reține că apelantele reclamante nu ar avea calitate procesuală activă, deoarece nu au făcut dovada acceptării în termen a succesiunii și respectiv, nu au făcut dovada calității lor de moștenitori.
Cât privește împrejurarea că apelantele nu au făcut dovada acceptării în termen a succesiunii, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța a respins ca inadmisibilă proba cu martori, solicitată de apelantele reclamante pe acest aspect. Astfel, având în vedere că acceptarea tacită se poate face și prin fapte materiale, iar dovada acestora se poate face și cu martori, această probă era admisibilă. În plus, acceptarea sau neacceptarea în termen a succesiunii este un aspect ce ține de fondul acțiunii cu care a fost învestită instanța, și nu de calitatea procesuală activă a apelantelor reclamante, având în vedere capătul patru din acțiune, prin care se solicită chiar constatarea calității de moștenitoare a acestora.
În speță, apelantele reclamante au făcut dovada rudeniei lor cu defuncții și, justificând astfel vocația lor la moștenirea acestora, precum și interesul pe care îl au de a solicita constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor despre care susțin că ar fi fost eliberate cu încălcarea drepturilor lor succesorale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimații și -.
O primă critică are în vedere faptul că în mod greșit s-a calificat de tribunal calea de atac - apel, în realitate hotărârea instanței de fond fiind supusă numai recursului, în drept fiind indicat ca temei art.304 pct. 3 Cod procedură civilă hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe.
Se mai susține că Tribunalul București trebuia să verifice din oficiu calea de atac stabilită de lege față de obiectul acțiunii și să trimită cauza spre rejudecare la instanța competentă.
În același sens se arată că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, fără valoare patrimonială, calea de atac prevăzută fiind recursul.
Printr-un alt motiv de recurs se arată că tribunalul nu a motivat respingerea excepțiilor invocate de recurenții - pârâți prin întâmpinare și nu are nici o mențiune referitoare apărările lor.
O altă critică se referă la nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, ceea ce s-a stabilit de prima instanță nu mai poate fi contrazis de instanțele ulterioare.
În acest sens sunt invocate dispozițiile art.1200 pct. 4 Cod civil și 1202 alin.2 Cod civil menționând că la dosar sunt hotărâri judecătorești care au intrat în puterea lucrului judecat încă din anul 1995 privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Analizând motivele de recurs Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele:
Referitor la greșita calificare a căii de atac, Curtea precizează că, în drept temeiul acestui motiv de recurs este art.304 pct.1 Cod procedură civilă - când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și nu pct.3 al aceluiași text care prevede casarea ori modificarea hotărârii când s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
De altfel între compunerea instanței și competența materială de soluționare a cauzei există o netă diferență, cele două instituții neputând fi confundate.
În acest sens, recurenții nu motivează efectiv decât greșita compunere a instanței, apreciind că fiind o acțiune personală și nepatrimonială, este supusă doar recursului.
În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei nu se arată care ar fi fost instanța competentă în opinia recurenților și, nici ce normă de drept este aplicabilă, anterior dispozițiilor art. 158 Cod procedură civilă.
Analizând critica doar sub aspectul dispozițiilor art.304 pct.1 Cod procedură civilă Curtea reamintește dispozițiile art. 282 alin. 1 și 2821Cod procedură civilă "Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."
Așadar, împrejurarea că acțiunea cu care a fost investită instanța de fond este o acțiune personală și nepatrimonială nu este de natură a înlătura calea de atac a apelului, dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă fiind de strică interpretare, situațiile în care hotărârea este supusă numai recursului fiind limitativ și expres prevăzute de lege.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat. Temeiul de drept pe care se sprijină acesta este art.304 pct.7 Cod procedură civilă care prevede modificarea ori casarea când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În cauză, acțiunea reclamanților a fost soluționată doar în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, motivele de apel au privit această excepție, iar în apel recurenții, în calitate de intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu au invocat alte excepții.
Din actele dosarului rezultă că recurenții au formulat întâmpinare în primă instanță, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, fără a și motiva în concret ce anume atrage inadmisibilitatea și cea a lipsei calității procesuale active.
Motivarea tribunalului are în vedere greșita aplicare a legii - art.304 pct. 9 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art.1191 alin.2 Cod procedură civilă în raport cu situația de fapt dedusă judecății, fiind coerentă și întemeiată legal.
Apărările recurenților față de modul de soluționare a acestei excepții au făcut obiectul apelului, iar tribunalul a motivat în acest sens, excepția inadmisibilității nu a făcut obiectul hotărârii instanței de fond, și nici nu a fost reiterată în apel.
În plus, existând un motiv de desființare a sentinței toate criticile și apărările rămase nesoluționate pot fi reiterate cu ocazia rejudecării cauzei, părțile nefiind vătămate.
Nici ultimul motiv de recurs nu este fondat, în cauză neexistând autoritate de lucru judecat.
Potrivit art.1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În cauză s-a depus sentința civilă nr.1403/7.11.1995 a Judecătoriei Mizil, județul P și sentința civilă nr.231/7.03.2007 a aceleiași judecătorii.
Obiectul acestor cauze a privit plângeri privind legea fondului funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate ce a aparținut defunctei judecându-se în contradictoriu cu Comisia Județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar P.
Rezultă astfel că nu există identitate de obiect între cauzele menționate și ce de față, nu există identitate de părți, intimați - reclamanți neparticipând în respectivele procese și nici identitate de cauză - în litigiile soluționate în 1995 și 2007 s-a analizat calitatea de moștenitor a recurenților față de dispozițiile Legii Fondului Funciar, în prezenta cauză solicitându-se constatarea nulității unor certificate de moștenitor și stabilirea calității de moștenitor și a masei succesorale în raport cu dreptul comun în materia succesiunilor - art. 650 și următoarele Cod civil.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct.1, 7 și 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți și împotriva deciziei civile nr.1410/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele reclamante, - și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.B/
2 ex/16.07.2009
------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
