Anulare act. Decizia 1068/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(714/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1068
Ședința publică de la 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant G, împotriva deciziei civile nr.1147 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Cauza are ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant - G, personal, intimații-pârâți și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.64931 din 16.03.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimata-pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General, prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant - G depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere faptul că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute de lege, întrucât a dispus restituirea imobilului în litigiu către intimații, fără actele doveditoare a dreptului de proprietate, ignorând astfel prevederile art.36 și 37 din Legea nr.10/2001. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocatul intimaților-pârâți solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere calitatea de terță persoană față de dispozițiile Legii nr.10/2001 care au stat la baza emiterii Dispoziției nr.6724/2006 ce fost contestată prin acțiunea introductivă de instanță. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei-pârâte Primăria Municipiului B prin Primarul General solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 17.01.2007 reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B, și solicitând să se dispună anularea dispoziției nr.6724/ 8.11.2006 emisă de Primăria Municipiului prin care a restituit în natură pârâților imobilul situat în B,-, -unărea,.C,.4, apartamentul 66, sectorul 1.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin dispoziția sus - menționată Primarul General al Municipiului Bad ispus restituirea în natură a imobilului situat în B,-, -unărea,.C,.4, apartamentul 66, sectorul 1 către pârâții și, deși reclamantul deține acest imobil în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.1968/29163/4.12.1996.
Dispoziția este nelegală și netemeinică pentru că încalcă decizia civilă nr.677/21.09. 2004 Tribunalului București devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.460/28.02.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI prin care s-a admis cererea de intervenție formulată de, deoarece acesta este adevăratul proprietar al imobilului situat în B,-, -unărea,.C,.4, apartamentul 66, sectorul 1 și nu pârâții și.
Nu s-a ținut cont că pârâții și au înstrăinat imobilul în litigiu către prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.-/22.05.1995, care l-a rândul său l-a înstrăinat către - prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.16224/29.06.1995, care l-a rândul său l-a înstrăinat lui - prin contractul autentificat sub nr.19307/3.08.1995.
Primarul General al Municipiului Bai gnorat faptul că pârâții și au recunoscut în mod expres faptul că proprietar al imobilului este altcineva decât dânșii.
Susține că prin emiterea deciziei i se aduce o vătămare a drepturilor sale prin posibila sa evacuare de persoane care nu sunt proprietarele imobilului.
Acțiunea a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă care prin sentința civilă nr.281/16.02.2007 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 B pe considerentul că se solicită constatarea nulității unui act juridic, în calitate de terț și nu de persoană îndreptățită.
Judecătoria sectorului 5 B prin sentința civilă nr.479/23.01.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În considerente s-a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale active, următoarele:
Calitatea procesuală activă, condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune identitate între persoana reclamantului și acela care se pretinde titular al dreptului subiectiv civil din raportul juridic dedus judecății.
Cum în cauzele care au ca obiect constatarea nulității unui act juridic, legea civilă recunoaște legitimare procesuală activă, oricărei persoane interesate, instanța a constatat excepția invocată ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Dispoziția nr.274/04.03.1994 emisă de Primarul General al Municipiului B (fila 52), a fost restituit in natură, în proprietatea pârâților si, imobilul situat in B,-, -unărea,. C,. 4,. 66, sector 1.
Ulterior, prin Dispoziția nr.1436/07.10.1996 ( fila 52), ca urmare a admiterii recursului in anulare declarat de Procurorul General, prin Decizia nr.1478/08.05.1996 a Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă, s-a dispus anularea dispoziției nr. 274/04.03.994, apartamentul nr.66, situat in B,-, -unarea,.C,. 4, sector 1 reintrând in proprietatea statului.
In perioada cuprinsă între data restituirii imobilului in deplină proprietate a pârâților si și momentul anularii dispoziției de restituire, la data de 22.05.1995, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12286 (fila 22), pârâții au vândut imobilul către cumpărătorul.
Acesta, la rândul său, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16224 (fila 23) a înstrăinat acest apartament către cumpărătorul, care la data de 03.08.1995, vinde apartamentul nr.66, situat in B,-, -unărea,.C,.4, sector 1, către numitul, astfel cum rezulta din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.19307/03.08.1995, aflat în copie la fila 24 din dosarul cauzei.
La data de 04.12.1996, după reintrarea imobilului in litigiu, in proprietatea statului, ca urmare a admiterii recursului in anulare, Primăria Municipiului B, prin mandatar SC Nord SA, îl vinde, în temeiul prevederilor legii nr.112/1995, către foștii chiriași - G si, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1968/29163/1996 - fila 28.
După intrarea in vigoare a legii nr.10/2001, pârâții și au adresat prin intermediul executorului judecătoresc, Primăriei Municipiului B, notificarea nr. 2528/12.04.2001, la data de 08.11.2006 fiind emisa Dispoziția nr.6724 a Primarului General al Municipiului B (fila 15), prin care a fost restituit în natură, în proprietatea pârâților, imobilul situat in B,-, -unarea,.C,.4,.66, sector 1.
Concomitent cu parcurgerea procedurilor administrative prevăzute de legea nr.10/2001, pârâții au solicitat, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1, la data de 28.06.2002, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat intre Primăria Municipiului B și reclamantul din prezenta cauza, -, fost chiriaș, în imobilul situat in B,-, -unărea,.C,.4,.66, sector 1, precum constatarea nevalabilității titlului statului asupra acestui imobil.
Prin sentința civila nr.1782/13.03.2003 pronunțată de Judecătoria sector 1, definitivă si irevocabilă, (fila 47-50), s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr.66 situat in B,-, -unărea,.C,. 4, sector 1, respectiv nulitatea deciziei nr.1434/11.07.1989 a fostului. Totodată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1968/29163/04.12.1996 încheiat între Primăria Municipiului B și - și.
Examinând motivele de nulitate ale Dispoziției nr.6724 emisă de Primarul General al Municipiului B, invocate de reclamant, în raport de situația de fapt expusă, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește pretinsa încălcare prin emiterea dispoziției contestate a unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, respectiva deciziei nr.677/21.09.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civila, instanța a considerat că o astfel de încălcare nu s-a produs.
Astfel, este adevărat că prin această decizie (fila 25-28), a fost admisă cererea de intervenție formulată de actualul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului ce a format obiect al dispoziției contestate, însă această împrejurare coroborată cu înstrăinarea apartamentului de către pârâții, nu poate constitui un motiv de nulitate a dispoziției, întrucât aceasta nici un ar fi putut fi emisă in favoarea numitului, acesta nefiind persoană îndreptățită în accepțiunea legii nr.10/2001. Instanța a considerat că dispoziția de restituire a fost în mod corect emisă în favoarea pârâților, aceștia acționând în temeiul obligației de garanție contra evicțiunii prevăzută de dispozițiile art.1337 si urm. cod civil și de care erau ținuți, hotărârea judecătorească invocată de reclamant nefiind încălcată prin emiterea Dispoziției nr. 6724.
Referitor la cel de al doilea motiv de nulitate a dispoziției, invocat de reclamant, si care în realitate, deși sub o altă formulare, se circumscrie celui dintâi si care a fost analizat, instanța a precizat că faptul transmiterii succesive prin vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 66, de la proprietarul inițial familia, precum si împrejurarea că in prezent dreptul de proprietate se află în patrimoniului numitului, nu pot reprezenta cauze de nulitate a Dispoziției nr.6724, deoarece, acesta din urma nu avea legitimarea de a solicita restituirea in favoarea sa, această îndreptățire având-o numai vânzătorii inițiali si care, în mod legal, au acționat in temeiul obligației de garanție contra evicțiunii ce le incumbă, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12286 (fila 22).
Cu privire la aspectele invocate de reclamant cu ocazia dezbaterilor in fond, legate de titlul statului asupra imobilului si de valabilitatea sa, instanța a constatat că prin sentința civila nr.1782/13.03.2003 pronunțată de Judecătoria sector 1, definitivă si irevocabilă, acest aspect a fost soluționat, hotărârea judecătorească bucurându-se de autoritate de lucru judecat, repunerea în discuție a acestui aspect reprezentând o încălcare nepermisă a acestui efect al hotărârii judecătorești.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamantul - considerând că în mod greșit instanța a reținut că imobilul a fost preluat abuziv, în realitate s-a preluat în baza Decretului nr.182/1977 și a Deciziei nr.1434/11.07.1989 a, urmare a plecării în străinătate a pârâților și a nerespectării obligațiilor ce le reveneau în baza Legii nr.4/973 de a achita creditul acordat prin contractul nr.13/-/1979 încheiat cu
În același sens sunt citate dispozițiile art. 1.3 alin. b din HG498/ 2003 privind Normele Metodologice de aplicare Legii nr.10/2001.
Alte critici au vizat faptul că au fost greșit interpretate dispozițiile art.1337 Cod civil și efectele acestora, în condițiile în care s-a decis irevocabil că proprietarul imobilului este.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr.1147/17.09.2008 a respins apelul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1782/13.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.677/21.09.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr.460/28.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra.66 din B, Nd.- -, nr.5, -unărea,.C,.4, sector 1 și respectiv a deciziei nr.1434/11.07.1989, prin care fostul a dispus în baza Decretului nr.223/1974 trecerea în proprietatea statului, fără plata vreunei despăgubiri, a apartamentului menționat.
Or, potrivit dispozițiilor art.2 lit.i din Legea nr.10/2001, prin imobil preluate în mod abuziv se înțelege și imobilele preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
Câtă vreme nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, acest aspect nu mai poate fi repus în discuție, astfel că imobilul reprezintă un imobil preluat în mod abuziv, în accepțiunea dispozițiilor art.2 din Legea nr.10/2001.
Nici cel de-al doilea și cel de-al treilea motiv de apel, invocate de apelantul-reclamant nu pot fi primite, în mod judicios reținându-se de prima instanță că dispoziția de restituire a fost în mod corect emisă în favoarea pârâților și că, faptul că imobilul a fost înstrăinat în mod succesiv, ultimul proprietar fiind, nu constituie un motiv de nulitate a dispoziției.
Astfel, persoană îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil preluat în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în înțelesul Legii nr.10/2001, este persoana fizică proprietară a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia sau moștenitorii săi, așa cum rezultă din dispozițiile art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din actul normativ menționat.
În speță, la data preluării de stat a imobilului situat în B,-, -unărea,.66,.C,.4, sector 1, prin decizia nr.1434 din 11.07.1989, proprietari ai acestuia erau intimații-pârâți și, așa cum s-a reținut și prin hotărârile judecătorești mai sus menționate.
Prin urmare, dispoziția de restituire în natură a imobilului a fost emisă în favoarea persoanei îndreptățite,în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001. Sub acest aspect, transmisiunea succesivă a dreptului de proprietate asupra imobilului, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.12286/22.05.1995, sub nr.16224/29.06.1995 și sub nr.19307/03.08.1995 de notariatul de Stat al Sectorului 2 nu are nici o relevanță, ci ar fi putut avea semnificație juridică din punctul de vedere analizat numai dacă ar fi intervenit anterior preluării de către stat a imobilului, persoană îndreptățită la restituire fiind ultimul proprietar înainte de preluare.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță intimații-pârâți au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,-, -unărea,.66,.C,.4, sector 1, acționând în temeiul obligației de garanție contra evicțiunii prevăzută de dispozițiile art.1337 și urm Cod civil, de care erau ținuți.
Nicăieri în cuprinsul sentinței atacate nu s-a afirmat că obligația de garanție contra evicțiunii ce incumbă intimaților-pârâți există față de actualul proprietar al imobilului, această obligație existând, în mod evident, față de cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12286 din 22.05.2005 și anume, acesta fiind ținut la rândul său să-l garanteze pentru evicțiune pe cel căruia i-a vândut imobilul, respectiv, acesta fiind ținut la rândul său să-l garanteze pentru evicțiune pe actualul proprietar,.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel, tribunalul a constatat că pregătirea profesională a magistratului, la care face referire apelantul-reclamant, pe lângă faptul că afirmațiile acestuia sunt tendențioase și lipsite de obiect, nu se circumscrie dispozițiilor art.105 alin 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule. Astfel, textul de lege menționat se referă la actele de procedură îndeplinite de o instanță necompetentă, adică de o instanță care nu are abilitarea recunoscută de lege de a soluționa o anumită pricină.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul -
În motivele de recurs se susține nelegalitatea și netemeinicia decizia deoarece recurentul are calitate procesuală activă și interes în anularea absolută pentru frauda legii a dispoziției nr.6724/ 8.11.2006, atât în pentru frauda la lege cât și ca persoană vătămată.
Interesul său este determinat de faptul că Primăria Municipiului i-a vândut imobilul situat în B,-, -unărea 1,. C,. 4, apartamentul 66,sectorul 1.
Se invocă dispozițiile art.304 pct. 5 Cod procedură civilă deoarece s-a admis restituirea imobilului fără acte doveditoare a dreptului de proprietate, ignorându-se prevederile art.36 și 37 din Legea nr.10/2001. De asemenea, mai sunt invocate dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă și 129 alin. 5 Cod procedură civilă, sens în care se invocă încălcarea dispozițiilor art.3.1.alin. a din Legea nr.10/2001, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, nr.HG498/2003 și nr.HG250/2007, în care se arată că preluările de imobile pentru datorii izvorâte din contracte de creditare pentru construire sau, după caz pentru achiziționarea imobilului, ca urmare a neplății ratelor aferente creditului respectiv din vina debitorului, nu se încadrează în categoria preluare abuzivă.
În contractul de împrumut nr.137/-/10.07.1979 se arată că - art.3 - neplata la scadență a 6 rate consecutiv atrage executarea silită asupra locuinței și evacuarea deținătorului.
Prin adresa 23103/8.08.1989 CEC a solicitat suma de 28588 lei, echivalentul a 56 rate restante din contractul de împrumut sus - menționat, sumă ce a fost achitată prin nr.2578/2.09.1989 de, statul devenind astfel proprietar al imobilului.
Un alt motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, decizia fiind motivată contradictoriu prin folosirea art.2 lit.i și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, întrucât aceste articole nu infirmă legalitatea titlului statului, respectiv Decizia nr.1434/1989 a, care în baza art.645 Cod civil, respectiv Decretul nr.223/1974 și Decretul nr.182/1977 imobilul a fost preluat de stat, în principal pentru că debitorii nu și-au respectat relațiile juridice consemnate în clauzele contractuale din contractul de împrumut încheiat cu - ul.
Această situație a fost reținută și prin decizia nr.1478/1996 a Curții Supreme de Justiție care a casat decizia nr.102/1994 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prin soluția pronunțată decizia recurată, instanța a depășit puterea judecătorească și principiul separării puterii în stat.
Un alt argument al recurentului este și încălcarea art.970 Cod civil deoarece intimații nu mai aveau nici un drept de proprietate asupra imobilului, astfel încât nu exista nici obligația de evicțiune față de subdobânditori.
C de-al treilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea dispozițiilor art.36 și 37 din Legea nr.10/2001, respectiv restituirea imobilului fără a avea acte de proprietate, în sprijinul afirmațiilor sale invocând și săvârșirea unor infracțiuni de fals în declarații, abuz în serviciu și neglijență în serviciu a unor funcționari ai Primăriei Municipiului B.
Se arată că, recurentul a dobândit imobilul prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1968/1996, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, a Codului civil și a Legii nr.10/2001, respectiv art.46 alin.3, actul fiind încheiat anterior apariției Legii 213/1998.
Recurentul a formulat și a depus în cauză și note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Criticile formulat de recurent reprezintă motive de nelegalitate a deciziei, în speță neidentificându-se nici un argument care să poată fi încadrat în dispozițiile art.304 pct. 5 și 7 Cod procedură civilă,sens în care motivarea Curții subsumându-se dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1782/13.03.2003 a Judecătoria sectorului 1 B s-a admis acțiunea formulată de și împotriva pârâților MUNICIPIUL B, SC Nord SA, - G și, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului apartamentul 66 din B,-, -unărea 1,. C,. 4, apartamentul 66,sectorul 1, s-a constatat nulitatea deciziei nr.1434/11.07.1989 prin care fostul a dispus în baza Decretului nr.223/1974 trecerea în proprietatea statului a imobilului, fără plata unei despăgubiri, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr.1968/ 29163/ 4.12.1996 încheiat între Primăria Municipiului și - G și, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Prin decizia civilă nr. 677/ 21.09. 2004 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a admis apelul formulat de intervenientul, s-au respins apelurile formulate de SC Nord SA, MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL și al lui - G, s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis cererea de intervenție formulată de, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Această soluție a fost menținută decizia civilă nr.460/28.02.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Nord, Municipiului și -
Dispoziția nr. 6724/8.11.2006 a fost emisă, astfel cum rezultă și din preambulul său în temeiul acestor hotărâri judecătorești, irevocabile și ca răspuns la notificarea înregistrată sub nr.-.04.2001 formulată de și.
Faptul că în procesul sus - menționat a intervenit, în calitate de subdobânditor cu titlul oneros, iar cererea sa a fost admisă, nu este de natură a atrage nulitatea dispoziției, nefiind nici un caz de fraudă la lege.
Criticile de nelegalitate a deciziei tribunalului vizând valabilitatea titlului statului, astfel cum a fost dezvoltată de recurent, nu poate fi primită având în vedere sentința civilă nr.1782/2003 a Judecătoria sectorului 1 B, irevocabilă, întrucât această hotărâre este opozabilă recurentului și a intrat în puterea lucrului judecat.
Din această perspectivă, instanțele judecătorești nu mai pot cenzura, fără a se încălca puterea de lucru judecat, modalitatea și împrejurările în care imobilul a intrat în proprietatea statului, recurentul, parte în procesul sus - menționat având posibilitatea de a se apăra, formulând și apel și recurs.
Decizia civilă nr.1478/ 1996 Curții Supreme de Justiție nu are nici o înrâurire asupra soluției, deoarece prin această decizie nu s-a soluționat fondul pricinii, ci s-a hotărât că instanțele judecătorești nu pot cenzura prevederile Decretului nr.223/1974, echivalând cu excepția necompetenței generale a instanțelor. Astfel, prin acea hotărâre nu s-a analizat pe fond valabilitatea titlului statului și nici împrejurările concrete prin care intimații au pierdut calitatea de proprietari ai imobilului.
Faptul că dispoziția Primarului General al Municipiului a fost emisă pe numele notificatorilor și nu pe numele subdobânditorului, nu încalcă nici o dispoziție a Legii nr.10/2001, a Codului Civil ori a Constituției având în vedere că potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
În cauză, intimații și au calitatea de persoană îndreptățită conform art.4 din Legea nr.10/2001 și, în condițiile în care actele de vânzare - cumpărare încheiate succesiv asupra imobilului nu au fost desființate sub nici o formă, obligația de garanție pentru evicțiune subzistă.
În temeiul acestei obligații, intimații erau datori a face orice demersuri legale pentru protejarea titlului lor de proprietate, titlu în baza căruia a operat transmisiunea proprietății asupra imobilului în litigiu. Unul dintre aceste demersuri l-a constituit notificarea formulată conform Legii nr.10/2001, în paralel cu acțiunea pentru constatarea nevalabilității titlului statului și de anulare a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Primăria Municipiului și recurentul - reclamant.
Curtea reține și faptul că nici una dintre instanțele anterioare nu a considerat că recurentul nu ar avea calitate procesuală activă, acțiunea fiind respinsă pe fond, motiv pentru care criticile formulate pe acest aspect sunt fără obiect.
Însă, deși recurentul are calitate procesuală activă în prezenta acțiune, prin anularea dispoziției nr.6724/2006 Primarului General al Municipiului B, imobilul în litigiu nu reintră în patrimoniul său, întrucât astfel cum s-a arătat, titlul său de proprietate - contractul de vânzare - cumpărare nr.1968/1996, a fost constatat nul în mod irevocabil prin sentința civilă nr.1782/13.03 2003 Judecătoria sectorului 1
Din această perspectivă Primăria Municipiului avea calitatea de unitate deținătoare conform Legii nr.10/2001 și putea dispune restituirea în natură a bunului, art.46 alin.3 din Legea nr.10/2001 nefiind incident în cauză, datorită anulării actului de vânzare - cumpărare al recurentului, fiind și o chestiune care deja a fost dezlegată cu putere de lucru judecat.
Având în vedere considerentele precedente tribunalul a apreciat corect că nu s-au încălcat dispozițiile art.36 și 37 din Legea nr.10/2001.
Criticile referitoare la validitatea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1968/ 29163/ 4.12.1996 nu privesc obiectul prezentei cauze și nici nu pot fi analizate fără a se încălca autoritatea de lucru judecat, validitatea contractului sus - menționat fiind analizată deja, instanțele statuând irevocabil nulitatea sa.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva deciziei civile nr.1147/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.B/
2 ex/16.07.2009
--------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 5 - -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
