Anulare act. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 114
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 342 din 10 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și intimatele COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA L 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR G, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat, intimata pârâtă, asistată de avocat, același avocat reprezentând intimatul pârât, lipsind intimatele COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR G, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA L 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru intimații pârâți, a depus întâmpinare, ce a fost comunicată.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, nu a solicitat un nou termen pentru observarea întâmpinării.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanța nu a pus în discuția părților renunțarea la un capăt de cerere și a analizat doar un singur capăt de cerere. Totodată, s-a făcut o greșită calificare a actului juridic, în cauză fiind vorba despre un legat cu titlu particular, ce a devenit caduc prin predecesul fiului legatarului.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului declarat de reclamantă și respingerea apelului pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți, a arătat că în cauză nu sunt incidente prevederile referitoare la caducitatea legatului,întrucât instanța de apel a calificat în mod corect înscrisul sub semnătură privată întocmit de către autor, ca fiind un partaj de ascendent și nu un legat, act juridic valabil în condițiile în care a cuprins toți descendenții și întreaga suprafață de teren proprietatea ascendentului.
A solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 30 nov.2005, reclamanta s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâților și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu aceștia, să se constate caducitatea legatului cu titlu particular încheiat pe data de 19 ianuarie 1944 și transcris pe data de 26 martie 1947 la grefa Tribunalului Mehedinți. A solicitat de asemenea, în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia Jud.funciară G, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.-/20 aprilie 2004, emis de Comisia jud. funciară G pârâtului, pentru suprafața de 3,7949 ha. teren, situată pe teritoriul Comunei, sat, Jud.G; a procesului verbal de punere în posesie din 09 aprilie 2004 și a Hotărârii Comisiei jud. funciare G (Anexa 2 poz.45) - acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului.
A solicitat și reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare legală a autorului pentru toate suprafețele de teren menționate în 12-14, în titlul de proprietate contestat, suprafețe de terenuri intravilane.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că este moștenitoarea legală a autorului, autorul legatului cu titlu particular încheiat pe data de 19 ian.1944, iar a fost fratele său, decedat pe data de 16 dec.1944, în cursul celui de-al doilea război mondial, astfel încât se impune a se constata caducitatea legatului, motivat de predecesul legatarului, prin actul de voință al testatorului, acesta testând în favoarea celor doi descendenți 4. de teren situate în pct. " casei", " lui ", "Dealul ", "În " și "Capul dealului". A susținut și faptul că în titlul de proprietate eliberat pârâtului figurează în tarlalele 12-14 suprafețele de teren extravilan ce au aparținut autorului.
La data de 15 martie 2006, pârâții și au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant.
La data de 11 oct.2006, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.- din 16 febr.2004, întrucât pârâții ocupă o suprafață de teren care este trecută în actul de proprietate respectiv.
Prin sentința civilă nr.2232/08 nov.2006, pronunțată în dosarul nr.271/2006, Judecătoria Motrua admis în parte cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților și și în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de fond funciar și Comisia Jud.de fond funciar
S-a constatat caducitatea legatului încheiat la data de 19 ian.1944 și transcris la grefa Trib. M sub nr.1504/26 martie 1947.
S-a constatat nulitatea parțială absolută a titlului de proprietate nr.-/20 aprilie 2004 emis pe numele pârâtului, pentru terenurile situate în 13, 632/171 (suprafața de 3600 mp. )și în 14 730/171, 726/171 și 726/172 (suprafața de 4620 mp.).
S-a dispus obligarea intimatei Comisia locală de fond funciar Jud.G să întocmească și să înainteze Comisiei jud. de fond funciar G, documentația necesară reconstituirii dreptului de proprietate reclamantei, pentru suprafețele de teren respective.
S-a respins cererea reclamantei privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.- din 16 febr.2004 emis lui.
Au fost obligați pârâții către reclamantă la plata sumei de 650 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă, fiind caduc legatul cu titlu particular întocmit de autorul pe data de 19 ianuarie 1944, ca urmare a predecesului legatarului (fratele reclamantei), decedat în război, pe data de 16 dec.1944.
S-a constatat că prin legatul cu titlu particular olograf, întocmit pe data de 19 ian.1944, autorul a testat în favoarea fiilor săi () și, mai multe suprafețe de teren, act înscris ca "învoială voluntară" la grefa Trib. M sub nr.1504 din 26 martie 1947, legatarul decedând pe data de 16 dec.1944, conform certificatului de deces depus la dosar iar ulterior și testatorul pe data de 26 ian.1944.
S-a constatat că legatul este caduc potrivit dispoz.art.924 civ. (legatul este caduc dacă legatarul moare înainte de testator), ceea ce este cazul în speță, întrucât legatarul a decedat fără a avea descendenți, iar soția supraviețuitoare nu poate invoca un drept de moștenire asupra terenurilor ce au constituit obiectul legatului, neputând veni prin reprezentare, la decesul legatarului, legatul devenind caduc, fiind desființat cu efect retroactiv, iar bunurile ce au făcut obiectul acestuia s-au reîntors în patrimoniul testatorului, singurul moștenitor legal al acestuia fiind reclamanta care este singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a avut în vedere și faptul că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr.22002 din 02 aprilie 1991, însă reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste suprafețe de terenuri s-a realizat în persoana pârâtului, în mod nejustificat, cărui i s-a emis și titlu de proprietate, act care însă este lovit de nulitate absolută potrivit dispoz. art.III, pct.1, lit.a din Lg.169/1997.
Cererea reclamantei privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.-/16 febr.2004, emis pe numele numitului, s-a considerat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a înțeles să-l cheme în judecată și pe titularul actului de proprietate contestat, iar precizarea de acțiune s-a formulat cu încălcarea dispoz.art.132 pr.civ.
Împotriva hotărârii respective, la data de 02 martie 2007 și respectiv 5 martie 2007 au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâții și.
Prin motivele de apel depuse pe aceeași dată, reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe sub un singur aspect referitor la faptul că în mod greșit i s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.- din 16 febr.2004, emis pe numele numitului.
Pârâții, prin motivele de apel au criticat hotărârea Jud. M, susținându-se că în mod greșit s-a admis cererea principală formulată de reclamantă și s-a constatat caducitatea legatului cu titlu particular, încheiat la data de 19 ianuarie 1994 de către autorul, întrucât în mod eronat actul respectiv a fost calificat de către instanță ca fiind un legat cu titlu particular,în realitate reprezentând o împărțeală de ascendent, conform dispoz.art.794-799 civ.
Astfel, s-a susținut că prin actul respectiv, transcris la grefa Trib. M sub nr.1504/26 martie 1947 la rubrica ". voluntară", s-a menționat că autorul a decedat la data de 16 dec.1944, având ca moștenitori legali în calitate de soție supraviețuitoare și în calitate de fiică (decedată la vârsta de 10 ani), iar autorul decedat pe data de 26 ianuarie 1947 nu a încercat să reintre în posesia terenurilor acordate fiului său, respectând împărțeala de ascendent efectuată în anul 1944, ulterior, recăsătorindu-se cu și având drept descendenți pe cei doi pârâți, și.
S-a arătat și faptul că în mod corect s-a reconstituit dreptul de proprietate și s-a emis titlu de proprietate în favoarea celor doi pârâți, întrucât terenurile aflate în litigiu au figurat în registrul agricol pe numele pârâtului și care le-a introdus în CAP-ul local.
Prin decizia civilă nr.342 din 10 sept.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja respins apelul declarat de reclamanta, admițând în același timp apelul declarat de pârâții și, schimbând sentința civilă nr.2232/14 nov.2006 a Jud.M, în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt întemeiate motivele de apel formulate de către pârâți, în mod greșit prima instanță calificând înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 19 ian.1944 de către autorul, ca fiind un legat cu titlu particular, în realitate actul respectiv reprezentând un partaj de ascendent, conform dispoz.art.794 -799 civ.
Înscrisul respectiv a fost interpretat astfel, întrucât autorul a înțeles să efectueze o împărțeală de ascendent, având drept obiect dreptul său de pământ, formând două loturi pentru cei doi descendenți legali, și ().
S-a reținut că actul respectiv este valabil întrucât a cuprins toți descendenții, fiind irelevant faptul că ulterior și anterior decesului testatorului a decedat și unul din cei doi beneficiari ai împărțelii de ascendent, iar pe de altă parte, împărțeala efectuată de către cei doi autori a fost efectivă, în sensul că s-au format efectiv două loturi cuprinzând terenurile repartizate fiecărui descendent.
În raport de cele arătate, s-a constatat că urmează să fie respinse și celelalte capete de cerere accesorii decurgând din faptul că soția supraviețuitoare a descendentului ( ) nu putea avea vocație succesorală și nu putea să culeagă bunurile ce au făcut obiectul legatului cu titlu particular, și fiind considerată o persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a avut în vedere și faptul că terenurile aflate în litigiu au fost înscrise în registrul agricol pe numele pârâtului care le-a stăpânit până la data preluării de către CAP-ul local, conform sentinței civile nr.78 din 10 iunie 1952, pronunțată de Judecătoria Populară Rurală Broșteni - Raionul S, în dosarul nr.99/1951.
S-a concluzionat că, începând cu data transcrierii actului reprezentând un partaj de ascendent, a devenit opozabil terților, la data deschiderii moștenirii autorului, soția supraviețuitoare și fiica acestuia ( și ) dobândind în proprietate terenurile partajate de autor, suprafețe care la data deschiderii moștenirii au fost dobândite în stare divizată și nu în indiviziune, potrivit voinței ascendentului, în raport de dispoz.art.654 și urm.civ.
Pe baza acelorași considerente s-a respins ca neîntemeiat și apelul declarat de reclamanta.
Împotriva deciziei respective, la data de 05 nov.2007 a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând într-o primă teză casarea deciziei Trib.G și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de apel nu a soluționat toate problemele de drept aflate în discuție, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâți și admiterea apelului declarat de ea și modificarea deciziei conform notelor de ședințe depuse pe data de 28 mai 2007.
În drept a invocat aplicarea dispoz.art.304 pct.6 și 9, 312 alin.1,2 și 5 și 315 alin.1, 3 și 4c.pr.civ.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a susținut în primul rând faptul că în mod greșit Tribunalul Gorji -a respins apelul declarat împotriva hotărârii Jud. M, apel ce viza un singur aspect, respectiv, respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității parțiale absolute a titlului de proprietate nr.-/16 dec.2004 emis pe numele lui.
Sub acest aspect a arătat faptul că prin notele de ședință depuse în cadrul instanței de apel, pe data de 22 mai 2007, solicitat instanței să se ia act de faptul că renunță la soluționarea acestui capăt de cerere, astfel încât, prin decizia pronunțată Tribunalul Gorj trebuia să-i admită apelul, să schimbe hotărârea primei instanțe în sensul de a se lua act de voința reclamantei de a renunța la soluționarea capătului de cerere conform precizării depuse în primă instanță, pe data de 11 oct.2006. A susținut că, neprocedând astfel, instanța de apel a încălcat art.246 pr.civ. ce reglementează dreptul de dispoziție al părților.
În al doilea rând s-a susținut că instanța de apel, în considerentele deciziei pronunțate a încercat să analizeze doar capătul de cerere având ca obiect caducitate legat fără a intra în analiza și celorlalte capete de cerere formulate în dosarul de fond, astfel încât sub acest aspect se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tot sub aspect procedural a susținut și faptul că instanța de apel a procedat eronat din punct de vedere al tehnicii de soluționare a căii de atac, în sensul că, acordând mai multe termene și procedând la administrarea unor noi probatorii, trebuia în prealabil, să admită apelurile, să desființeze sentința apelată și să rețină cauza spre rejudecare cu valorificarea întregului material probator administrat.
Pe fondul cauzei a învederat faptul că instanța de apel a apreciat eronat actele depuse la dosar și nu a valorificat corespunzător probele administrate, considerând în mod greșit că înscrisul intitulat act de învoială voluntară, încheiat pe data de 19 ian.1944 reprezintă un partaj de ascendent și nu un legat cu titlu particular. Sub acest aspect a susținut că Tribunalul Gorj nu a analizat înscrisul respectiv din punct de vedere al condițiilor de valabilitate de fond și de formă, împărțeala de ascendent pentru cauză de moarte trebuind să cuprindă toți descendenții, iar înscrisul olograf trebuia să fie scris în întregime, datat și semnat de mâna autorului.
S-a arătat că erau aplicabile dispoz.art.797 alin.1 civ. potrivit cărora "este nulă împărțeala în care nu au fost cuprinși toți copiii aflați în viață la data deschiderii succesiunii și descendenții fiilor premuriți" în condițiile în care descendentul a decedat pe data de 16 dec.1944, anterior deschiderii succesiunii autorului, pe data de 16 dec.1945, astfel încât dacă a avut drept moștenitori pe în calitate de soție supraviețuitoare și în calitate de fiică, aceasta din urmă aflată în viață pe data de 26 ianuarie 1947, trebuia să fie cuprinsă în partajul de ascendent.
S-a menționat și faptul că instanța de apel a considerat în mod greșit că împărțeala realizată de către autor a fost una efectivă, întrucât conform registrului agricol din anul 1948, o parte din suprafețele de teren apar la fam. iar a recunoscut că terenul în litigiu din punctul " lui ", care i-ar fi revenit lui aparține reclamantei, iar sentința civilă nr.79/10 iunie 1952 emisă de Judecătoria Populară Rurală Broșteni, Raionul S, prin care reclamanta a fost obligată să respecte posesia pârâților asupra a două terenuri aflate în litigiu, nu a avut în vedere dispozițiile testamentare din anul 1944.
Recursul declarat de reclamanta este neîntemeiat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
În primul rând sunt nefondate motivele de recurs, de ordin procedural, invocate de către recurentă.
Astfel, sunt reale susținerile recurentei potrivit cărora Tribunalul Gorji -a respins apelul declarat împotriva hotărârii jud. M, fără a se avea în vedere faptul că prin notele de ședință depuse pe data de 29 mai 2007, solicitat să se ia act de faptul că renunță la soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.- din 16 dec.2004 emis pe numele lui, capăt de cerere formulat prin precizarea de acțiune din data de 11 oct.2006 și respins în primă instanță.
În condiții procedurale instanța trebuia să-i admită apelul acestuia, să schimbe hotărârea Jud. M și în baza art.246 pr.civ. să se ia act de faptul că reclamanta renunță la precizarea de acțiune din data de 11 oct.2006.
În condițiile în care Tribunalul Gorja admis apelul declarat de către pârâți și a schimbat hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii precizate de către reclamantă, decizie care se va menține de către instanța de recurs, admiterea de către instanța de casare a recursului declarat de reclamantă și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se lua act de renunțarea formulată de către aceasta, ar reprezenta o casare pur formală și ar duce la tergiversarea nejustificată a soluționării procesului.
S-ar încălca astfel dispoz.art.6 din convenția CEDO ce reglementează dreptul părților la soluționarea procesului într-un termen rezonabil, trimiterea cauzei spre rejudecare fiind contrară și intereselor recurentei.
Aceasta întrucât prin hotărârea primei instanțe, capătul de cerere în constatare nulitate act, formulat de reclamantă pe data de 11 oct.2006, a fost respins, pe excepție, considerându-se că s-au încălcat dispoz.art.132 pr.civ. iar reclamanta nu l-a acționat în judecată și pe titularul titlului de proprietate, pe numitul.
În condițiile arătate, reclamanta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată având un asemenea obiect, astfel încât, respingerea capătului de cerere de către prima instanță, pe excepție, sau a se lua act de faptul că reclamanta renunță la soluționarea capătului de cerere respectiv, creează acesteia aceeași situație juridică.
În al doilea rând, Tribunalul Gorj nu a încălcat dispoz.art.304 pct.7 pr.civ. prin decizia pronunțată, instanța de apel analizând toate motivele formulate de către pârâți, și soluționând, pe fond, întreaga acțiune cu care a fost investită sub aspectul tuturor capetelor de cerere, în considerentele acesteia făcându-se vorbire pe larg despre cauzele care au format convingerea instanței și au dus la respingerea acțiunii în constatare caducitate legat și constatare nulitate act, formulată de recurentă.
A fost analizat înscrisul sub semnătură privată încheiat pe data de 19 ianuarie 1944, sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile (art.794 - 799 civ.), și arătându-se pe larg de ce a fost interpretat ca reprezentând "o împărțeală de ascendent" și nu un legat cu titlu particular. De asemenea, s-a analizat de ce nu sunt aplicabile dispoz.art.III pct.1 lit.a din Lg.169/1997, nefiind lovit de nulitate absolută titlul de proprietate emis în procedura specială a legii fondului funciar, pe numele pârâtului.
În același timp, sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de apel nu a făcut aplicarea dispoz.art.297 alin.2 pr.civ. nefiind vorba de situațiile în care instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare. Aceasta întrucât hotărârea primei instanțe nu este lovită de nulitate pentru diferite motive, prin comparație cu situația în care instanța de apel constată că era ea competentă în primă instanță.
Prin motivele de recurs s-a invocat de către recurentă faptul că, instanța de apel trebuia să dispună admiterea apelurilor, să desființeze sentința apelată și să rețină cauza spre rejudecare, în vederea administrării de noi probatorii și nu să procedeze la administrarea de probatorii în mod direct.
Susținerile sunt nefondate întrucât prin motivele de apel și în cadrul Tribunalului Gorj, părțile nu au solicitat suplimentarea probatoriului sau refacerea celui administrat în primă instanță iar instanța de apel nu a considerat că se impune invocarea din oficiu a acestui aspect, nefiind necesar a se administra noi probe.
Sunt neîntemeiate și motivele de recurs formulate de către recurentă, legate de fondul cauzei, întrucât în mod întemeiat Tribunalul Gorja calificat înscrisul sub semnătură privată încheiat de autorul, pe data de 19 ianuarie 1944, ca fiind un partaj de ascendent pentru cauză de moarte, conform dispoz.art.794 - 799 civ. și nu un legat cu titlu particular.
Astfel, din chiar definiția reglementată de codul civil, rezultă că împărțeala de ascendent este un act juridic mixt: de o parte o donație sau o dispoziție testamentară, pe de altă parte o împărțeală, care însă se deosebește de cea obișnuită prin faptul că prezintă anumite particularități, respectiv faptul că moștenirea se transmite succesorilor împărțită, și nu în stare de indiviziune; rezultă din voința ascendentului și între descendenți se raporturi de împărțeală deși nu au participat la act.
Pentru a fi valabilă împărțeala de ascendent trebuie să îndeplinească o serie de condiții de fond și de formă, făcându-se distincție în privința persoanelor care au dreptul să facă o împărțeală de ascendent și persoanele care vor beneficia de împărțeală. În privința persoanelor în favoarea cărora se poate face împărțeala de ascendent, art.794 civ. prevede că aceștia sunt copiii și ceilalți descendenți ai dispunătorului, care să aibă vocație la moștenirea acestuia, sub sancțiunea nulității împărțeala trebuind să cuprindă toți descendenții care sunt socotiți moștenitori legali chiar și când împărțeala de ascendent se realizează pe calea testamentului, deși practic ei nu dobândesc o cotă ideală de moștenire.
De asemenea, legea prevede necesitatea ca împărțeala să fie efectivă, adică să se formeze loturi pentru descendenți; să constituie un singur act și să fie făcută cu concursul sau, cel puțin, sub influența ascendentului dispunător și să se asigure respectarea principiului egalității.
Din punct de vedere formal, dispoz.art.795 civ. prevăd că împărțeala de ascendent se face numai cu respectarea formelor cerute pentru donații și testamente, respectiv act autentificat sau testament într-una din formele testamentare prevăzute de lege.
În același timp, se prevăd și cauze specifice de ineficacitate a împărțelii de ascendent referitoare la omisiunea unuia dintre descendenți că nu au fost cuprinși în împărțeală toți copiii în viață la deschiderea succesiunii ori descendenții existenți ai copiilor predecedați.
În antiteză cu partajul de ascendent pentru cauză de moarte, dispoz.art.894 alin.2 civ. reglementează legatul cu titlu particular sau singular care conferă vocație succesorală la unul sau mai multe bunuri singulare aflate în proprietatea testatorului, caracteristica acestui legat constând în faptul că conferă un drept asupra unor bunuri singulare și nu asupra unei universalități sau unei fracțiuni din universalitate.
Înscrisul sub semnătură privată a fost interpretat în mod corespunzător de către instanța de apel ca fiind un partaj de ascendent și nu un legat cu titlu particular, întrucât din conținutul acestuia răzbate în mod clar voința ascendentului de a împărți dreptul său de pământ, în afară de cel al mamei lor, între cei doi descendenți, și, fiind individualizate bucățile de teren prin indicarea punctului și a vecinătăților.
Acest partaj de ascendent îndeplinește toate condițiile de fond și de formă reglementate de dispoz.art.794 - 799 civ. și arătate mai sus, astfel încât, sunt nefondate susținerile recurentei că au fost încălcate dispoz.art.797 alin.1 civ.
Actul respectiv a avut în vedere ambii descendenți ai lui, respectiv reclamanta și fratele său, act valabil chiar dacă la data deschiderii succesiunii ascendentului testator, 26 ian.1947, descendentul era predecedat (16 dec.1944). Aceasta întrucât la data deschiderii succesiunii, care este data decesului celui ce a întocmit partajul de ascendent se aflau în viață descendenții e4xistenți ai copiilor predecedați, respectiv fiica autorului,.
Nulitatea prev.de art.797 civ. în situația în care s-a omis de la împărțeala unul din descendenții testatorului, este una absolută ce poate fi invocată însă, numai de către descendentul omis de la împărțeală, astfel încât sunt nefondate susținerile recurentei că acțiunea în nulitate poate fi exercitată de către toți erezii.
Partajul de ascendent întocmit de către autorul, mortis cauza, îndeplinește și condițiile de formă, fiind întocmit sub forma unui testament olograf, testament care potrivit dispozițiilor din codul civil, trebuie să fie scris în întregime de către testator, datat și semnat de către acesta.
Analizând înscrisul respectiv se reține faptul că îndeplinește condițiile de formă, fiind scris în întregime de către mâna testatorului, datat și semnat de către acesta, iar pe de altă parte, a căpătat și dată certă și devenind opozabil părților prin transcrierea la Tribunalul Mehedinți, sub nr.1504 din 26 martie 1947.
De asemenea, hotărârea judecătorească nr.70/10 iunie 1952 emisă de Judecătoria Populară Rurală a Comunei Broșteni, Raion S, precum și mențiunile din registrul agricol din anul 1948, înscrisuri invocate de către recurentă prin motivele de recurs, denotă faptul că descendenții autorului i-au respectat voința acestuia, ca la moartea sa, terenurile cuprinse în partajul de ascendent au fost luate înstăpânire de către cei doi descendenți sau moștenitorii acestora, fiind înscrise în registrul agricol la rolul lor, până la data preluării de către CAP-ul local.
Terenurile aflate în litigiu au fost înscrise în registrul agricol pe numele pârâtului, acesta fiind soțul lui, în urma recăsătoririi acesteia, prin decesul primului soț, cu care acesta le-a înscris în CAP, iar în urma apariției și aplicării legii fondului funciar, în mod întemeiat Comisia locală funciară și Comisia Jud. funciară G au reconstituit dreptul de proprietate și emis titlul de proprietate pentru suprafețele respective.
Sub acest aspect în mod corect s-a considerat că titlul de proprietate emis pe numele pârâtului a fost întocmit și emis cu respectarea dispozițiilor legii fondului funciar, nefiind lovit de nulitate absolută și nefiind îndeplinite dispoz.art.III pct.1 lit.a din Lg.169/1997.
Față de cele arătate, se constată că decizia Tribunalului Gorj este legală, nefiind afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispoz.art.304 pct.1-9 pr.civ. astfel încât în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de aceasta se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
Se vor avea în vedere și dispoz.art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 342 din 10 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și intimatele COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA L 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR
Obligă recurenta la plata sumei de700 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13.02.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
