Anulare act. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 116
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe fiind judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1542/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții - SOCIETATE MEȘTEȘUGĂREASCĂ S, cu sediul în S,- jud. P și G, domiciliat în B, sector 2,--9A și cu domiciliul ales la Cabinetul avocatului din B, sector 1, str.-.- nr.3,. 2,. 1. 5.
Apel timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.- /17.03.2008 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă - SRL reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați P potrivit împuternicirii avocațiale nr.7/12.03.2008 depusă la dosar, intimații-pârâți - Societate Meșteșugărească S, G prin avocat, din Baroul București potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/14.04.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-reclamantă invocă excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova în soluționarea cauzei, arătând, că valoarea obiectului este sub 1 miliard lei, respectiv 56.706 Ron, iar potrivit art.2 Cod pr.civilă tribunalul judecă procesele în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei.
Mai arată că în cauză este vorba despre un litigiu comercial, care însă a fost soluționat de către secția civilă a Tribunalului Prahova și nu de secția comercială a acestei instanțe.
Pe fondul cauzei, critică hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii în cauza dedusă judecății.
Astfel, arată că instanța de fond, a considerat fapta pârâților de a încheia un contract de vânzare - cumpărare cu încălcarea dispozițiilor Legii 1/2005 republicată, nu constituie un caz de nulitate absolută.
Precizează că pârâții au înstrăinat spațiul fără aprobarea adunării generale a societății, încălcând astfel dispozițiile legale și arată că în actul constitutiv al societății se prevede că orice înstrăinare sau transmitere a folosinței imobilelor corporale proprietatea acesteia, se poate realiza numai cu plata, cu aprobarea adunării generale.
Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sinaia, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații-pârâți cu privire la excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova în soluționarea cauzei invocată de apărătorul apelantei-reclamante, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu respectarea și aplicarea corectă a legii și cu analizarea strictă a materialului probator administrat în cauză.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată și în acest sens depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele - Societate Meșteșugărească S și G, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.451/23.02.2006.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta că a încheiat cu societatea pârâtă contractul de închiriere nr.164/03.02.2006 și, cu toate că prin art.35 din acesta este stipulat dreptul de preemțiune al său ca de altfel și în art.65 al.2 din Legea nr.1/2005, în timpul derulării contractului de închiriere s-a încheiat între pârâți contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită, dat fiind faptul că a fost perfectat cu încălcarea flagrantă a legii.
A mai învederat reclamanta că, potrivit art.41 lit.h coroborat cu art.65 alin.1 din Legea nr.1/2005, spațiul în litigiu putea fi înstrăinat numai cu aprobarea Adunării Generale a membrilor cooperatori ori, în speță, vânzarea s-a realizat în baza Hotărârii Consiliului de Administrație care, potrivit art.34 al.3, art.35 și urm.avea obligația să convoace această adunare, iar nu să treacă la încheierea unui act de dispoziție.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și mijloacele de apărare, însă au depus la dosarul cauzei sentința civilă nr.184/22.01.2007 a Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ și decizia nr.125/18.06.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 16.11.2007 pârâții, prin apărător, au invocat excepția autorității lucrului judecat, având în vedere că între părți a mai existat un litigiu cu același obiect, respectiv constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/2006 ce face obiectul prezentei cauze, litigiul fiind soluționat de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin sentința civilă nr.184/2007 definitivă și irevocabilă (ca urmare a respingerii apelului potrivit deciziei nr.125/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI ).
Prin sentința civilă nr.1542 din 30.11.2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți și, totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, obligând reclamanta să plătească pârâtului G 2000 lei cheltuieli de judecată și pârâtei - -Societate Meșteșugărească S 1500 lei cu același titlu.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, deși în prezenta cauză figurează aceleași părți și în aceeași calitate ca în dosarul nr-, obiectul este, de asemenea identic, temeiul juridic diferă însă și, în atare situație nu subzistă tripla identitate de elemente cerută de art.1201 cod civil cu privire la existența autorității de lucru judecat.
Cu privire la fondul cauzei s-a concluzionat că nu poate fi avută în vedere motivarea reclamantei în sensul că ar fi lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta -Societate Meșteșugărească în calitate de proprietar și pârâtul G, având ca obiect construcția situată în orașul S,-, știut fiind faptul că nulitatea absolută sancționează nerespectarea unei norme care ocrotește un interes general obștesc la încheierea unui act juridic, în speță nefăcându-se dovada unei eventuale fraude la lege.
Totodată, s-a stabilit că nici împrejurarea că acest contract de vânzare-cumpărare a fost perfectat doar în baza hotărârii Consiliului de administrație, care nu a convocat Adunarea generală a membrilor cooperatori pentru a aproba acest act de dispoziție, nu poate fi primită, întrucât ca organ reprezentativ avea posibilitatea de a încheia în mod valabil acte care să producă efecte juridice în sensul intrării unor bunuri în circuitul civil.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamantul, invocând în principal, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova în judecarea cauzei, pe considerentul că în raport de valoarea obiectului, respectiv 59.706 RON instanța competentă era Judecătoria Sinaia. În plus, s-a învederat că, deși era vorba de un litigiu comercial, acesta a fost soluționat de Secția civilă a Tribunalului Prahova și nu de Secția comercială a acestei instanțe.
Pe fondul cauzei reclamanta a solicitat, în ipoteza în care va fi respinsă excepția necompetenței materiale, admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii pronunțate întrucât instanța de fond nu a dat o interpretare corectă și judicioasă cauzei deduse judecății.
În acest sens a învederat reclamanta că nulitatea absolută sancționează orice nerespectare a unei norme care ocrotește un interes general obștesc, iar încălcarea legii este sancționată cu nulitatea absolută întrucât legea apără un interes obștesc și nu unul particular.
Având în vedere că în cazul de față pârâții au înstrăinat spațiul în litigiu fără aprobarea adunării generale, încălcând astfel disp.art.65 alin.1 din Legea 1/2005, precum și prevederile art.55 din actul constitutiv al societății, Cooperativei Meșteșugărești, reclamanta a învederat că este inexplicabil cum instanța de fond nu a ținut cont de aceste dispoziții legale.
Totodată, s-a precizat că Tribunalul Prahova în motivarea hotărârii nu amintește de Ordonanța nr.518/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia prin care s-a constatat că s-au încălcat prevederile legii.
Intimații la termenul din 14.04.2008 au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată de instanța de fond cu respectarea tuturor condițiilor legale și cu aprecierea corectă a probelor administrate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, se reține că în mod greșit judecarea pricinii s-a realizat de către secția civilă a Tribunalului Prahova, deși competența aparținea secției comerciale a acestei instanțe.
Astfel cum reiese din petitul cererii de chemare în judecată reclamanta, societate comercială, a chemat în judecată o altă societate cooperatistă, solicitând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta din urmă și o persoană fizică privind construcția atelier mase plastice (Complex de deservire) situat în orașul S,-, județul
Conform art.2 lit.a Cod pr. civilă tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de jurisdicție în materie comercială, având deci competența să soluționeze atât cererile ce nu au un caracter patrimonial, cât și pe cele patrimoniale cu o valoare mai mare de 1 miliard lei.
În practica instanței supreme s-a statuat opinia potrivit căreia fondul de comerț conține atât bunuri mobile, cât și imobile, corporale și incorporale, pe care comerciantul le afectează desfășurării activității sale, iar operațiunile asupra unor imobile care fac parte din fondul de comerț sunt operațiuni supuse regimului juridic al dreptului comercial.
Pe de altă parte, din interpretarea disp.art.1 ale Codului comercial rezultă că raporturile care izvorăsc din faptele de comerț, precum și cele la care participă comercianți, sunt guvernate de legile comerciale și numai în măsura în care anumite aspecte ar fi nereglementate de legea comercială, se aplică dispozițiile codului d e procedură civilă.
În condițiile în care una din părțile contractului de vânzare-cumpărare, respectiv - Societate Meșteșugărească S este un agent economic cu capital privat care beneficiază de toate măsurile promovate de statul român pentru societățile comerciale înființate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.31/1990 ( conform art.3 alin.2 din actul său constitutiv - fila 34 dosar fond) având ca domeniu principal de activitate fabricarea de articole de îmbrăcăminte și accesorii,
iar obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.45/23.02.2006 (atacat pe calea prezentei acțiuni) îl constituie o construcție atelier mase plastice (Complex de deservire) situat în orașul S,-, județul P, Curtea, în raport de considerentele expuse anterior apreciază că litigiul de față se situează în materie comercială deoarece vizează constatarea nulității vânzării unui fond de comerț și, pe cale de consecință, competența de a se pronunța asupra acțiunii aparține Tribunalului Prahova - secția comercială și nicidecum secției civile (cum greșit s-a soluționat cauza) sau Judecătoriei Sinaia, cum susține apelanta.
Pe de altă parte, este de observat că sub aspectul competenței de soluționare a pricinii Tribunalul Prahova - secția comercială s-a mai pronunțat printr-o altă hotărâre judecătorească.
Astfel, prin sentința civilă nr.184/22.01.2007 rămasă definitivă și irevocabilă Tribunalul Prahova - secția comercială, într-un litigiu desfășurat între aceleași părți, având ca obiect constatarea nulității absolute a aceluiași contract de vânzare-cumpărare a concluzionat că, întrucât cererea dedusă judecății are caracter comercial, iar capătul de cerere este neevaluabil în bani, competența materială de soluționare a pricinii revine acestei instanțe și nu Judecătoriei Sinaia ( fila 30 dosar fond).
Având în vedere că secția civilă a Tribunalului Prahova nu și-a verificat din oficiu competența și a procedat la soluționarea cererii, a încălcat dispozițiile legale de ordine publică sub acest aspect și, în speță, sunt incidente prevederile art.297 alin.2 Cod pr.civilă.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea, în baza disp.art.297 alin. 2 Cod pr.civilă va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza spre judecare instanței competente, respectiv Tribunalului Prahova - Secția comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1542/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții - SOCIETATE MEȘTEȘUGĂREASCĂ S, cu sediul în S,- jud. P și G, domiciliat în B, sector 2,--9A și cu domiciliul ales la Cabinetul avocatului din B, sector 1, str.-.- nr.3,. 2,. 1. 5 și în consecință:
Anulează sentința și trimite cauza spre judecare Tribunalului Prahova - Secția comercială.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
--- - - -
GREFIER,
- -
VG/VM
6 ex/06.05.2008
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
