Anulare act. Decizia 1173/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1173
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 560/A din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect anulare act.
dezbaterilor asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de al acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin dispozițiile nr.560/11.06.2009, Tribunalul Timiș - Secția Civilă a admis apelul reclamanților și împotriva sentinței civile nr.15097/27.11.2008 a Judecătoriei Timișoara pe care a desființat-o cu trimiterea spre rejudecare în fond la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 15097 din data de 27.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților invocată de pârâtul; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul și a respins acțiunea formulata de reclamanții si, ambii cu domiciliul procedural ales in T, Piata nr.1.13, cam. 8, jud. T, impotriva pârâtului cu domiciliul in T-, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță din actele si lucrările dosarului a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.- eliberat de BNP reclamanții sunt moștenitori in calitate de legatari cu titlu universal in cote de parte fiecare ai defunctei decedata la data de 21.07.2007.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.13/11.02.2005 eliberat de BNP defuncta este moștenitoarea def. in calitate de sora cu o cota de parte din masa succesorala.
Prin contractul încheiat la data de 15.11.2004 sub nr.3386 la BNP def. si au vândut pârâtului dreptul de nuda proprietate asupra cotelor de parte din imobilul înscris in Cf nr.15823 T nr. top 16111/6 constând in loc de casa in str. -.- nr.11 in suprafața de 465 mp, nr top 16114/5 in suprafața de 325 mp si nr. top 16115/2 in suprafața de 75 mp, vizatoarele rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.715/11.02.2005 autentificat la, numitul si def. au vândut pârâtului cotele parti de parte fiecare din imobilul situat in T- in Cf nr.1727 cu nr. top 388-389/18/b compus din arabil la canal cu casa cu suprafața de 86 mp teren si nr. top 388-389/17/2 compus din loc de casa in suprafața de 105 mp, cote parti dobândite prin moștenire de pe urma def..
Deși reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, raportat la motivul de nulitate invocat prima instanță a apreciat la termenul de judecata din 13.11.2008 ca acestea atrag nulitatea relativa a actului si nu cea absoluta.
Astfel reclamanții au invocat lipsa de consimțământ a def. la încheierea contractului susținând ca este posibil ca aceasta sa fi avut ghidata de o alta persoana in momentul in care i s-a cerut sa semneze actul, având in vedere vârsta înaintată a acesteia.
In privința def. reclamanții au invocat lipsa de discernământ.
Ținând seama de criteriul de clasificare a nulității in absoluta si relativa si anume natura interesului ocrotit prin dispoziția legala încălcată la încheierea actului-in cazul de fiind unul individual, personal - apreciem ca motivele invocate in cauza pot atrage nulitatea relativa, apreciază prima instanță.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților s-a apreciat ca aceasta este neîntemeiata, prima instanță respingând-o ca atare.
Așa cum am arătat reclamanții sunt succesori in calitate de legatari cu titlu universal ai def. care la rândul ei este succesoare legala in calitate de sora a def..
Nulitatea relativa poate fi invocata de cel al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului dar si de succesorii părții ocrotite prin norma juridica inculcată, ei fiind considerați continuatori ai personalității ai autorului lor tocmai pentru ca au dobândit un patrimoniu sau o fracțiune de patrimoniu, a reținut prima instanță.
privește excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamanților s-a apreciat ca aceasta este întemeiata.
Conform art 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani.
Potrivit art 9 alin 2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctiva in caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescripția începe sa curgă de la data cind cel îndreptățit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege s-ai inciviiteze actele, a cunoscut cauza anularii, insa cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului .
Se constata așadar ca legea stabilește un termen de prescripția pentru persoana indreptatită sa solicite anularea actului, acesta începând sa curgă de la data cind a cunoscut cauza anularii.
In situația de persoanele indreptatită sa solicite anularea contractelor sint def. si, aceasta din urma fiind titulara unei acțiuni in anularea contractelor soluționata prin sentința civila nr.9602/2005 din dosarul nr.6723/2005.
Așa cum am arătat reclamanții pot promova acțiune in anularea unui act juridic doar in calitate de continuatori ai personalității autorului lor,in termenul de prescripție al autorului lor. Exista un singur termen de prescripție pentru invocarea nulității relative care se aplica atât persoanei lezate cit si succesorilor acesteia, termen ce poate fi supus suspendării, întreruperii in condițiile prevăzute de art 13 si art 16 din Decretul 167/1958, si nu putem accepta ca ar curge doua termene distincte pentru persoana lezata si pentru succesorii acesteia.
In calitate de succesoare a def., putea introduce acțiunea in termen de 3 ani de la data cind a cunoscut cauza de nulitate si anume lipsa consimțământului surorii ei. Defunctele si au încheiat împreuna contractul de vânzare cumpărare nr.3386/14.11.2004 astfel ca la data întocmirii acestuia a avut cunoștința de faptul ca surorii a fost sau nu ghidata de o alta persoana in momentul in care i s-a cerut sa semneze.
Prima instanță a mai reținut că:în calitate de succesori ai def., reclamanții puteau introduce acțiunea in anularea actului pentru acest motiv de nulitate relativa in același termen de prescripție de 3 ani care începe sa curgă de la data întocmirii actului, în cazul de reclamanții au înregistrat acțiunea la Judecătoria Timișoara la data de 21.07.2008, astfel ca, acțiunea a fost formulata după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
In ceea ce privește lipsa de discernământ a def. s-a apreciat ca termenul de prescripție începe sa curgă de la data întocmirii contractului de vânzare cumpărare 11.02.2005. Reclamanții își întemeiază acest motiv de nulitate pe faptul ca defuncta a fost diagnosticata cu boala Alzheimer in aprilie 2004 si s-a instituit tratament specific de lunga durata.
Astfel, potrivit adeverinței Centrului Medical Dr. defuncta a fost diagnosticata in aprilie 2004 cu Boala Alzheimer.
Așadar si l-a data promovării acțiunii in nume propriu in constatarea nulității absolute a contractelor înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.06.2005, defuncta a cunoscut boala de care suferă si de care suferea la data încheierii actelor dar nu a interes sa invoce lipsa de discernământ.
Din considerentele sentinței civile nr.9602/01.11.2005 s-a retine faptul ca la data de 26.04.2005 a încheiat un contract de întreținere cu si ocazie cu care s-a supus in mod voluntar unei expertize psihiatrico-legale pentru a i se testa discernământul.
de cele arătate s-a considerat ca termenul de prescripție pentru a solicita anularea contractului de vânzare cumpărare pentru lipsa de discernământ este data încheierii acestuia, data la dare defuncta a cunoscut boala de care suferea.
Raportat la data introducerii acțiunii de catre succesori 21.07.2008 s-a apreciat ca dreptul acestora de a solicita anularea actului este prescris.
de cele arătate mai sus prima instanță a admis excepția si a respins acțiunea reclamanților ca prescrisă.
In baza art 274 cod proc civila a obligat reclamanții sa plătească pârâtului cheltuieli de judecata in suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărârii au declarat apel apelanții - reclamanți și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, reproșând instanței pronunțarea unei hotărârii netemeinice și nelegale, în sensul că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind neîntemeiată, întrucât acțiunea nu este formulată în num,ele autorului lor ci este formulată în nume propriu, în baza unei calității active conferite de lege, astfel că termenul de prescripție prev. de art. 9 din DL 167/1958 trebuie calculat la momentul în care ei au cunoscut motivul de nulitate relativă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect instanța de fond a admis prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților, susținând că reclamanții au încheiat cu contractul de întreținere, autentificat notarial la 17 mai 2005 și astfel în calitate de prestatori ai întreținerii au preluat în fapt și în drept "toate problemele" lui atât cele de ordin material cât și cele de sănătate, respectiv psihice.
Examinând în limitele competenței conferite de lege, legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, în considerarea obiectului raportului juridic dedus judecății, prin raportare la probatoriul administrat și în aplicarea dispozițiilor legale incidente, instanța găsind apelul întemeiat, îl va admite, în sensul desființării sentinței civile atacate și trimiterea pricinii spre o nouă judecată aceleiași Judecătorii T, pentru motivele redate în continuare:
Potrivit dispozițiilor al. 2 apartenente art. 9 din cuprinsul Decretului 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic, în caz de vicleniei ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal, sau persoana chemată de lege să îi încuviințeze actele a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Este de observat că acest termen are menirea de a marca momentul de la care începe să curgă prescripția pentru ipoteza în care cauza de nulitate relativă nu a fost cunoscută în intervalul acestor 18 luni, prin urmare în ipoteza în care data cunoașterii motivului de nulitate relativă depășește termenul de 18 luni, termenul de prescripție se calculează începând cu împlinirea termenului de 18 luni, iar în raportul juridic dedus judecății, reclamanții - apelanți au putut afla despre starea de sănătate a numitei, din adeverința medicală purtând data de 24 iunie 2008, iar în considerarea acestei date, aceștia au declanșat demersul juridica înăuntrul termenului de 18 luni, context în care, excepția prescripției dreptului material la acțiune nu operează.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul solicitând desființarea ei și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 al.8 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt pe aceea că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit în cauză dispozițiile legale privitoare la prescripție.
În concret s-a arătat că adeverința medicală nr.202/24.06.2009 (luată în considerare ca reper pentru calcului termenului de prescripție) a fost confecționată pro causa și a fost folosită cu un conținut ușor schimbat și într-un dosar de revizuire privind celălalt dosar în care s-au judecat părțile (drept pentru care pârâtul a formulat denunț penal împotriva medicului care a eliberat-o).
Această acțiune nu putea marca începutul termenului de prescripție deoarece reclamanții au putut afla despre starea fizică și psihică a numitei încă din data de 17.05.2005 când ei au luat-o în întreținere pe aceasta, că ea însăși a introdus în nume propriu acțiunea la Judecătoria Timișoara la data de 15.06.2005 când a solicitat anulara acelorași acte ca în prezentul dosar (dar pentru lipsa discernământului surorii sale ) acțiune în care - deși putea - nu a făcut vorbire despre propria sa lipsă de discernământ.
Debutul afecțiunii Alzheimer a numitei a fost înregistrat la data internării ei în Clinica IASIS - T (28.11.2005) cea ce înseamnă că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare (15.11.2004 și 11.02.2005), ea avea discernământ, lucru ce rezultă și din certificatul medical nr.1247/9.02.2005 eliberat de medicul de familie în vederea încheieri contractului de vânzare-cumpărare nr.715/11.02.2005 cât și din Raportul de expertiză psihiatrico - legală nr.565/14.04.2005.
În atare condiții, este greu de explicat de ce acte medicale întocmite în timpul vieții lui, prin examinarea sa directă, prealabile întocmirii contractului de vânzare-cumpărare în cauză atestă discernământul acesteia iar adeverința medicală din 24.06.2008 ulterioară încheierii actelor și decesului acestei persoane vorbește despre o situație contrară.
Recurentul a mai susținut și faptul că viciul invocat de reclamanți (lipsa discernământului lui la momentul încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare în litigiu) este un caz de nulitate relativă, prescriptibil în termen de 3 ani de la data încheierii actelor și care în cauză s-a împlinit la data de 15.11.2007 (în cazul contractului încheiat la data de 15.11.2004) și la data de 11.02.2008 (în cazul contractului încheiat la 11.02.2005), ambele aceste momente fiind anterioare introducerii acțiunii (21.07.2008), motiv pentru care se consideră că excepția prescripției reținută de instanța de fond a fost corect apreciată.
Aceleași susțineri au fost reluate și în concluzii scrise formulate de pârât pentru data de 24.11.2009 pentru când s-a amânat pronunțarea deciziei.
Pentru aceeași dată au formulat concluzi scrise și intimații reclamanții prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului pârâtului.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și în baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Curtea constată că recursul pârâtului conține atât susțineri referitoare la modul de soluționare de către tribunal a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților (greșit, în opinia sa) cât și susțineri referitoare la prezența / absența discernământului numitei astfel cum aceste aspecte rezultă din cronologia actelor juridice încheiate de aceasta precum și din actele medicale de la dosar.
Aceste din urmă susțineri nu pot face obiectul examinării în recurs întrucât vizează aspecte ce țin de fondul pretențiilor reclamanților asupra căruia instanțele anterioare nu s-au pronunțat, soluțiile pronunțate fiind raportate doar la excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților invocată de pârât pe care instanța de fond a reținut-o ca fiind incidentă în cauză dar pe care instanța de apel a infirmat-o trimițând cauza spre rejudecare în fond la prima instanță.
Prin urmare, în calea de control judiciar a recursului, Curtea nu are a se pronunța decât asupra modului de soluționare a excepției menționate.
În această privință - astfel cum în mod corect susține pârâtul - fiind invocată în acțiunea reclamanților lipsa discernământului lui la data încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare în cauză, este vorba de o nulitate relativă - iar nu absolută - pe care reclamanții, ca persoane cu interes dovedit din punct de vedere procedural, au putut-o invoca.
Fiind vorba de o nulitate relativă aflată sub efectul termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3, al.1 din Decretul 167/1918, trebuie observat apoi în mod corect cine și de la ce moment putea să acționeze în instanță pentru a evita sancțiunea prescripției.
Potrivit art.9 al.2 din același decret, pentru acțiunea în anularea actului juridic afectat de nulitate relativă prescripția începe să curgă de la data când cel interesat sau reprezentantul său a cunoscut despre cauza anulării însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
În cauză, fiind în discuție pretinsa lipsă de discernământ a numitei la data încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare: 15.11.2004 și respectiv 11.02.2005, este evident că, dacă acest lucru s-ar confirma (aspect care va fi discutat doar cu ocazia analizării fondului pretențiilor reclamanților)ar însemna că la acele momente persoana în cauză, n-a avut posibilitatea de a raționa și de a aprecia lucrurile asupra cărora a dispus, la adevărata lor valoare, deci nici faptul că din această cauză a încheiat niște acte a căror anulare o putea solicita din chiar acel moment. Cu alte cuvinte, fiind lipsită de discernământ nu avea conștiința acestui fapt.
Pentru că ea, în mod evident și obiectiv, într-o asemenea situație n-ar fi putut cunoaște că poate să acționeze, cei care au moștenit-o în baza testamentului cu titlu universal - respectiv reclamanții și - au putut face acest lucru doar la data când au devenit succesorii ei (prin testamentul cu titlu universal încheiat la 2.06.2005 - fila 15 dosar apel), calitate recunoscută potrivit art.651 și 688 Cod civil, o dată cu deschiderea succesiunii, fapt intervenit la 21.07.2007 prin moartea naturală a lui.
În consecință, cum abilitarea lor legală de a putea solicita anularea actelor a luat naștere abia la data de 21.07.2007 și cum această dată se situează în timp după împlinirea celor 18 luni de la încheierea contractelor contestate (care este termenul obiectiv de debut al prescripției prevăzut de art.9 al.2 din Decretul 167/1958,pentru contractul din 15.11.2004, acest termen fiind împlinit la 15.05.2006 iar pentru contractul din 1.02.2004 el fiind împlinit la 11.08.2006), termenul de prescripție de trei ani pentru introducerea acțiunii a început să curgă pentru primul contract de la 15.05.2006 iar pentru cel de-al doilea de la 11.08.2006, momente în raport cu care formularea și înregistrarea acțiunii în anulare la Judecătoria Timișoara la data de 21.07.2008 s-a făcut în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care în mod corect Tribunalul Timișa considerat că ea nu este prescrisă și a dispus judecarea ei pe fond de către prima instanță.
Orice alt moment anterior din cele menționate de pârât: 17.05.2005 (data încheierii contractului de întreținere între reclamanți și ) sau data de 28.11.2005 (când a fost spitalizată ca urmare a afecțiunii Alzheimer ce se presupune că i-a afectat discernământul) nu are relevanță în cauză întrucât la niciuna din aceste date reclamanții nu aveau decât calitatea de debitori ai întreținerii în raport cu (contraprestația în schimbul întreținerii fiindu-i oferită nu lor ci, unei alte persoane, ceea ce nu le conferea abilitarea legală pentru a solicita anularea în instanță a celor două contracte, abilitare pe care nu au dobândit-o decât în urma deschiderii succesiunii și în baza testamentului menționat.
Constatând în aceste condiții că acțiunea reclamanților a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripție, Curtea apreciază că invalidarea de către Tribunalul Timișa soluției pronunțate de Judecătoria Timișoara datorită reținerii greșite a acestei excepții, este temeinică și legală motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către pârâtul .
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 560/A din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/26.11.2009
Dact./4.12.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
