Anulare act. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.122/
Ședința publică din 27 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.337 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind intimații-pârâți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.54413 din 25.02.2008, eliberată de Primăria municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 1.500 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței: precizări, formulate de către intimatul-pârât și concluzii scrise, formulate de către recurenții-reclamanți și.
Recurentul-reclamant depune la dosarul cauzei două schițe întocmite de către expert, care sunt diferite, deși acestea reliefează aceeași suprafață de teren.
Curtea, constată că, cele două schițe întocmite de expert se regăsesc la dosarul cauzei, motiv pentru care le restituie recurentului-reclamant.
Recurentul-reclamant precizează că nu mai are probe de solicitat sau excepții de invocat, având în vedere că, pe parcursul derulării procesului a depus la dosar toate actele pe care înțelege să le folosească în susținerea recursului, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și anularea actelor și schițelor întocmite de expert, având în vedere că acesta a greșit atât măsurătorile, cât și vecinătățile terenului în litigiu, ceea ce a condus la diminuarea proprietății sale cu cca.1000 Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
rin acțiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2005 și completată ulterior la data de 04 octombrie 2005 (55), reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții, și ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că expertizele efectuate de aceștia în dosarul nr.8151/1995 al Judecătoriei Pitești și dosarul nr.2008/1994 al Curții de APEL PITEȘTI cuprind elemente de fals și uz de fals.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâții au introdus elemente false în rapoartele de expertiză întocmite în dosarele mai sus menționate, asumând-și cu bună știință răspunderea de modificarea totală a lucrărilor efectuate de Comisia de aplicare a legii fondului funciar cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aparținând lui Gh.,. Reclamanții mai arată că au formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, însă li s-a comunicat că a intervenit prescripția specială pentru faptele sesizate.
În drept, au fost invocate prevederile art.184 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.21/24.01.2006 pronunțată de Judecătoria Topolovenis -a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, ce a fost admis prin decizia civilă nr.549/2006 a Tribunalului Argeș, prin care s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr.1456/2006 a Curții de APEL PITEȘTIs -a respins recursul pârâților împotriva deciziei civile nr.549/2006 a Tribunalului Argeș.
Cauza a fost înregistrată din nou la Judecătoria Topoloveni, la data de 09.01.2007, sub nr-.
S-a dispus atașarea dosarului nr.8151/1995 al Judecătoriei Pitești.
Prin sentința civilă nr.206/12.04.2007, Judecătoria Topolovenia respins acțiunea, reținând în considerente că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat Județean A cu nr.4209/1976, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei case de locuit și a unui grajd, amplasate pe o parte din terenurile ce aparțineau părinților vânzători, și. În actul de vânzare nu s-a precizat suprafața terenului aferent construcțiilor înstrăinate, trecut în proprietatea statului în baza art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974.
În dosarul nr.2008/1994 al Curții de APEL PITEȘTIs -a efectuat raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar (58-64), care a transpus în teren contractul de vânzare-cumpărare nr.4209/1976 și a stabilit că suprafața de teren aferentă construcțiilor din actul de vânzare-cumpărare mai sus menționat este de 2800
Prin decizia civilă nr.479/04.05.1995 a Curții Supreme de Justiție s-a casat sentința civilă nr.9/23.01.1995 a Curții de APEL PITEȘTI din dosarul nr.2008/1994 și s-a dispus obligarea Comisiei Județene de fond funciar A să emită titlul de proprietate numitului pentru suprafața de 2800 teren aferent construcțiilor cumpărate cu actul de vânzare-cumpărare nr.4209/1976 și a obligat aceeași comisie să modifice în mod corespunzător titlul de proprietate nr.9680/1993 privind pe Gh. și.
În baza acestei decizii a fost emis titlul de proprietate nr.98607/04.06.1997 pe numele, pentru suprafața de 2800
În dosarul nr.8151/1995 al Judecătoriei Piteștis -a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, ce a avut ca prim obiectiv identificarea terenului în litigiu în funcție de actele prezentate de părți.
Expertul a identificat terenul din actul de vânzare-cumpărare nr.4209/1976 folosindu-se de schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expertul, având în vedere că decizia civilă nr.479/1995 a Curții Superioare de Justiție făcea trimitere la acest raport.
Întrucât experții doar au transpus în teren actele prezentate de părți în dosarele respective, instanța a constatat că lucrările întocmite de aceștia nu conțin elemente de fals, astfel că, potrivit dispozițiilor art.184 Cod procedură civilă, a respins prezenta acțiune ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat apel și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, un probatoriu incomplet în soluționarea litigiului, respectiv neadministrarea interogatoriului pârâților; neanalizarea actelor și probelor administrate în cauză; interpretarea eronată a dispozitivului deciziei civile nr.479/1995 a Curții Supreme de Justiție, potrivit cu care pentru suprafața de 2800. trebuia emis un nou titlu de proprietate cu diminuarea corespunzătoare a titlului nr.9680/1993, titular autorul lor comun, .
În dezvoltarea criticilor se arată că, atât în anul 1993, cât și în anul 1997 s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie, însoțit de schițe, prin care terenul din intravilan de 4400. a fost delimitat, respectiv 2800. în titlul de proprietate nr.9680/1993 și 1600. în titlul de proprietate nr.9681/1993, cu respectarea gardurilor de separare pentru fronturile la drumul național 21,70. pentru titlul de proprietate nr.9680/1993 și 15,8. pentru titlul de proprietate nr.9681/1993.
Se mai arată că raportul de expertiză întocmit de expertul, în dosarul nr.2008/1994 al Curții de APEL PITEȘTI combină trei falsuri: vecinătatea din est a terenului aferent construcțiilor cumpărate a fost trecută în mod nereal ca fiind rest proprietate Gh. în realitate fiind vânzătorii și, distanța dintre cele două puncte cardinale N și S este de 100, în realitate fiind 127, iar în al treilea rând, pentru a rezulta suprafața de 2800 expertul a mărit corespunzător lățimea dreptunghiului la 28 alte expertize extrajudiciare.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.337 din 8 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul, reținând, în esență, că reclamanții au solicitat, în ședința publică din 01.03.2007, proba cu interogatoriu administrat părților, dispunându-se și atașarea dosarului nr.8151/1995 al Judecătoriei Pitești.
Astfel, în fața instanței de fond, reclamanții nu au înțeles să administreze și alte categorii de probă care să dovedească susținerile acestora, motiv pentru care s-a reținut că prima instanță a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art.167 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Cu privire la neprezentarea pârâților la instanță pentru administrarea interogatoriului încuviințat, tribunalul a reținut că instanța poate socoti această împrejurare ca o mărturisire deplină numai atunci când proba cu martori era admisibilă pentru dovedirea obiectului pricinii sau numai ca un început de dovadă în celelalte cazuri, însă prin coroborarea cu alte probe administrate.
Astfel, nu s-a putut reține că prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă, atâta vreme cât reclamanții nu au înțeles să solicite și să administreze și alte probe pentru a face dovada caracterului fals al înscrisurilor menționate în acțiune. De asemenea, reclamanții nu au arătat în apel împrejurări care să rezulte din dezbateri și care să conducă la necesitarea administrării și altor probe în condițiile art.295 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.292 din același cod, motiv pentru care s-a reținut că prima critică din apel este neîntemeiată.
Referitor la motivul doi și trei din apel, s-a reținut că reclamanții invocă neconcordanța celor două expertize în raport de situația reală, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr.9681/1993 și respectiv dimensiunile și configurația suprafeței de teren din intravilan de 4400, potrivit procesului-verbal de punere în posesie și a schițelor anexe.
Examinându-se însă raportul de expertiză întocmit de expertul în dosarul nr.8151/1995, s-a constatat că acesta a fost realizat în baza schiței anexă a raportului de expertiză întocmit de exp., în dosarul nr.2008/1994, având în vedere că decizia civilă nr.479/04.05.1995 face trimitere la acest raport și pentru care a dispus obligarea Comisiei de Fond Funciar să modifice titlul nr.9680/1993, în sensul înscrierii suprafeței de 2800. pentru, fiind astfel emis titlul de proprietate nr.98607/1997.
S-a reținut că, atât prin expertiza, cât și prin expertiza, s-a respectat puterea de lucru judecat din decizia civilă nr.479/04.05.1995 a, potrivit cu care cumpărătorul este îndreptățit să dețină suprafața de 2800 de la vânzătorii părinții săi, și, teren având vecinătățile înscrise în actul de vânzare-cumpărare și pe care, din anul 1976 și până în prezent, l-a deținut în condițiile art.35 alin.3 din Legea nr.18/1991, reprezentând teren aferent construcțiilor cumpărate potrivit actului autentificat sub nr.4209/1976.
Analizându-se și vecinătățile terenului de 2800 identificat prin cele două expertize, s-a constatat că acestea respectă amplasamentul terenului din contractul de vânzare-cumpărare nr.4209/1976, în sensul că acesta este teren aferent construcțiilor cumpărate prin actul respectiv și anume casă și grajd.
Prin urmare, s-a reținut că neconcordanța între situația de fapt expusă de reclamanți și constatările experților nu au fost dovedite, motiv pentru care în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art.184 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și 10 din Codul d e procedură civilă.
Prima critică vizează ignorarea de către instanțe a încheierii de ședință din 08.11.2005, pronunțată de instanța de fond în primul ciclu procesual și respectiv a celei din 01.03.2007, pronunțată în rejudecare, prin care a fost reiterată necesitatea efectuării unei expertize topografice.
În dezvoltarea criticii se arată că astfel s-a încălcat legea prin neluarea interogatoriilor și crearea condițiilor pentru efectuarea unei expertize, situație în care nu este contestat conținutul expertizelor, ci modul subtil de reprezentare a terenului în schițe.
Cealaltă critică este încadrată în dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă și privește nepronunțarea instanței asupra dovezilor administrate de reclamanți, cu referire la schițele întocmite de experți: nr.109 (dosar nr.8151/1995, expert ), schița identificării terenului din titlul de proprietate nr.98607/1997, a doua schiță potrivit căreia au fost executați în teren reclamanții, demolându-se casa și ultima schiță, efectuată de organele de poliție, situație în care expertul a avut calitatea de consilier expert și respectiv la registrele agricole ale comunei.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 19 martie 2008, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Încheierea de ședință din 08.11.2005 a fost pronunțată în primul ciclu procesual și desființată prin decizia nr.549/01.06.2006 a Tribunalului Argeș, soluție intrată în puterea lucrului judecat prin decizia Curții de APEL PITEȘTI nr.1456/R/13.11.2006. Astfel, sunt incidente dispozițiile art.311 Cod procedură civilă, text de lege ce statuează că hotărârea casată nu are nicio putere, litigiul rejudecându-se sub toate aspectele lui, încheierea astfel desființată nu a dobândit autoritate de lucru judecat în niciuna din chestiunile litigioase dezlegate.
Cu privire la cea de a doua încheiere de ședință din 01.03.2007, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în rejudecare, se constată că nu există vreo cerere din partea vreuneia dintre părțile litigante în sensul efectuării unei noi expertize de transpunere în teren a actelor de proprietate exhibate de către părți.
Instanța de fond a judecat cauza cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Potrivit acestui principiu, părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop. Sarcina de a propune probe în dovedirea falsului, le revine reclamanților, potrivit art.1169 Cod civil.
Prin această încheiere de ședință au fost admise probele solicitate de apelanții-reclamanți, respectiv interogatoriul pârâților, din oficiu dispunându-se atașarea dosarului nr.197/2007, având ca obiect revizuire.
Reclamanții nu au înțeles să solicite alte probe, iar instanța, în baza rolului activ statuat de art.129 Cod procedură civilă, a constatat ca fiind utilă soluționării cauzei atașarea dosarului mai sus citat.
Ca urmare, nu se constată vreo greșită aplicare a legii în materia încuviințării și administrării probelor. Instanța de fond putea, în virtutea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, în măsura în care necesitatea rezulta din celelalte probe, dispune chiar și din oficiu asupra unei astfel de suplimentări a probatoriului, însă, așa cum rezultă din cele prezentate pe larg în considerentele deciziei pronunțate în apel, modalitatea de identificare a limitelor proprietăților este cea impusă cu necesitate de decizia civilă nr.494/04.05.1995 a Curții Supreme de Justiție.
Tribunalul, ca instanță de apel, în mod corect constatând că această hotărâre judecătorească a fost respectată de către intimați și între situația expusă și constatările experților nu au fost dovedite neconcordanțe, a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.184 Cod procedură civilă.
Această constatare reprezintă o modalitate de apreciere și interpretare a probelor și actelor aflate la dosar de către instanța de apel și excede analizei de față, ca urmare a modificărilor aduse Codului d e procedură civilă prin abrogarea pct.10 și 11 ale art.304, prin nr.OUG138/2000.
Ultima critică formulată de reclamanți și încadrată în art.304 pct.10 Cod procedură civilă, prin care se invocă nepronunțarea instanței asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, excede de asemenea analizei de față, întrucât vizează netemeinicia deciziei atacate. Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.1111din nr.OUG138/2000, punct introdus ulterior prin art.I pct.49 din Legea nr.219/2005.
Pentru aceste considerente, decizia atacată este privită ca legală și în consecință recursul nu este fondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 combinat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna, județul A, împotriva deciziei civile nr.337 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.04.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
