Anulare act. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 123/
Ședința publică din 27 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nt.3/A din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.163/2008, eliberată de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.83846 din 25 martie 2008, eliberată de Primăria municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare, formulată de către intimata-reclamantă.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea expertizei medico-legale la Institutul Minovici, cu cheltuieli de judecată. A formulat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel criticile încadrându-se la pct.6 și 9 ale art.304 Cod procedură civilă. A criticat decizia instanței de apel, critica încadrată la pct.6 al art.304 Cod procedură civilă, în sensul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut. instanța fiind investită cu anularea testamentului pentru lipsa discernământului, care este lovit de nulitate relativă și nu de nulitate absolută. Instanța a luat în mod greșit act de renunțarea la proba cu expertiză psihiatrică, necesitatea acesteia rezultând chiar din contrarietatea celorlalte proba administrate. Tribunalul ar fi trebuit, în situația în care partea renunța la proba cu expertiză, să dispună efectuarea unei astfel de probe, din oficiu, pentru aflarea adevărului. Martorii audiați în cauză au declarat că autoarea avea discernământ, era lucidă și nu suferea de tulburări de ordin psihic, care să-i afecteze discernământul. Expertiza efectuată de către medicii psihiatrii nu este relevată în cauză, având în vedere faptul că aceasta este întocmită doar pe baza biletelor de ieșire din spital, fără a se avea în vedere și medicația administrată autoarei pe timpul spitalizărilor. În consecință, această expertiză nu conferă certitudinea că autoarea a fost lipsită de discernământ.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, și menținerea, ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată în apel. Arată că, toate criticile invocate în recurs, au fost soluționate de către instanța de apel. Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu celelalte probe administrate, au condus la aflarea adevărului, în sensul că discernământul autoarei era abolit.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.675 din 6 septembrie 2007, Judecătoria Brezoia admis acțiunea prin care reclamanta solicitate, în contradictoriu cu pârâta constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr.1271/13 octombrie 2006 la., ca urmare a constatării lipsei discernământului testatoarei la data întocmirii testamentului, lipsă care a condus la absența unuia din elementele esențiale de fond ale actului, respectiv a consimțământului însuși.
În aplicarea art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta și la plata sumei de 646,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței, pe care a criticat-o pentru greșita neîncuviințare a cererii de suplimentare a probatoriului cu o nouă expertiză medico-legală la. Minovici, câtă vreme lipsa discernământului a fost stabilită în mod echivoc, fără să existe acte medicale emanate de la un medic de specialitate și fără a se corobora cu declarațiile martorilor, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.3 A din 10 ianuarie 2008, Tribunalului Vâlcea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat, pe de o parte, că apelanta a refuzat achitarea onorariului pentru o nouă expertiză medico-legală ce a fost încuviințată a se efectua de către " Minovici" B, precum și că nici una din celelalte părți nu a înțeles să îl plătescă.
Cât despre probele administrate până la acel moment, din examinarea lor, s-a constatat fără dubiu că autoarea era complet lipsită de discernământ, în momentul întocmirii testamentului.
La această concluzie s-a ajuns atât din expertiza medico-legală întocmită în fața primei instanțe de fond, cât și din înscrisurile depuse de părți și probele testimoniale administrate, ale căror depoziții au fost reexaminate de către instanța de apel.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată apelanta la plata cheltuielilor provocate intimatei-reclamante în apel.
Împotriva deciziei, în termen. a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru motive despre care arată că s-ar încadra în cele prevăzute de art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, respectiv că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, constatând nulitatea absolută a testamentului, iar nu nulitatea relativă, așa cum fusese investită, totodată aplicând greșit dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, atunci când. deși recurenta renunțase la proba ce-i fusese încuviințată și nici una din celelalte părți nu a înțeles să și-o însușească, instanța nu a valorizat celelalte probe ale cauzei, cele testimoniale și nu a dispus. din oficiu. efectuarea noii expertize. În continuare, recurenta trece la reanalizarea depozițiilor martorilor ce ar fi putut conduce la o concluzie contrară celei la care instanțele de fond au ajuns asupra stării de fapt.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat pentru cele ce se vor arăta.
Cât privește acordarea a altceva decât ceea ce s-a cerut, urmează a se observa că această critică vizează soluția primei instanțe de fond, nicidecum pe cea a instanței de apel, or, ceea ce este supus recursului o constituie judecata făcută de către judecători în cadrul căii de atac a apelului. Acesta este și argumentul pentru care nu pot fi primite critici ce nu au fost formulate prin motivele de apel, ceea ce este îndeobște numit omisso medio.
De altfel, o asemenea greșeală nici nu a fost săvârșită, partea investind instanța cu pretențiile sale, or, ceea ce s-a invocat în cauză a constituit lipsa discernământului autoarei, instanței revenindu-i dreptul dar și obligația de a da calificare juridică acestor pretenții și respectiv sancțiunii ce asupra actului întocmit cu nerespectarea cerinței discernământului.
Cea de-a doua critică este și ea nefondată.
Astfel, așa cum s-a arătat în istoricul de mai sus, însăși apelanta a renunțat la proba ce-i fusese încredințată, apreciind ca desăvârșit probatoriul cu relațiile dispuse de către instanță de la Secția Psihiatrie de la Spitalul de Urgență
Pentru acest motiv, a arătat că nu înțelege să-și execute obligația instituită de legiuitor, respectiv aceea de a avansa cheltuielile necesare efectuării probei, în condițiile în care a fost asistată de apărător ales din cadrul Baroului de avocați.
Totodată, a învederat instanței că renunță la proba ce i-a fost încuviințată.
În aplicarea art.168 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a și verificat dacă vreuna din celelalte părți înțelege să-și însușească proba la care partea care a propus-o a renunțat.
Sub acest aspect nu există vreo greșită aplicare a legii procedurale ce reglementează domeniul administrării probelor în procesul civil.
Recurenta pretinde că ar critica soluția instanței de apel pentru modul în care aceasta și-a exercitat obligația de manifestare a rolului activ impusă de art.129 Cod procedură civilă.
În realitate, aceasta este nemulțumită de concluzia asupra stării de fapt la care s-au ajuns din examinarea celorlalte probe ale pricinii, respectiv înlăturarea acelor depoziții de martori ce ar fi condus, în aprecierea în sa, la stabilirea existenței discernământului, dar mai ales a unei intenții anterior manifestate, a autoarei, de a sancționa comportamentul reclamantei prin instituirea, ca legatar universal, a pârâtei.
Cum se poate observa, această critică vizează stabilirea stării de fapt în cauză, ea putând fi analizată prin prisma fostelor dispoziții ale art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, în prezent abrogate.
Din considerentele soluției tribunalului, nu rezultă că acesta ar avea vreun dubiu asupra stării de fapt, el arătând în mod expres pe ce probe își fundamentează soluția sub acest aspect.
Ca atare, nu se poate vorbi despre o lipsă în stăruința, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor, spre a se constata că nu s-ar fi ordonat în mod culpabil administrarea și a unor alte probe la care partea renunțase.
Față de toate acestea, în temeiul art.312 și art.274 Cod procedură civilă, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, iar recurenta obligată la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat și cheltuieli cu transportul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile n3.3/A din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Obligă recurenta să plătească, intimatei-reclamante, suma de 1.100 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red./8.04.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
