Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVIL NR. 124/
Ședința public din 27 Martie 2008
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judector
Judector: - ---
Judector: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul-reclamant, domiciliat în, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.365 din 3 decembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, au rspuns: recurentul-pârât-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.127/2008, eliberat de Baroul A și intimata-reclamant-pârât -, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.39/2008, eliberat de Baroul
Procedura este legal îndeplinit.
Recursul este legal timbrat cu tax judiciar de timbru în sum total de 1145 lei, conform chitanțelor de la dosar, și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
S-a fcut referatul cauzei, de ctre grefier ul de ședinț, care învedereaz c la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratur al instanței, un memoriu, formulat de ctre intimata-reclamant-pârât -.
Avocat depune la dosar dovada achitrii taxei judiciare de timbru în sum de 300 lei și 4 planșe foto, cu care înțelege s susțin motivele de recurs și care atest faptul c, pentru aflarea adevrului, se impune efectuarea unei cercetri locale.
Curtea, în raport de dispozițiile art.282(1) Cod procedur civil, pune în discuția prților excepția inadmisibilitții recursului.
Avocat precizeaz c, obiectul cauzei este evaluabil în bani, valoarea fiind sub un miliard de lei, îns, având în vedere obiectul principal al cauzei, "servitutea de trecere", apreciaz c recursul este admisibil, solicitând respingerea excepției.
Avocat solicit admiterea excepției și respingerea recursului, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecat.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedur civil, asupra recursului civil de faț, a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea înregistrat la data de 27.12.2005, reclamanta - a chemat în judecat pe pârâtul, solicitând constatarea unui drept de servitute pentru suprafața de teren de 536,1. situat în comuna, sat, județul A, cu urmtoarele vecintți: N - Șoseaua Național B-Pitești, S și E -, V- rest proprietate pârât, cu cheltuieli de judecat.
În motivarea acțiunii a artat c prin decizia nr.1872/2003 a Tribunalului Arge ș s-a dispus partajarea bunurilor realizate în timpul cstoriei, în lotul reclamantei fiind atribuit un grajd cu fânar, un ptul, o polat și popasul "", construcții ce se afl pe terenul pentru care s-a constituit drept de proprietate pe numele pârâtului, în timpul cstoriei, conform Legii nr.18/1991, tocmai în vederea edificrii construcțiilor artate.
A mai artat reclamanta c prin procesul-verbal nr.39/2005 al executorului judectoresc de pe lâng Judec toria Topolovenia fost pus în posesie, îns nu poate folosi construcțiile deoarece pârâtul nu-i permite.
Prin sentința nr.477/8.11.2005, pronunțat de Judec toria Topoloveni, s-a constatat în favoarea reclamantei un drept de superficie pentru terenul de 153,9, teren de sub construcții.
Pârâtul a formulat cerere reconvențional solicitând obligarea reclamantei la contravaloarea anual a lipsei de folosinț a terenului asupra cruia i s-a constatat reclamantei un drept de superficie prin sentința civil nr.477/2005 a Judec toriei Topoloveni. Totodat, a solicitat contravaloarea anual a lipsei de folosinț asupra terenului pentru care prin cererea principal se pretinde constatarea unui drept de servitute.
În motivarea cererii reconvenționale s-a artat c este proprietarul întregii suprafeței de teren conform acelorași hotrâri judectorești invocate de reclamant, iar în ipoteza recunoașterii unui drept de servitute se impune ca reclamanta s fie obligat s achite contravaloarea lipsei de folosinț a terenului.
Judec toria Topoloveni, prin sentința civil nr.423/20.09.2006 a admis acțiunea reclamantei, a admis în parte cererea reconvențional precizat, a stabilit dreptul de servitute pentru terenul în suprafaț de 536,1 situat în comuna, satul, cu vecintțile: N - Șoseaua Național B - Pitești, S -, E - rest proprietate pârât, conform raportului de expertiz tehnic judiciar întocmit de expertul, planșa "C".
Totodat, a fost obligat reclamanta s plteasc pârâtului contravaloarea lipsei de folosinț pentru terenul asupra cruia s-a constatat dreptul de servitute în cuantum de 3000 RON, a respins captul din cererea reconvențional privind obligarea reclamantei la contravaloarea lipsei de folosinț asupra terenului cruia i s-a constatat un drept de superficie și a obligat pârâtul s plteasc reclamantei, dup compensare, cheltuieli de judecat în cuantum de 700 RON.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește obligarea sa la plata sumei de 3000 RON reprezentând contravaloarea terenului, proprietatea pârâtului, teren care este afectat de dreptul de servitute.
În privința cheltuielilor de judecat recurenta a menționat c a efectuat cheltuieli mult mai mari decât cele la care a fost obligat pârâtul, chiar dac instanța a fcut o compensare.
La rândul su, pârâtul a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize care s traseze doar de acces cu piciorul la cldirea proprietatea reclamantei, iar în subsidiar s modifice sentința, obligând-o pe reclamant la plata despgubirilor solicitate.
În ce privește obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 30.450 RON, recurentul a artat c prin cererea depus la data de 18.09.2006 a înțeles s-și majoreze pretențiile inițiale, iar instanța a respins în mod greșit captul din cererea reconvențional prin care s-a solicitat obligarea reclamantului la despgubiri pentru folosirea terenului afectat de superficie.
S-a criticat soluția dat de prima instanț în legtur cu cheltuielile de judecat.
Prin decizia civil nr.24/01.02.2007, Tribunalul Arge șar espins apelul reclamantei-pârâte -, a admis apelul pârâtului-reclamant, a schimbat în parte sentința și a obligat pe reclamanta-pârât s achite pârâtului-reclamant suma de 1000 lei contravaloare lips de folosinț pentru terenurile afectate de superficie în suprafaț de 153,9, menținând în rest sentința.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut c apelul formulat de ctre reclamant relativ la obligarea sa la plata unei sume reprezentând contravaloarea lipsei de folosinț și valoarea sumei la care a fost obligat ctre pârâtul-reclamant nu este fondat, ținând seama de prevederile art.616 Cod civil.
Lipsa de folosinț a terenului echivaleaz cu valoarea terenului, de care este lipsit proprietarul, amplasamentul construcțiilor reclamantei-pârâte neputând permite pârâtului-reclamant utilizarea exclusiv a acestei suprafețe.
În aceste condiții, susținerile apelantei reclamante-pârâte privitoare la criteriul de determinare a lipsei de folosinț nu sunt întemeiate.
Apelul formulat de ctre pârât a fost privit ca fondat doar în ceea ce privește lipsa de folosinț pentru terenul afectat de superficie.
Referitor la întinderea terenului afectat de servitute, s-a reținut c în urma partajului de bunuri comune, reclamanta a formulat și o cerere prin care a solicitat constatarea unui drept de superficie asupra terenului de aproximativ 590, acțiune admis numai în parte, dispunându-se constatarea acestui drept numai pentru terenul de sub construcții, în suprafaț de 153,9.
Ulterior, la data de 19.04.2006, pârâtul-reclamant a solicitat pentru lipsa de folosinț provizoriu suma de 3000 lei, la care a și timbrat corespunztor (64).
Dup depunerea la dosar a raportului de expertiz, la data de 05.09.2006, pârâtul nu a formulat nici o cerere de majorare a pretențiilor sale, în funcție de concluziile raportului de expertiz, în temeiul dispozițiilor art.132 alin.2 Cod procedur civil.
Prțile s-au judecat anterior cu privire la dreptul de superficie ce afecteaz terenurile de sub construcții, fr îns a se formula o cerere referitoare la lipsa de folosinț pentru aceste construcții.
În procesele anterioare pârâtul nu a solicitat lipsa de folosinț pentru acest teren, dar nici nu a renunțat la dreptul de a solicita aceste despgubiri.
În ceea ce privește dreptul de superficie și lipsa de folosinț pentru terenul afectat de acest drept, nu se poate invoca existența unei înțelegeri sau a unui act juridic, prțile neputând conveni cu privire la aceste aspecte și apelând în consecinț la procedura contencioas.
Așadar, conform raportului de expertiz, aceast lips de folosinț a fost determinat la suma de 8080 lei, îns cum nu s-a formulat cerere de majorare a pretențiilor conform prevederilor legale, instanța nu a putut acorda mai mult decât s-a cerut, anume 1000 lei, cu respectarea art.129 alin.final Cod procedur civil.
În urma compensrii sumelor a rezultat corect suma de 700 lei la care a fost obligat pârâtul în favoarea reclamantei.
Decizia a fost criticat de ctre prți pe calea recursului.
Reclamanta a criticat hotrârea pentru motivul prevzut de art.304 pct.8 și 9 Cod procedur civil, în dezvoltarea crora a artat c instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecții și a înclcat legea atunci când s-a pronunțat asupra captului de cerere privind lipsa de folosinț a imobilului și cheltuielile de judecat.
Pârâtul-reclamant și-a întemeiat recursul pe motivele prevzute art.304 pct.6 și 9 Cod procedur civil, motivându-se în fapt c instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, reclamanta solicitând constatarea unei servituți de trecere și nu constituirea ei.
S-a mai motivat c în soluționarea cauzei s-a fcut o aplicare greșit a dispozițiilor art.616 Cod civil.
Prin decizia civil nr.293/R/04 mai 2007, Curtea de APEL PITE ȘTIa admis recursurile, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arge ș, reținând în motivare c primul motiv de recurs se refer la aplicarea greșit a dispozițiilor art.616 Cod civil, privitoare la constituirea servituților de trecere și a obligației de despgubire în sarcina titularului unui astfel de drept pentru paguba cauzat proprietarului fondului aservit.
Instanța de apel trebuia s delimiteze suprafața de teren ce excede aceleia grevat de superficie pentru a se aprecia dac într-adevr sunt îndeplinite condițiile art.616 cod civil și nu s greveze același imobil cu dou sarcini diferite ce au același scop și pentru care prțile s suporte consecințe împovrtoare în ceea ce privește patrimoniile lor.
Pentru a se face o delimitare a terenului grevat de superficie și terenului ce excede acesteia, respectiv pentru a se verifica dac terenul asupra cruia recurenta are drept de folosinț este un loc înfundat, în accepțiunea art.616 Cod civil, se impune administrarea probei cu expertiz tehnic.
În rejudecare, tribunalul, în raport de prevederile art.315 alin.1 Cod procedur civil, a dispus efectuarea unei expertize tehnice care s delimiteze terenul grevat de superficie de terenul ce excede acesteia și de a verifica dac terenul asupra cruia apelanta are drept de folosinț este loc înfundat.
Prin decizia civil nr.365 pronunțat la data de 3 decembrie 2007, Tribunalul Arge șaa dmis apelurile și a schimbat în parte sentința, în sensul respingerii cererii reconvenționale precizat formulat de pârâtul-reclamant, cu consecința înlturrii mențiunii privind obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii lipsei de folosinț în cuantum de 300 lei.
Totodat, a fost stabilit dreptul de servitute pentru terenul în suprafaț de 426,1. așa cum a fost evidențiat de expertul pe schița anex a raportului de expertiz cu culoare roșie.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și compensate cheltuielile de judecat.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esenț, c potrivit dispozițiilor art.616 Cod civil, proprietarul al crui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea public, poate reclama o trecere pe locul vecinului su pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În speța de faț este vorba îns de partajarea bunurilor comune, dobândite de foștii soți în timpul cstoriei, imobilele atribuite reclamantei fiind situate pe terenul proprietatea exclusiv a pârâtului, situație în care trebuie avute în vedere prevederile art.30 din Codul familiei.
Prin atribuirea dreptului de proprietate exclusiv asupra unor imobile - bunuri comune - ctre reclamant aceasta dobândește ca o consecinț un drept de folosinț asupra terenului aferent, drept nscut din momentul edificrii construcției, prin efectul dispozițiilor legale sus menționate. Aceasta este și o consecinț a strii de codevlmșie în care s-au aflat prțile înainte de desfacerea cstoriei și a consimțmântului pârâtului, proprietar al terenului, la edificarea construcțiilor bunuri comune.
Prin urmare, tribunalul a constatat c apelanta-reclamant nu poate fi obligat la despgubiri în temeiul art.616 Cod civil, întrucât trecerea pe terenul pârâtului este o consecinț a partajrii bunurilor comune edificate de soți în timpul cstoriei, acordul pârâtului fiind prezumat și necontestat.
Apelul pârâtului-reclamant a fost privit ca fondat numai în ceea ce privește suprafața terenului afectat de servitutea de trecere. În consecinț, a fost schimbat sentința în parte și s-a stabilit drept de servitute pentru terenul în suprafaț de 426,1 evidențiat de expert cu culoare roșie pe schița anex a raportului de expertiz.
Celelalte critici aduse de apelant sentinței au fost privite ca neîntemeiate.
Prin încheierea din 13 decembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Arge, a fost admis cererea formulat de apelanta-reclamant - și îndreptat eroarea material strecurat în dispozitivul deciziei civile nr.365/12.2005 pronunțat de aceeași instanț, în sensul menționrii în mod corect a sumei de 3000 RON, în loc de 300 RON, cum greșit s-a trecut.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul-reclamant, invocând, în esenț, greșita aplicare a legii pentru stabilirea servituții de trecere pe terenul proprietatea sa, cu referire la prevederile art.616-618 Cod civil, plata despgubirilor se impunea a fi proporțional cu paguba ocazionat.
În dezvoltarea criticii se susține c soluția adoptat de instanț a condus practic la exproprierea unei suprafețe mari de teren, întrucât reclamanta refuz s ocoleasc cldirea, urmrind s intre doar perpendicular din strad.
Se susține c cererea reconvențional a fost respins în mod greșit, ajungându-se la o îmbogțire fr just cauz pentru reclamant, iar cuantumul cheltuielilor de judecat stabilit de instanța de apel nu se justific.
Intimata -, la data de 13 martie 2008, a depus la dosar un memoriu, solicitând în esenț respingerea cii de atac.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedur civil, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilitții recursurilor, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privit ca fondat.
de atac sunt prevzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalitții, potrivit cruia, o hotrâre judectoreasc nu poate fi atacat pe alte ci decât cele expres prevzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotrârilor judectorești nu pot exista în afara legii. Este o regul cu valoare de principiu, prevzut de art.129 din Constituție, care instituie dreptul prților interesate de a ataca hotrârile judectorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evoc nu numai faptul c mijloacele procesuale de atac ale hotrârilor judectorești sunt cele prevzute de lege, dar și c exercitarea acestora trebuie s se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea cii de atac implic și consecința c mențiunea greșit fcut în dispozitivul hotrârii care se atac nu acord prții o cale de atac pe care legea însși nu a prevzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedur civil, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotrârile judectorești date în prim instanț în cererile introduse pe cale principal privind - litigii al cror obiect are o valoare de pân la 100.000 lei inclusiv (sumele prevzute de art.2821alin.(1), au fost convertite de drept în lei noi conform art.II din Legea nr.459/2006).
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedur civil desemneaz toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrin și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonial ori un act juridic al crui obiect este un drept evaluabil în bani.
În aceast situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonial a bunului asupra cruia poart litigiul, atribuind o importanț mai mic litigiilor de orice natur care poart asupra unui obiect de o valoare mai mic, indiferent c ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de faț se solicit instituirea unui drept de servitute pentru un teren. Ca drepturi patrimoniale, dezmembrmintele dreptului de proprietate privat au o anumit valoare economic, ce se poate stabili prin raportare la valoarea patrimonial a dreptului real asupra cruia poart dezmembramântul. Pe de alt parte, potrivit legii, în schimbul unei asemenea folosințe de ctre proprietarul fondului dominant asupra terenului fond aservit proprietatea unei alte persoane, se poate institui o despgubire, ceea ce înseamn c dreptul ce-l constituie obiectul judecții este unul cuantificabil din punct de vedere patrimonial. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea unei asemenea folosințe este mai mic de 100.000 lei, constatm c în cauz soluția dat de ctre tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În aceast situație, hotrârea pronunțat de tribunal, chiar și într-o compunere greșit, fiind una pronunțat în recurs, faț de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedur civil, nu este supus recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observ a fi inadmisibil.
de a îngrdi prților drepturi consacrate constituțional, întrucât aceast pricina s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevzut, apelul fiind, chiar mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare decât recursul, reglementarea prevzut de art.2821Cod procedur civil constituie o garanție a aplicrii principiului prevzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlturrii oricror abuzuri din partea prților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificat a soluționrii unui proces.
De altfel, reglementrile internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea European a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, c dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fr s-l defineasc în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitrilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricrui drept.
Nu are relevanț calea de atac menționat în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilit de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel c, recursul la recurs formulat în cauz, apare ca fiind inadmisibil.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedur civil, s fie respins recursul ca inadmisibil.
Vzând cererea intimatei, prevederile art.274 Cod procedur civil și constatând c recurentul a czut în pretențiuni, va fi obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecat efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 83, 84 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul-reclamant, domiciliat în, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.365 din 3 decembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant-pârât .
Oblig pe recurentul pârât-reclamant s plteasc intimatei reclamante-pârâte - suma de 300 lei cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 27 martie 2008, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția Civil, pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./14.04.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
