Anulare act. Decizia 1264/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1264/
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtele, și, ambele domiciliate în Târgu-M,-,. 2, județul M și, domiciliată în Târgu-M,-,. 4, județul M, împotriva deciziei civile nr. 293 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pârâții recurenți și asistați de av., care se prezintă și pentru pârâta recurentă lipsă, iar pentru reclamanții intimați n, și lipsă, se prezintă av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar reprezentantul reclamanților intimați, respectiv av. a depus la dosar o cerere solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei.
Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând onorariul avocațial.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 566 din 29 aprilie 2008, Judecătoria Sighișoara a admis, în parte, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtele, și și a admis în integralitate, cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante-reconvcenționale, și în contradictoriu cu reclamanții pârâți-reconvenționali, și și în consecință:
- a dispus anularea, în parte, a certificatului de moștenitor de calitate nr. 50 din 3 decembrie 2001, emise de Biroul notarului pulbic, cu privire la defunctul ();
- a constatat că are calitate de moștenitor după defunctul () numitul, în calitate de fiu, decedat, acesta din urmă având ca moștenitoare pe pârâtele reclamante-reconvenționale, și;
- a respins capătul de cerere cu privire la constatarea faptului că reclamanții au calitate de moștenitori după defunctul ();
- a obligat reclamanții pârâți-reconvenționali să plătească, în solidar, pârâtei reclamantă-reconvențională suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 293 din 21 octombrie 2008, Tribunalul Mureșa admis apelul declarat de reclamanții, și, cu opinia separată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului formulat de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți și menținerea sentinței apelate, ca legală și temeinică, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, argumentele care au stat la baza ei fiind profund eronate.
Astfel, din actul intitulat " din procesul-verbal al dezbaterii de moștenire", întocmit de notarul public dr. din S în dosarul succesoral nr. 7/1947 rezultă că la data de 21.04.1947 s-a dezbătut moștenirea după defunctul și s-a stabilit că singurul moștenitor legal și testamentar al defunctului este fiul acestuia, contele, căruia i-a predat întreaga masă succesorală. Prin urmare, prin certificatul de moștenitor de calitate nr. 50/03.12.2001, eliberat de notarul public în dos. Nr. 63-66/2001, stabilindu-se calitatea de moștenitoare a lor după tatăl lor și după mama lor, notarul public nu a făcut altceva decât că a reiterat starea de fapt și de drept constatată în certificatul de moștenitor (proces-verbal al dezbaterii de moștenire), nr. 7/1947, care nu a fost atacat sau contestat vreodată. In această situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 88 teza a II-a din Legea nr. 36/1995 și decizia civilă Nr.2516/2005 a ICCJ. Este evident că reclamanții, la data eliberării certificatului de moștenitor de calitate nr. 50/2001 nu aveau vocație succesorală, situația lor fiind lămurită încă în anul 1947. Nu se poate pune în discuție valabilitatea declarației autentificate sub nr. 250/11.11.1946 până când nu a fost atacat certificatul de moștenitor eliberat la data de 21.04.1947 în dosarul succesoral nr. 7/1947.
În speță sunt incidente și dispozițiile art. 10 lit. b din Legea nr. 36/1995. Fiind în prezența unor moșteniri succesive, moștenitorii autorului care a decedat cel din urmă - respectiv, fostă cu ultimul domiciliu în Tg. M au ales competența notarului public din Tg. M, cu respectarea întocmai a tuturor condițiilor prevăzute de lege.
Prin declarația autentificată sub nr. 250/11.11.1946 văduva lui a renunțat în mod expres la moștenirea după soțul său, în nume propriu și ca tutore și legal al copiilor și. Instanțele au stabilit în mod corect că neînscrierea declarației de renunțare expresă la moștenire nu constituie o condiție "ad validitatem", îndeplinirea acestei formalități având importanță din punct de vedere al publicității acesteia.
Toate instanțele au reținut în mod corect că reclamanții nu au făcut vreun act de acceptare a moștenirii înaintea renunțării și nici vreun act de revocare legală a renunțării, fiind incidente astfel dispozițiile art. 696 și 698 cod civil.
Este complet eronată susținerea instanței de apel în sensul că instanța de rejudecare ar fi omis să se pronunțe cu privire la calitatea de moștenitori ai intimaților-reclamanți după numitul, întrucât în acțiunea introductivă de instanță nici nu s-a formulat vreun petit în acest sens.
Susținerile reclamanților în sensul că, prind expunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra mai multor imobile, aceștia ar fi acceptat moștenirea după ascendentul, sunt nefondate, deoarece repunerea în termenul de acceptare a moștenirii operează doar în situația moștenitorilor care nu au acceptat în termen moștenirea, nu și în situația moștenitorilor care au renunțat expres la moștenire, pierzându-și retroactiv vocația de succesibili. In această privință doctrina și practica judiciară s-au exprimat ferm și constant.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată inițial sub dosar nr. 1445/18 iulie 2005 la Judecătoria Sighișoara. Intr-o primă fază procesuală acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, prin sentința civilă nr. 296 din 3 martie 2006, soluție menținută de Tribunalul Mureș, prin respingerea ca nefundat a apelului declarat de reclamanți (decizia civilă nr. 469 din 28 decembrie 2006).
Prin decizia nr. 1062/R/09.10.2007 s-a admis recursul formulat de reclamanți, s-au casat ambele hotărâri și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Sighișoara, pe considerentul că cele două instanțe nu au analizat motivul invocat de reclamanți în susținerea cererii de anulare a certificatului de moștenitor și anume ca nu au fost chemați la dezbaterea succesorală deși aveau vocație succesorală. Acest lucru s-a considerat a echivala cu o necercetare a fondului cauzei. S-a recomandat ca în rejudecare să se analizeze dacă susținerea reclamanților este întemeiată, avându-se în vedere dispozițiile art. 75 alin. 1 și art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1995 iar în cazul în care le va găsi întemeiate să se treacă și la dezbaterea succesorală stabilind calitatea de moștenitori a părților.
În rejudecare, instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b din Legea nr. 36/1995, art. 695-700 Cod civil, art. 71 alin. 2 și art. 72 din Legea nr. 105/1992 și art. 75 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, pronunțând hotărârea detailată mai sus, nr. 566/29.04.2008.
Tribunalul Mureș, ca instanță de apel investită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți împotriva sus-menționatei hotărâri, deși reține în considerente că prima instanță a respectat indicațiile instanței de recurs, respectiv a analizat cererile părților prin prisma prevederilor art. 75 alin. 1 și art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1996 și a trecut la dezbaterea succesorală, totuși a apreciat că aceasta a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, întrucât a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 105/1992, nerespectând principiul "tempus regit actum" și nu s-a pronunțat asupra calității de moștenitori ai reclamanților după numitul. Ca atare, în baza art. 296 Codul d e Procedură Civilă a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Curtea constată că soluția instanței de apel este total nefondată. In primul rând pentru că o analizare a unei stări de fapt prin prisma unui act normativ, posibil greșit aplicat sau interpretat, nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei. In virtutea efectului devolutiv al apelului, tribunalul avea obligația să verifice aplicarea corectă a legii de către prima instanță și să se pronunțe pe fondul cererii de apel. In al doilea rând, în mod eronat a reținut că prima instanță a omis a se pronunța asupra calității de moștenitori ai reclamanților după numitul. Asupra acestui aspect s-a pronunțat prima instanță, prin admiterea în parte a acțiunii civile și prin reținerea în considerentele sentinței a faptului că renunțase la moștenirea după, prin declarația autentică dată de mama lui. De altfel, un astfel de petit nu a fost distinct formulat și decurgea din dezbaterile succesive care ar fi putut avea loc dacă nu se reținea existența declarației autentificate de renunțare la succesiune.
Ca atare, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 297 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă.
În baza art. 312 alin. 3 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanți și, constatând că instanța de apel a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș, pentru a se pronunța pe fond, având în vedere toate motivele de apel, precum și pentru a da o deplină eficiență principiului devolutiv al apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele, domiciliată în Târgu-M,-, județul M, domiciliată în Târgu-M,-,. 4, județul M și, domiciliată în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 293 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș,Secția civilă în dosarul nr-.
Casează integral decizia atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:;
jud.apel:;;
-8.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
