Anulare act. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1352
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 162 din 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat și intimatul pârât reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond pentru motivele invocate și depuse în scris, cu cheltuieli de judecată.
Susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor prevăzute de art. 1311 cod civil și nu a verificat dacă la data întocmirii actului de vânzare cumpărare bunul exista.
De asemenea, arată că s-a dat o interpretare greșită și dispozițiilor art. 948 pct. 3 și art. 964 alin. 1 Cod Civil deoarece obiectul actului juridic care este dedus judecății nu poate fi același cu obiectul unui raport juridic civil pentru o situație de fapt și de drept, respectiv o proprietate asupra unui imobil nou aflat în construcție pentru care nu există acte de proprietate.
Avocat, pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, criticându-se interpretarea greșită a probatoriilor.
Arată că părțile contractante, de comun acord și împreună, în perioada iunie-august 2006, au edificat un imobil pe terenul intravilan în suprafață de 1680 mp care a fost proprietatea recurentului și a fost înstrăinat pârâtului prin contractul de vânzare cumpărare 5255/2006.
CURTEA
Asupra recursul civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 15.08.2007, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5255/23 2006.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că acest act juridic este afectat de sancțiunea nulității absolute, deoarece nu îndeplinește o condiție esențială de validitate și anume, existența obiectului în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare și că prin contract s-a înstrăinat către parat un teren si o construcție care nu mai exista la data realizării acordului de voința al parților.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, învederând ca acel contract de vânzare - cumpărare a îndeplinit toate condițiile de validitate prevăzute de lege, iar părțile și-au îndeplinit toate obligațiile la care acesta a dat naștere.
Mai mult, s-a arătat că în realitate reclamantul se afla în culpă, deoarece acesta după încheierea contractului de vânzare - cumpărare a refuzat predarea imobilelor care au format obiectul acestuia. De asemenea pârâtul a arătat că între parți se află în desfășurare și un alt proces având ca obiect evacuarea reclamantului din locuința ce a format obiectul contractului de vânzare - cumpărare.
Prin sentința civilă nr.918/23 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a dispus nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 5255/2006, în ceea ce privește construcția casă de locuit cu trei camere, bucătărie, antreu, și sală.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în sumă de 20,3 lei.
S-a reținut că între parți a intervenit contractul de vânzare - cumpărare autentificat nr. 5255/2006, având ca obiect suprafața de teren de 1680 mp. și o construcție formată din trei camere, bucătărie, antreu, cămara și sală, imobilul având număr cadastral 1324 și fiind înscris în cartea funciară nr. 1127 localității de.
Că, în acest contract se indică și titlurile de proprietate care au stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare ce au susținut dreptul de dispoziție al vânzătorului reclamant: terenul de 1680 mp. a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, astfel cum a rezultat din titlul de proprietate nr. 1202- 59575/1996, iar construcția reprezentând locuința fost dobândită de către vânzător pe cale succesorală, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 2089/1983, certificatul nr. 1785/2006 și procesul verbal nr. 1785/2006 emise de Primăria de.
S-a mai reținut că în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 5255/23.11.2006 încheiat, cumpărătorul pârât a procedat la îndeplinirea formalităților de publicitate ale dreptului sau, înscriindu-și dreptul de proprietate dobândit în cartea funciară, conform încheierii de carte funciară nr. 51771/2006.
Că, relevanță juridică prezintă mențiunea din cuprinsul încheierii de înscriere în cartea funciară nr. 51771/2006, în sensul ca intabularea dreptului de proprietate are loc cu privire la imobilul compus din teren și construcție in suprafața de 74,46 mp., aceste imobile regăsindu-se întocmai și în extrasul de carte funciară care a stat la baza încheierii contractului autentic de vânzare - cumpărare.
Astfel, în cartea funciară nr. 1127 care a fundamentat încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare a figurat înscris același imobil format din teren intravilan pe care se afla o construcție în suprafața de 74,46 mp, titularul dreptului de proprietate fiind reclamantul.
S-a reținut că părțile s-au aflat în relații foarte apropiate, având în vedere că reclamantul este concubinul mamei pârâtului și totodată, toate aceste persoane au locuit și s-au gospodărit împreună, înainte de tensionarea raporturilor dintre ei și nașterea relațiilor litigioase.
Că, în urma unor inundații care au afectat și comuna de, părțile au stabilit de comun acord să procedeze la demolarea vechii construcții care fusese afectată de aceste fenomene meteorologice și ridicarea unei alte locuințe, martorii audiați în cauză, declarând ca demolarea vechii construcții afectate de inundații început în primăvara anului 2006, urmată de ridicarea unei alte locuințe în perioada iunie - august 2006.
S-a mai reținut că reclamantul a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 5255/23.11.2006 invocând neîndeplinirea condiției esențiale a existentei obiectului acestui act juridic chiar în momentul în care acordul de voință al parților a fost încheiat în formă autentică, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, referitoare la cerința esențială de formă pentru validitatea oricărui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, însă cea mai importantă cerință pentru valabilitatea obiectului actului juridic rezidă in existenta acestuia în materialitatea sa în momentul realizării acordului de voința al părților cu privire la încheierea actului juridic.
Daca bunul a existat, dar nu mai exista la data încheierii actului juridic, cerința nu este îndeplinita și deci actul juridic nu este valabil.
Astfel conform dispozițiilor art. 1311 Cod civil, dacă în momentul vânzării lucrul vândut era pierit în tot, vânzarea este nulă. Numai dacă obiectul era pierit numai in parte, cumpărătorul are alegerea între nu mai încheia contractul de vânzare - cumpărare sau pretinde numai reducerea corespunzătoare a prestației proprii.
Din coroborarea probei cu înscrisuri cu proba testimonială administrate în cauza, instanța a reținut că, raportat la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare: 23.11.2006, părțile de comun acord desființaseră vechea construcție și au ridicat o nouă locuință. Declarațiile tuturor martorilor audiați în această cauză sunt concordante, părțile au demolat casa veche în primăvara anului 2006, iar o nouă construcție cu destinația de locuință a fost ridicată în perioada cuprinsă între luna iunie 2006 și toamna aceluiași an 2006.
Sub acest aspect rezultă că la data de 23.11.2006, data încheierii contractului de vânzare - cumpărare a cărui nulitate se solicită, nu mai exista vechea construcție, ci o nouă locuință formată din 4 camere, conform declarațiilor martorilor.
În același timp s-a reținut că, în ceea ce privește obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 5255 /23.11.2006, stabilirea cu certitudine construcției avute de către parți în vedere în momentul realizării acordului de voință se va face în temeiul principiului fundamental al voinței reale, care guvernează materia încheierii actelor juridice.
Că, principiul voinței reale a părților care guvernează formarea consimțământului la încheierea unui act juridic este consacrat de prevederile art. 977 Cod civil, interpretarea contractelor făcându-se după intenția comună a parților contractante, și nu după sensul literal al termenilor.
Dacă din administrarea probei testimoniale rezulta in mod neîndoielnic inexistenta vechii construcții la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare - 23.11.2006, martorii declarând ca aceasta a fost demolată încă din primăvara anului 2006, din administrarea probei cu înscrisuri a rezultat care dintre cele două construcții au fost avute de către părți în vedere ca fiind obiectul parțial al actului juridic translativ de drepturi reale.
Prin certificatul de moștenitor nr. 2089/1983 s- stabilit calitatea de unic moștenitor al reclamantului față de autorul asupra întregii mase succesorale, în cuprinsul căreia s-a aflat și o casă de locuit situată in comuna de.
Luându-se în considerare ca Primăria localității de a comunicat printr-un înscris depus la dosar că reclamantului nu i s-a eliberat autorizație de demolare și respectiv de construire, precum și lipsa înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin construire asupra noii locuințe, pentru a-i da astfel posibilitatea de a dispune de acest drept nou dobândit, acestea constituie împrejurări de natură a forma convingerea că intenția părților nu a fost de a face publică dobândirea dreptului de proprietate prin construire, ci de înstrăina respectiv de a dobândi locuința nou ridicată în vara anului 2006.
Încheierea contractului de vânzare - cumpărare la data de 23.11.2006 cu privire la o construcție ridicată în anul 1962, astfel cum rezultă din certificatul nr. 1785/2006 care a stat la baza încheierii acestui contract, construcție înscrisă în cartea funciară nr. 1127 cu suprafața de 74,46 mp. echivalează cu încheierea unui act juridic translativ de drepturi reale asupra unui bun care nu mai exista în materialitatea sa în momentul realizării acordului de voința al parților.
Lipsa totală a obiectului contractului de vânzare - cumpărare atrage sancțiunea nulității absolute a actului juridic încheiat, conform art. 1311 Cod civil.
Nulitatea reprezintă sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Ea constituie mijlocul juridic prin care se restabilește legalitatea încălcată în momentul încheierii unui act juridic.
Nulitatea absolută este cea care sancționează nerespectarea, la încheierea unui act juridic, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, obștesc: ea poate fi invocată de oricine justifică un interes, de instanța din oficiu sau de alte organe prevăzute de lege, în orice moment, fiind imprescriptibilă și nu poate fi acoperită prin confirmare.
Sancțiunea nu va afecta contractul de vânzare - cumpărare in întregime, ci numai parțial. Astfel, obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 5255/2006 îl constituie suprafața de teren de 1680 mp și o construcție dobândită de reclamantul vânzător prin moștenire legală. Deoarece din probele administrate rezulta în mod neechivoc inexistența în materialitatea sa numai a construcției cu destinația de locuință terenul de 1680 mp existând în realitate și fiind inclus in circuitul civil, conform titlului de proprietate nr. 1202- 59575/1996, sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare va fi nu totală, ci parțială, respectiv numai in ceea ce privește construcția.
Chiar dacă obiectul unui contract de vânzare - cumpărare îl constituie o construcție și terenul aferent în suprafața de 1680 mp, aceste doua imobile reprezintă entități distincte; ele nu formează un tot indivizibil pentru a determina extinderea unei cauze de nevalabilitate de la un obiect către altul. Un act juridic translativ de drepturi reale cu privire la o construcție și suprafața de teren aferentă are în realitate două obiecte, astfel că verificarea condițiilor de validitate ale acestei convenții va avea loc cu privire la fiecare obiect în parte, urmând ca și consecințele validității sau dimpotrivă, nevalabilității să se repercuteze asupra fiecăruia dintre aceste două obiecte.
Se respectă în acest mod și principiul operării nulității parțiale a unui act juridic, nulitatea totală constituind excepția, și nu regula. De asemenea, această sancțiune a nulității absolute parțiale corespunde și principiului procesual al disponibilității, având în vedere că reclamantul a motivat acțiunea sa numai cu privire la nevalabilitatea obiectului construcție, neinvocând nici un motiv de nelegalitate cu privire la obiectul constând în terenul în suprafața de 1680 mp.
Împotriva acestei sentințe declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat, în esență, că au fost încălcate prevederile art. 189 pct. 1 Cod pr. civilă, în sensul că au fost audiați ca martori, la propunerea reclamantului, mama pârâtului ( concubina reclamantului ), și cumnatul pârâtului, declarațiile acestora fiind subiective, iar din memoriul tehnic și conținutul adresei nr. 6172/22 2006 a rezultat existența casei ce a făcut obiectul contractului încheiat cu reclamantul, instanța de fond nepronunțându-se nici asupra cererii formulată în cadrul întâmpinării prin care a solicitat să fie obligat reclamantul să-i plătească parte din preț ce reprezintă construcția, în cazul în care se admite acțiunea acestuia.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30 octombrie 2008, intimatul-reclamant solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică, aceasta fiind rezultatul unei corecte interpretări a probelor administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale incidente în materie.
Prin decizia civilă nr.162 din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de pârâtul, în contradictoriu cu intimatul .
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată și a fost obligat intimatul reclamant să plătească apelantului pârât suma de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că soluția adoptată de prima instanță este rezultatul unei greșite analize și interpretări probelor administrate în cauză, precum și o aplicare neconformă dispozițiilor legale incidente în materie și că, prima și cea mai importantă cerință generală pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil, invocată ca nefiind îndeplinită în cauza dedusă judecății, o constituie "existența obiectului", întrucât dacă obiectul nu există, nu se mai poate pune problema îndeplinirii celorlalte cerințe ( să fie în circuitul civil, să fie determinat ori determinabil, să fie posibil și să fie licit și moral ).
Prin obiect al actului juridic civil se înțelege conduita părților stabilită prin acel act juridic civil, respectiv acțiunile ori inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau de care sunt ținute, constituind astfel o condiție de fond esențială de validitate și generală a actului juridic civil.
S-a reținut de asemenea, cu referire doar la convenții, că dispozițiile art. 969 Cod civil prevăd că: "obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una din părți se obligă", astfel că și pentru obiectul actului juridic bunurile ori lucrările, la care se referă conduita părților, pot fi considerate ca obiect derivat al actului juridic civil.
Că, obiectul actului juridic civil coincide cu obiectul raportului juridic civil, născut din acel act juridic, adică conduita părților, respectiv acțiunile sau inacțiunile la care acestea sunt îndreptățite ori pe care trebuie să le îndeplinească.
S-a mai reținut că, în măsura în care conduita părților privește un bun devine incidentă regula potrivit căreia, dacă bunul a existat dar nu mai există la data încheierii actului juridic, cerința nu este îndeplinită, așadar actul juridic nu este valabil, o aplicație a acestei reguli fiind prevăzută de dispozițiile art. 1311 Teza Cod Civil, în materia vânzării, potrivit cărora:" dacă în momentul vânzării lucrul era pierit în tot, vinderea este nulă", întrucât obligația vânzătorului este lipsită de obiect, ceea ce antrenează și lipsa cauzei obligației cumpărătorului
O altă condiție de valabilitate a obiectului juridic civil, invocată de asemenea ca nefiind îndeplinită de reclamantul - intimat, a constat în aceea că obiectul actului juridic civil trebuie să fie determinat sau determinabil, condiție prevăzută de dispozițiile art. 948 pct.3 Cod Civil și art. 964 alin.1 Cod civil, ce trebuie respectată în toate cazurile, indiferent în ce constă obiectul conduitei părților -acțiune, abstențiune, bun ori lucru.
Din perspectiva acestor exegeze teoretice și prevederi legale în materie, instanța de apel a constatat că în adoptarea soluției pronunțate prima instanță reținut în mod eronat o stare de fapt, ce nu concordă cu situația reală și concretă, ce se relevă din întreg materialul probator administrat în cauză.
Tribunalul a mai constatat că, atât din depozițiile martorilor și G, propuși de reclamant, cât și din depozițiile martorilor - și G, propuși de pârât, coroborate cu recunoașterea pură și simplă a reclamantului la interogatoriul, luat din oficiu de instanța de fond la data de 24 octombrie 2007, reiese fără echivoc că, părțile, de comun acord, au procedat în perioada mai - iunie 2006, la demolarea imobilului casă construit din chirpici și acoperit cu tablă, ce reprezenta bun propriu al reclamantului dobândit prin moștenire de la părinții săi, conform certificatului de moștenitor autentificat sub nr.2089/18 1993 la notariatul de Stat Județean
S-a constatat de asemenea, că în perioada iunie -august a aceluiași an, părțile au edificat un nou imobil - casă construit din bolțari, compus din trei camere, bucătărie, antreu, și sală, astfel cum fost identificat în memoriul tehnic înregistrat sub nr.15852/27 aprilie 2006 la I. D, având numărul cadastral nr. 1324 și fiind înscris în cartea funciară nr. 1127 al localității de, județul D, situat pe același teren intravilan în suprafață de 1680., proprietatea reclamantului, conform titlului de proprietate nr.1202-59575/29 1996.
S-a reținut că, din conținutul adresei nr. 10/8 ianuarie 2008 emisă de Primăria de, reiese că reclamantul atât pentru demolarea vechiului imobil - casă, cât și pentru construirea noului imobil - casă, nu a deținut autorizație de demolare și respectiv de construire, în condițiile Legii nr.51/1991 republicată.
Instanța de apel a constatat că, lipsa autorizației de construire a constituit în realitate motivul determinant pentru care părțile contractante, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5255/23 2006 la P -, în scopul exclusiv al îndeplinirii cerinței de a se menționa modul de dobândire al acestui imobil,au indicat, în privința noului imobil-casă existent, ce făcut obiectul contractului, că acesta a fost dobândit de către vânzător, pe cale succesorală, conform certificatului de moștenitor 2089/18 1993 la Notariatul de Stat Județean D, fiind evident că lipsa acestui document justificativ, emis în condițiile Legii nr.51/1991 republicată, a constituit un impediment pentru încheierea contractului, situație în care reclamantul - vânzător s-a folosit de singurul act care atesta existența unei construcții pe terenul proprietatea sa, și anume certificatul de moștenitor menționat.
Considerentele instanței de fond, de interpreta intenția comună a părților, în sensul că dacă părțile ar fi convenit cu privire la înstrăinarea noului imobil, atunci nu ar fi indicat în contractul de vânzare-cumpărare moștenirea legală, ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către vânzătorul proprietar ci, dispozițiile art. 483 Cod Civil, coroborate cu dispozițiile art.55 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată, au fost apreciate de instanța de apel ca neavenite, având în vedere că dispozițiile legii speciale privind registrul de cadastru și publicitate imobiliară, ce reglementează posibilitatea înscrierii în Cartea Funciară dreptului dobândit prin construire, devin aplicabile numai în cazul în care ar fi existat o autorizație de construire eliberată în condițiile legii, ceea ce în mod cert nu a existat în privința respectivul imobil-casă nou construit.
Instanța de apel a constatat că în realitate, s-a realizat o substituire formală, grefată pe puterea doveditoare a certificatului de moștenitor, în sensul dispozițiilor art. 88 Teza a II-a din Legea nr.36/1995 republicată, a vechii construcții demolată, cu noua construcție, fiind fără putință de tăgadă că părțile contractante au convenit la vânzarea-cumpărarea imobilului-casă nou construit din bolțari de ciment, în suprafață de 74,76., compus din trei camere, bucătărie, antreu, și sală, existent în materialitatea sa și precis determinat, la data încheierii actului de înstrăinare în formă autentică, astfel cum rezultă din conținutul adeverinței nr. 6172 /22 2006 emisă de Primăria de și astfel cum a fost identificat fizic în memoriu tehnic înregistrat sub nr.1582/27 aprilie 2006 la PID, în baza căruia, anterior, reclamantul -vânzător și-a intabulat dreptul său de proprietate în cartea funciară nr. 1127 localității de, asupra acestuia nou imobil-casă.
În consecință, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 962-964 alin.1 și art. 948 pct.3 Cod Civil, obiectul actului juridic, reprezentat de contractul de vânzare -cumpărare menționat, la care se referă conduita părților, coincide cu obiectul raportului juridic civil născut din acel act juridic, astfel că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 1311 teza I Cod Civil, contractul nefiind afectat de sancțiunea nulității absolute, în privința acestui imobil construcție, supus analizei instanței.
Referitor la critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art.189 alin.1pct. Cod pr. civilă, a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că, potrivit încheierii de ședință din data de 24 octombrie 20007, apelantul-pârât, în condițiile art.189 alin.2 Cod pr. civilă, convenit tacit la audierea martorilor propuși de reclamant, respectiv și
S-a reținut că acești martori sunt în realitate rudă, respectiv afin până la gradul III cu pârâtul și nu cu partea adversă.
În ceea ce privește critica ce vizează nepronunțarea de către instanța de fond asupra unei cereri în pretenții ce ar fi fost formulată în cadrul întâmpinării, de către apelantul - pârât, instanța de apel a constatat de asemenea că este neîntemeiată, având în vedere că acesta nu a formulat o cerere reconvențională, în condițiile art. 119 Cod pr. civilă, prin care să fi învestit în mod legal instanța de fond.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită probatoriilor administrate în cauză și ca o consecință a acestui fapt, în mod greșit a respins acțiunea.
A învederat că din probele existente la dosar rezultă fără echivoc,că la momentul vânzării imobilul trecut în contractul de vânzare - cumpărare nu mai exista, acesta fiind demolat în urma inundațiilor.
Construcția care s-a edificat ulterior este o construcție nouă pentru care nu există autorizație de construire și ca atare nu putea forma obiectul vânzării.
Că în atare situație, în cauză sunt incidente prevederile art. 1311 Cod civil.
Faptul că nu s-a discutat despre vânzarea unui imobil ce urma să fie construit în viitor, rezultă chiar din conținutul contractului de vânzare - cumpărare în care se face referire la o construcție ce a fost ridicată în anul 1962.
În același timp a arătat că pârâtul a încercat prin viclenie și fraudarea legii deposedarea de bunul proprietatea sa, deoarece imediat după perfectarea contractului de vânzare - cumpărare a formulat acțiune în evacuare.
A mai susținut că hotărârea criticată este contradictorie și nu conține o motivare în drept, făcându-se referire la o legislație care nu mai este în vigoare.
Totodată, a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel ce au fost invocate, soluționând cauza cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.162/6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Critica bazată pe modalitatea de interpretare a probatoriilor vizează în exclusivitate aspectele de netemeinicie ale hotărârii atacate, aspecte ce nu mai pot fi cenzurate în recurs, neexistând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar, ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește susținerile bazate pe incidența în cauză a motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă, Curtea constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din considerentele deciziei recurate, rezultă în mod cert argumentele de fapt și de drept pe care instanța și-a fundamentat soluția atât motivarea în fapt cât și cea în drept, fiind în strânsă legătură cu obiectul și natura litigiului dedus judecății.
Instanța de apel a motivat hotărârea prin raportare la materialul probator administrat în cauză și temeiul legal aplicabil, astfel încât susținerea recurentului cu privire la incidența prevederilor art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, nu este întemeiată.
Tribunalul a examinat cauza prin prisma motivelor de apel formulate de reclamant și a răspuns argumentat fiecărei critici în parte, ținând seama de natura juridică a actului dedus judecății, așa încât în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă.
Critica recurentului reclamant prin care a invocat interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă este de asemenea, nefondată.
Recurentul reclamant a criticat decizia tribunalului, susținând că s-a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 1311 Cod civil și respectiv, art. 962, 964 și 948 Cod civil.
În același timp, a susținut că instanța de apel a făcut referire în considerentele hotărârii la texte de lege care nu mai sunt în vigoare, fără însă să precizeze care sunt aceste prevederi legale.
Examinând această critică prin prisma susținerilor formulate, raportat la lucrările existente la dosar, Curtea constată că în cauză Tribunalul Dolja făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.1311 Cod civil, coroborat cu prevederile art. 948 și art. 962 -964 Cod civil.
Potrivit art. 1311 Teza I Cod civil, "dacă în momentul, vânzării lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulă".
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă indubitabil că vânzarea este lovită de nulitate, dacă bunul ce a format obiectul convenției părților nu a existat la data perfectării actului de vânzare - cumpărare.
Textul are în vedere acel bun asupra căruia părțile au convenit în scopul vânzării, respectiv al cumpărării, bun pentru care aceștia și-au exprimat în mod valabil consimțământul în fața notarului public și pentru care a fost achitat prețul.
Or, în cauză, s-a demonstrat în mod cert că obiectul contractului de vânzare - cumpărare l-a constituit imobilul proprietatea reclamantului situat în comuna de, sat, județul D, compus din teren în suprafață de 1680. și construcția 1 constând din casă cu 3 camere, bucătărie, antreu, și sală, având nr. cadastral 1324 înscris în cartea funciară a localității de sub nr.1127, așa cum s-a menționat expres în contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.5255 din 23 2006, aflat la fila 5 din dosarul de fond.
La data încheierii contractului de vânzare - cumpărare în fața notarului public s-au prezentat reclamantul în calitate de vânzător și pârâtul în calitate de cumpărător, ambele părți exprimându-și în mod valabil consimțământul cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului menționat.
După întocmirea actului, acesta a fost citit de fiecare dintre părți, inclusiv de către reclamantul, acesta consimțind la autentificarea și semnarea actului, în modalitatea redactată de notar, așa cum rezultă din înscrisul existent la fila 6 din dosarul de fond.
Câtă vreme reclamantul nu a făcut nici un fel de obiecțiuni cu ocazia semnării actului de vânzare - cumpărare, este de necontestat că a fost de acord cu conținutul acestuia atât sub aspectul bunului vândut, cât și sub aspectul prețului încasat.
Faptul că în cuprinsul actului s-a consemnat ca mod de dobândire a bunului vândut moștenirea legală, apare ca fiind lipsit de relevanță în cauza de față câtă vreme reclamantul și-a exprimat fără echivoc acordul în sensul înstrăinării bunului proprietatea sa, astfel cum acesta a fost individualizat în contractul de vânzare -cumpărare de către notarul public.
La momentul perfectării contractului de vânzare - cumpărare bunul asupra căruia părțile au convenit era în ființă, reclamantul recunoscând expres acest lucru prin semnarea actului de vânzare -cumpărare în fața notarului public.
Încheierea actului s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 948 Cod civil, dar și a prevederilor art. 962 și 964 Cod civil, astfel că, acesta este perfect valabil.
Câtă vreme contractul de vânzare - cumpărare a vizat exact lucrul asupra căruia reclamantul și pârâtul au convenit, parafând înțelegerea prin semnarea actului la notariat, nu se poate reține că bunul nu a existat și că deci în cauză, ar fi incidente prevederile art. 1311 Cod civil.
Tribunalul Dolja interpretat și aplicat corect dispozițiile legale citate, situație în care, critica recurentului reclamant sub acest aspect nu este întemeiată.
Considerentele instanței de apel referitoare la autorizația de construire
s-au bazat pe prevederile Legii nr.50/1991, republicată, act normativ în vigoare și în prezent, instanța dintr-o eroare de redactare menționând greșit că este vorba despre Legea nr.51/1991.
Prin urmare, susținerea recurentului în sensul că instanța de apel și-a motivat hotărârea pe dispoziții legale ce numai sunt în vigoare în prezent, nu se confirmă.
Susținerile referitoare la frauda la lege și respectiv viclenia pârâtului au fost formulate pentru prima dată în calea de atac a recursului, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 299 raportat la prevederile art. 377 Cod pr. civilă sunt inadmisibile, neputând fi examinate de către
Pentru considerentele expuse recursul declarat de reclamant este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 162 din 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
26.11.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
