Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1354/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1354
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 335 din 28 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât asistat de avocat, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se respingerea excepției de neconstituționalitate ridicată de după care;
Instanța având în vedere că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă, excepție ridicată de în prezentul dosar, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă prin decizia nr. 1116 din 10.09.2009 pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. 791 D/2009, repune cauza pe rol.
Avocat, pentru recurentul pârât depune certificat eliberat de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, încheierea pronunțată de Judecătoria Caracal la data de 6 octombrie 2009 în dosarul nr- și practică judiciară.
Apreciind cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât invocă un motiv de ordine publică în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, susținând că acțiunea în evacuare este inadmisibilă, reclamanta având la îndemână acțiunea în revendicare în condițiile în care între părți nu există raporturi de locațiune.
Susține și motivele invocate în scris și pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 20 aprilie 2007 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal acțiunea în evacuare promovată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a divorțat de pârât conform sentinței nr.3490/28.06.2001 pronunțată de Judecătoria Reșița, însă ulterior divorțului, a continuat să locuiască în același imobil cu acesta.
A susținut că pârâtul are un comportament violent fizic și verbal, consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, așa încât, pentru încetarea actelor de tulburare se impune evacuarea lui din imobilul în care locuiește în calitate de tolerat și că acest imobil a fost domiciliul comun, iar prin partajul voluntar autentificat sub nr.2891/17 august 2004, imobilul a devenit proprietatea sa exclusivă.
Întrucât conviețuirea cu pârâtul nu mai este posibilă datorită comportamentului turbulent al acestuia, a solicitat să se dispună evacuarea lui cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.480 Cod civil, 112 și 274 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a susținut că actul de partaj este fals întrucât nu a fost de acord cu atare partajare, iar în fața notarului pârâtul a fost reprezentat chiar de reclamantă în baza unei procuri generale.
Prin urmare se înscrie în fals împotriva actului de partaj voluntar, care nu exprimă voința lui și nu a fost semnat de pârât.
Întâmpinarea a fost motivată în drept invocându-se dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, în apărare solicitându-se proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr.2817/5.09.2007, pronunțată de Judecătoria Caracal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul casă, anexe gospodărești și terenul de 5300. situat în comuna, județul O, proprietatea reclamantei.
A fost obligat pârâtul la 419,50 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pronunțându-se astfel, prima instanță a constatat că pârâtul are un comportament violent ajungând în mai multe împrejurări să o lovească și să o injurieze pe reclamantă, care a fost nevoită să facă apel la organele de poliție din comună, comportamentul pârâtului fiind accentuat și de consumul excesiv de alcool.
A mai reținut instanța că au existat și împrejurări în care pârâtul i-a interzis reclamantei să intre în propriul domiciliu, fiind de asemenea sancționat contravențional de organele abilitate.
Constatând că este un simplu tolerat a apreciat prima instanță că reclamanta este îndreptățită să pună capăt acestei toleranțe, posibilitate pe care ar fi avut-o chiar în măsura în care pârâtul ar fi avut un comportament civilizat.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul prin care a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu a avut un comportament civilizat și în mod nelegal cauza nu a fost suspendată, atâta vreme cât a formulat plângere penală pentru fals și uz de fals împotriva reclamantei.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a învederat că probatoriile administrate în fața primei instanțe confirmă în mod categoric comportamentul violent, verbal și fizic al pârâtului, așa încât în mod corect prima instanță a dispus evacuarea acestuia.
Cât privește actul de partaj voluntar, reclamanta a arătat că acesta este un act valabil prin care a devenit proprietarul exclusiv al imobilului bun comun.
Prin decizia civilă nr.335 din 28 2007, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect evacuare.
A fost obligat apelantul pârât la plata către intimata reclamantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei s-a reținut că reclamanta a făcut dovada proprietății asupra imobilului și a faptului că pârâtul a locuit în imobil cu acordul său, fiind tolerat, precum și faptul că acesta are un comportament violent fizic și verbal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor administrate, nereținând că în cauză s-a făcut dovada că are calitate de coproprietar al imobilului, fiind cumpărat împreună cu reclamanta și că a realizat îmbunătățiri la acesta.
A arătat recurentul că este greșită reținerea comportamentului agresiv.
S-a menționat că actul de partaj voluntar în baza căruia reclamanta a devenit proprietară exclusivă, a fost încheiat în mod nelegal și fraudulos.
În cursul judecății, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 alin. 1 Cod pr. civilă, privind faptul că în recurs modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, excepție respinsă prin decizia nr.1116/10.09.2009 a Curții Constituționale.
Apărătorul recurentului a invocat în ședința publică excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, întrucât între părți nu există raporturi locative, apreciind că acest motiv de recurs invocat pe cale de excepție, este de ordine publică.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat în primul rând, că aspectele privind comportamentul recurentului și calitatea acestuia de tolerat în baza acordului reclamantei, constituie chestiuni de fapt care nu mai pot fi cenzurate în recurs, după abrogarea expresă a punctelor 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reapreciere a stării de fapt reținută în etapele anterioare, ar fi fost posibilă numai dacă în condițiile art.305 Cod pr. civilă s-ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică starea de fapt reținută.
Raportat la faptul că reclamanta a dovedit calitatea de proprietar exclusiv asupra imobilului, cât și a faptului că pârâtul are calitatea de tolerat în baza consimțământului acesteia, acțiunea în evacuare pentru lipsa acordului de a menține habitația, este întemeiată.
Excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare este nefondată, întrucât reclamanta nu pierdut niciodată posesia și folosința bunului său, urmare a unei ocupațiuni fără drept a pârâtului, aceasta exercitând toate atributele dreptului de proprietate.
Susținerea recurentului că a dovedit calitatea de coproprietar nu este dovedită, iar faptul că ar fi realizat îmbunătățiri la imobil, nu-i conferă vreun drept de proprietate, ci un eventual drept de creanță.
Legalitatea actului de partaj voluntar nu poate fi analizată în prezenta cauză, instanța nefiind sesizată cu un astfel de capăt de cerere.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 335 din 28 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
02.12.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
