Anulare act. Decizia 1427/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1427
Ședința publică de la 02 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 502 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat și intimata pârâtă, personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru intimata pârâtă, a depus la dosar concluzii scrise.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus la dosar un set de înscrisuri, învederând instanței că a comunicat un exemplar de pe acestea apărătorului intimatei pârâte.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a precizat că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a observa actele comunicate de apărătorul recurentului reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj în vederea completării probatoriului administrat în cauză; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, iar pe fond menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 27.06.2007, sub nr. de mai sus, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a înscrisurilor intitulate "declarație" și autentificate sub nr. 6102, 6103, 6104, 6105, 6106, 6109, 6110 la data de 21.12.2006 la BNP.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut cu pârâta o relație de concubinaj, relație din care a rezultat un copil. Pârâta, prin numeroase amenințări (de genul că nu își va mai vedea niciodată copilul) și tertipuri, și beneficiind și de faptul că reclamantul este cetățean italian, l-a determinat să cumprere bunuri mobile și imobile pe numele acesteia.
Prin sentința civilă nr. 11266/20.12.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3333/C/2006, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 268/05.04.2004 la BNP, reținându-se faptul că actul respectiv nu întrunește condițiile de validitate prevăzute de lege în sensul că prețul nu a fost achitat de către pârâtă.
Reclamantul a mai arătat că, prin amenințări, pârâta i-a solicitat să dea aceste declarații în care sunt cuprinse lucruri care nu corespund realității și, deși în declarații este trecut și un translator de limba italiană, conținutul acestora nu i-a fost adus la cunoștință, practic i s-au pus în față mai multe declarații să le semneze, printre care și cea prin care renunța la judecata în cauza ce forma obiectul dosarului nr. 3333/C/2006, fapt nereal.
De asemenea, reclamantul a arătat că suferă de o afecțiune care, în momente de stres maxim, îi poate afecta discernământul și că nu cunoaște limba română deși în cuprinsul declarațiilor se precizează acest aspect.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 953 și urm. Cod civil.
La data de 18.09.2007, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
A arătat că motivele invocate de reclamant în cerere sunt nereale și în același timp nu pot duce la constatarea nulității absolute a acestor declarații, deoarece în momentul în care s-au dat aceste declarații reclamantul și-a exprimat liber consimțământul, nefiind amenințat sau constrâns în vreun fel. Chiar reclamantul, la o zi după pronunțarea sentinței nr. 11266/20.12.2006, a mers la notar unde a declarat că a primit prețul pentru imobilul vândut, renunțând în același timp la acțiunea promovată în această cauză. Tot în această declarație a făcut și mențiunea că este cunoscător al limbii române, însă pentru a nu fi nici un fel de problemă cu ocazia autentificării declarațiilor a fost prezent și un translator, care i-a citit conținutul acestor acte.
De asemenea, pârâta a mai arătat că, cu aceeași ocazie, a mai dat o declarație autentificată sub nr. 6110/12.12.2006 prin care s-a obligat să-i achite reclamantului suma de 40 000 euro și în același timp s-au încheiat 2 antecontracte în favoarea reclamantului pentru terenurile proprietatea sa, declarând că a primit prețul pentru aceste terenuri și s-a obligat să-i vândă imobilele respective, practic cu această ocazie părțile au încheiat o înțelegere concretizată prin actele menționate.
S-a desemnat în cauză un traducător de limba italiană,.
La termenul din data de 06.11.2007, reclamantul a depus precizare la acțiunea introductivă, învederând că suferă de o afecțiune psiho-afectivă pentru care este sub tratament de mai mulți ani, atât în Italia cât și în România, ca urmare a faptului că, în urmă cu mulți ani, a suferit un accident care a implicat un grav traumatism cranian.
Boala psiho-afectivă a fost sever agravată de deteriorarea progresivă a relațiilor cu fosta concubină, pârâta, persoana față de care ajunsese într-un mare grad de dependență emoțională, afectivă.
Reclamantul a arătat că evoluția relației cu pârâta a dus la declanșarea a numeroase procese, suportarea unor șicane și șantaje emoționale dar și amenințări frecvente din partea pârâtei, fiind nevoit să suporte chiar și agresiuni fizice, aceste situații determinând serioase amplificări ale tulburării sale anxioase, mergând până la tulburări ale comportamentului de natură să-l împiedice să-și apere propriile interese.
Reclamantul a mai arătat că, la data de 21.12.2006, se afla la domiciliu împreună cu câțiva prieteni, când a primit un telefon de la avocatul său, care l-a anunțat că a câștigat procesul și contractul de vânzare a casei s-a anulat.
La scurt timp după convorbirea telefonică cu avocatul, la domiciliul său a sosit pârâta care s-a manifestat emoțional violent, reproșându-i că dorește distrugerea ei și a copilului, că îi lipsesc de locuință și amenințându-l că va recurge la gesturi disperate, va incendia casa și toate proprietățile pentru care se judecă, va întrerupe orice legătură dintre reclamant și copil, ba chiar îl va determina pe copil să-l urască.
Reclamantul a arătat de asemenea că, sub presiunea emoțională a scandalului, a avut o puternică cădere psihică, astfel încât nu își mai amintește cu exactitate ce s-a întâmplat, dar știe că a plecat cu pârâta (însoțit fiind de un prieten) la o întâlnire cu avocatul acesteia, ulterior fiind condus într-un alt loc unde pârâta i-a cerut să semneze mai multe acte, deja pregătite, promițându-i că va putea să-și vadă copilul și că va avea liniște.
Reclamantul a precizat că, la acel moment, se afla într-o stare psiho afectivă incompatibilă cu înțelegerea conținutului și consecințelor acelor acte și că nu își mai amintește ce a semnat.
La data de 01.04.2008, reclamantul a depus declarația autentificată sub nr. 1506/11.03.2008 prin care renunță la judecata capătului de cerere referitor la anularea declarației autentificată sub nr. 6110/21.12.2006 ( fila 11).
Prin 6190/2008 Judecătoria Craiovaa admis în parte actiunea, a constatat nulitatea absolută a declarațiilor autentificate sub nr. 6102, 6103, 6104, 6105, 6106 și 6109 din 21.12.2006 de BNP, a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute a declarației autentificate sub nr. 6110/21.12.2006, și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în data de 21.12.2006, reclamantul, cetățean italian, necunoscător al limbii române, a dat o serie de declarații notariale, pe proprie răspundere, în prezența unui traducător autorizat de Ministerul Justiției, după cum reiese din încheierea de autentificare.
Capacitatea de a contracta, cât și consimțământul valabil al părții care se obligă sunt, potrivit disp. art. 948 cod civil și ale prevederilor explicite din Decretul nr. 31/1954, condiții esențiale pentru valabilitatea actelor juridice, lipsa oricăreia dintre ele fiind sancționată cu nulitatea.
Așa fiind, în prezența dovedirii fără echivoc a lipsei discernământului părții la data întocmirii actului, din cauze de boală, nu se poate concepe existența consimțământului valabil, ca expresie a libertății de voință, bolnavul neavând puterea de a aprecia efectele juridice ale manifestării sale de voință.
În cauză, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de Institutul de Medicină Legală C, instanța de fond a reținut că reclamantul prezintă diagnosticul "tulburare afectivă bipolară cu episoade psihotice. Comemorative de episoade confuzional tranzitorii" și că are discernământul faptelor și consecințelor acestora abolit.
Instanța a respins obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză potrivit cărora nu s-a precizat data la care reclamantul avea discernământul faptelor și al consecințelor abolit, apreciind că, întrucât actele medicale examinate care au stat la baza diagnosticului erau anterioare declarațiilor notariale, reclamantul avea discernământul faptelor și al consecințelor abolit la momentul la care a dat declarațiile (21.12.2006).
Prin urmare, dovedindu-se lipsa totală a discernământului, actele juridice atacate sunt lovite de nulitate absolută, astfel că prima instanță instanța a apreciat întemeiată acțiunea.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare arătat ca hotararea primei instante este in contradictie cu probele administrate in cauza si nu are temei legal. Ca a facut dovada ca prin declaratiile notariale a caror anulare se cere s-a incercat stingerea litigiilor dintre parti, fiind date unele in favoarea reclamantului, altele in favoarea paratei, reclamantul urmarind anularea doar a declaratiilor date in favoare paratei.
S-a susținut că instanța a interpretat gresit dispozitiile art. 948.civ. atata timp cat textul de lege vorbeste de capacitatea de a contracta, iar dispozitiile art. 949 si 950.civ. stabilesc persoanele care nu au aceasta capacitate ori chiar lipsa de discernamant nu poate duce la nulitatea absoluta a acestor acte.
Dealtfel reclamantul își intemeiază acțiunea pe dispozitiile art. 953.civ. fără a vorbi de capacitatea celui care a încheiat aceste acte.
Apelanta a mai susținut caă reclamantul a dat dovada de nesinceritate atunci cand a spus ca e necunoscator al limbii romane, atata timp cat prin declaratiile autentice precizeaza ca cunoaste limba, locuind din anul 1993 in Romania si a fost, de altfel, asistat in momentul incheierii actelor notariale, de un traducator autorizat.
La termenul de judecată din 20.11.2008 a fost respinsă proba testimonială solicitată de apelantă și a fost încuviințată proba cu completarea raportului de expertiza medico-legala, având ca obiectiv stabilirea discernământului intimatului la data incheierii actului.
Raspunsul IML Caf ost depus la dosar la data de 23.01.2001, iar la termenul din 19.02.2009 s-a dispus efectuarea unei adrese la IML Minovici B pentru avizarea raportului de expertiza de catre o comisie de experti, conform art. 25 alin.1 lit.a din OG 1/2000.
Față de răspunsul IML B, comunicat prin adresa A8/2327/04.03.2009, instanța a încuviințat, la termenul de judecată din 19.03.2009, efectuarea unei expertize psihiatrice de catre IML Minovici B, avand ca obiectiv sa se stabileasca daca la data de 21.12.2006 intimatul reclamant avea discernamantul faptelor sale.
La termenul de judecată din 19.02.2009 s-a solicitat prezentarea spre confruntare a originalelor actelor medicale depuse la dosarul primei instanțe in copie, iar la termenul din 18.06.2009 s-a mai acordat un ultim termen în acest sens, sub sancțiunea prevăzută de art. 139 alin. 1.
La termenul de judecată din 02.07.2009 instanța a revenit asupra probei încuviințate cu efectuarea unei noi expertize psihiatrice.
Prin decizia nr.502 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 6190 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
S-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a respins cererea în constarea nulitatii absolute a declarațiilor autentificate sub nr. 6102, 6103, 6104, 6105, 6106 si 6109 din 21.12.2006 de BNP.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a retinut ca intrucât, în cauză interesează discernamantul intimatului la data incheierii actelor notariale, respectiv 21.12.2006, aspect asupra caruia comisia de experti nu s-a pronuntat, instanta de apel a dispus completarea acestui raport in sensul stabilirii discernamantului la aceasta data.
Prin adresa 4141/09.12.2008 s-a raspuns solicitarii instantei in sensul ca nu se poate preciza daca la data de 21.12.2006 intimatul a avut sau nu discernamantul faptelor si al consecintelor acestora pastrat.
Pentru aceste motive instanța a încuviintat și a dispus efectuarea unei noi expertize in baza actelor medicale depuse la dosar, a caror confruntare cu originalele nu a putut fi facuta, datorita neprezentarii acestora, desi au fost acordate mai multe termene de judecata in aces sens, punandu-se in vedere intimatului prin aparator sa prezinte inscrisurile in original.
Potrivit dispozitiilor art. 139. partea care depune un inscris in copie este datoare sa aiba asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa il depuna in pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.
Avand in vedere neindeplinirea acestei obligatii de catre reclamant instanta va aplica sanctiunea prevazuta de art. 139 alin. 1. si nu va tine seama de actele medicale invocate de reclamant in sustinerea motivului de nulitate dat de lipsa discernamantului.
In lipsa unor acte medicale in sustinerea afectiunii invocate la data incheierii actelor notariale, nu se poate face dovada utilitatii probei cu expertiza medico-legala, astfel ca instanta de apel a revenit, la termenul de judecata din 02.07.2009, asupra probei incuvintate cu efectuarea unei noi expertize medico-legale ce avea ca obiectiv stabilirea discernamantului la data de 21.12.2006, tocmai in baza inscrisurilor depuse.
Prin probele administrate in cauza reclamantul intimat nu a facut dovada lipsei discernamantului la data incheierii actelor notariale, expertiza efectuata in fata primei instante, completata apoi prin adresa nr. 4141/2008, concluzionand ca reclamantul nu are discernamantul faptelor si al consecintelor acestora in prezent, neputandu-se aprecia, de catre comisi medicala ce a efetuat expertiza, daca a avut sau nu discernamantul faptelor sale la data de 21.12.2006.
Deasemenea, reclamantul nu a facut dovada vicierii consintamantului prin eroare si dol, proba cu martori, incuvintata partilor la data de 06.11.2007, nefiind administrata datorita neprezentarii acestora, pana la termenul de judecata din 22.04.2008, cand reclamantul prin aparator nu a mai solicitat audierea acestora, apreciind proba ca inutila cauzei.
Sustinerile reclamantului in sensul ca nu a beneficiat de asistenta unui traducator la incheierea actelor notariale sunt neintemeiate avand in vedere ca in cuprinsul tuturor declaratiilor a caror anulare se solicita se face mentiunea ca reclamantului i s-a luat consintamantul la semnarea actului prin traducator, conf. Autorizatiei 1884/99. Aceasta mentiune facuta in cuprinsul actului notarial reprezinta o constatare personala a notarului astfel ca face dovada veridicitatii pana la inscrierea in fals, procedura ce nu a fost initiata de catre reclamant.
Retinerea instantei de fond in sensul ca reclamantul avea discernamantul faptelor si al consecintelor acestora abolit la momentul la care a dat declaratiile, apreciere ce are la baza data actelor medicale depuse nu poate fi primita intrucat, pe de o parte pentru lamurirea unor astfel de imprejurari este necesara parerea unor specialisti, iar acestia nu au putut stabili inexistenta discernamantului la 21.12.2006, iar pe de alta parte in privinta actelor medicale s-a aplicat sanctiunea prevazuta de art. 139 alin. 1.
Prin urmare, criticile formulate de apelanta sunt întemeiate, reclamantul nefăcând dovada în cauză a vicierii consimțământului exprimat la încheierea actelor notariale.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea probatoriilor.
Primul motiv vizează încălcarea dreptului la apărare la momentul judecării cauzei în apel, întrucât instanța a respins cererea de amânare motivată, formulată de apărătorul recurentului, motivarea fiind străină de motivația cererii de amânare. A fost încălcat dreptul la apărare garantat de Constituție și de CEDO și instanța nu a amânat nici pronunțarea pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise.
S-a făcut aplicarea greșită a art.139 alin.2 Cod pr.civilă, întrucât recurentul a prezentat înscrisurile originale în copie atât la instanța de fond cât și la expertiza medico-legală psihiatrică și mai mult s-a admis această solicitare a apelantei în condițiile în care în motivele de apel nu există o cerere sau apărare în acest sens, iar instanța nici nu a menționat explicit originalul căror înscrisuri trebuie prezentat.
S-a făcut de asemenea aplicarea greșită a dispozițiilor art.1551și 1551alin.2 Cod pr.civilă cu raportare la art.155 alin.2 Cod pr.civilă, atâta vreme cât apărătorul recurentului a învederat instanței că acesta o perioadă este plecat din țară, iar cauza a fost repusă pe rol fără a fi îndeplinită obligația pentru care se dispusese suspendarea.
S-au încălcat dispozițiile art.129, 167 alin.1 și art.201 Cod pr.civilă - prin modul cum instanța a revenit nelegal asupra probei cu expertiză medico-legală psihiatrică la IML Minovici B, datorită neprezentării în original a înscrisurilor, aspect ce nu poate atrage o asemenea sancțiune, întrucât expertiza nu se efectueaza de către instanță, iar medicii având în vedere nu doar antecedentele medicale, examinează nemijlocit și pacientul.
Necesitatea administrării acestei probe (expertiza la IML B) a apărut strict legat de aparenta insuficientă a concluziilor primei expertize, fără legătura cu problema prezentării înscrisurilor în original.
S-au aplicat greșit dispozițiile art.948 pct.2 Cod civil, apreciind un consimțământ valabil exprimat de o persoană bolnavă cu discernământul abolit, atâta vreme cât expertiza IML Cas tabilit că recurentul are discernământul abolit și expertiza nu a învederat că această absență a discernământului ar fi una temporară sau alternativă cu etape de raționalitate.
S-a interpretat greșit răspunsul IML C cu privire la precizarea situației dacă la data de 21.12.2006 a avut sau nu recurentul discernământul faptelor.
S-au încălcat dispozițiile art.295 Cod pr.civilă, instanța soluționând cauza în afara limitelor apelului pârâtei, care nu a criticat probele reprezentate de înscrisurile medicale și nici problema discernământului, ca atare nici nu se mai justifică încuviințarea probei cu completarea expertizei.
Instanța a refuzat să cerceteze fondul pricinii - întrucât pe de o parte s-au înlăturat probele cu înscrisurile medicale care atestă boala psihică severă de care suferă recurentul de mulți ani, iar pe de altă parte, deși instanța se preocupa să stabilească dacă a avut sau nu discernământul la data încheierii actelor, iar expertiza medicală într-o astfel de situație este indispensabilă, a refuzat să administreze efectiv această probă.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, acte medicale în copie, originalul acestora, concluzii scrise.
Recursul este fondat.
În ceea ce privește prima critică se reține că apărătorul recurentului, în apel, nu a mai formulat cerere de amânare până la judecarea cauzei în apel, asigurându-si in caz de absenta, substituirea.
Însă, această cerere de amanare formulata la data judecarii cauzei,a fost motivată, iar apărătorul nu putea fi obligat să-și asigure în continuare substituirea, această situație depinzând de diverse aspecte și posibilități obiective determinate.
Această motivare a instanței că avea apărătorul posibilitatea de a-și asigura substituirea, în aceste condiții nu poate fi primită și nici aceea că a avut la dispoziție mai multe termene de a depune originalul înscrisurilor, întrucât cererea de amânare s-a formulat independent de acest ultim aspect, și acestea efectiv se circumscriu strict asigurării dreptului la apărare.
Este adevărat art.156 alin.1 Cod pr.civilă nu prevede imperativ,ci numai acordă posibilitatea instanței de a aprecia asupra cererii de amânare temeinic motivată, dar instanța prin argumentele aduse în motivarea soluției de respingere încalcă dreptul la apărare al partii.
Mai mult decât atât art.156 alin.2, prevede că atunci când instanța nu încuviințează cererea de amânare a judecății, cum este cazul în speță, va amâna la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Este adevărat, la momentul judecării cauzei nici partea nu era prezentă pentru a formula o astfel de solicitare, dar în această situație este evident, cu atât mai mult, instanța trebuia să facă aplicarea art.156 alin.2 Cod pr.civilă, pentru a asigura în mod efectiv și real posibilitatea părții și apărătorului acesteia de a-și exercita dreptul la apărare.
Neprocedând în acest mod instanța a încălcat și dispozițiile art.6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil, întrucât asigurarea dreptului la apărare nu trebuie să aibă un caracter pur formal,ci să poată fi efectiv exercitat în mod real.
Cât privește celelalte critici se reține că, într-adevăr instanța nu menționat explicit originalul căror înscrisuri trebuie prezentate de către recurentul reclamant, deși în încheiere aceasta trebuia menționat expres, fiind încălcat art.129 Cod pr.civilă, în acest sens și posibilitatea părții de a-și formula probatoriile și de a se apăra în mod obiectiv.
Dar tot în baza aceluiași art.1295Cod pr.civilă, instanța în mod corect a dat dovada de rol activ în privința încuviințării administrării de probe, în speță, cea cu expertiza medico-legală efectuată de Institutul Minovici B, aceasta întrucât așa cum recunoaște și recurentul în ultimul motiv de recurs- deși în această privință contradictoriu cu motivul 4 și 5- în spețe cu asemenea obiect proba cu expertiză este indispensabilă.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civilă " judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc".
Față de aceste dispoziții legale, motivul 5 de recurs privind încălcarea art.295 Cod pr.civilă, în sensul că nu s-a criticat problema discernământului, ne maiimpunându-se efectuarea expertizei (deși pe de o parte în recurs se solicită această probă și casarea pentru efectuarea de probe, existând în acest sens contradicție) și în acest sens depășirea de către instanță a limitelor investirii, nu este întemeiat.
Aceasta este argumentarea și pentru faptul că instanța a solicitat prezentarea înscrisurilor în original, chiar dacă se susține că prin motivele de apel nu s-a solicitat aceasta, fiind necesară pentru buna soluționare a cauzei.
Oricum, în apel există critică expresă, (fila 12 paragraf 4) relativ la problema discernământului și solicitarea probei cu refacerea raportului de expertiză. În acest fel s-a răspuns criticii 5 din recurs.
Cea de-a patra critică priveste greșita aplicare a dispoz. art.948 pct. 2 Cod civil și greșita interpretare a raportului de expertiză efectuat la fond, întrucât, probele în speță nu sunt suficiente și concludente pentru a forma ferma convingere a instanței. Oricum greșita interpretare a unei probe este un motiv nu de nelegalitate, ci de netemeinicie prevăzut de art.304 pct.11 Cod pr.civilă, în prezent abrogat.
De subliniat este insa faptul ca, în expertiza efectuată la fond nu se stabilește dacă la data încheierii actelor a căror anulare se cere, 21.12.2006, recurentul reclamant avea discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat, iar acesta este aspectul esențial care trebuie cu adevărat stabilit în cauză.
Față de răspunsul prin adresa nr.4141/2008 a IML C care menționează că nu se poate preciza dacă la data de 21.12.2006 recurentul a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor păstrat, în mod corect instanța de apel a dispus efectuarea expertizei medico-legale la Institutul Minovici B cu acest obiectiv, dar ulterior nu a mai insistat în efectuarea acesteia, revenind asupra probei pe motiv al neprezentării înscrisurilor în original de către părți.
În primul rând instanța prin încheiere nu a menționat expres ce acte trebuia să depună în original recurentul, și mai mult avea îndatorirea să stăruie în administrarea probei, în vederea soluționării în mod riguros și judicios a cauzei.
În recurs s-au depus actele medicale copie și original și față de această nouă situație se impune administrarea de noi probatorii în cauză.
Trebuie reținut că discernământul reprezintă o stare de fapt ce poate exista izolat chiar și la o persoană incapabilă, și poate fi probat în privința existenței sau inexistenței cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Acest motiv a fost invocat de reclamant ca temei al acțiunii în nulitate promovată.
În speță, concluziile raportului de expertiză întocmit de IML C care menționează că în urma examinării actelor medicale de la momentul respectiv, nu se poate preciza dacă recurentul la data, 21.12.2006, a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat, nu sunt elocvente.
Discernământul fiind o stare de fapt trebuie probat ca atare, iar instanțele, în speță nu și-au întemeiat convingerea pe o probă administrată complet, care să elucideze starea de fapt respectivă, aceasta echivalând de fapt cu o necercetare a fondului cauzei.
Din expertiza întocmită de IML C, nu se poate desprinde o concluzie lămuritoare, concludentă cu privire la existența discernământului, cu toate că experții și instanțele aveau obligația să ceară mai multe acte necesare cu privire la efectuarea expertizei, dacă acestea se apreciau ca nefiind suficiente, și să se pronunțe efectiv în acest sens, dezlegând cu ajutorul acestor probe starea de fapt, lămurind-o pe deplin.
Această probă fiind esențială - este necesar ca în cauză să fie efectuată o altă expertiză la IML Minovici B ca instituție superioară, cu punerea la dispoziția experților și a altor acte,în sensul administrării acestor probe cât mai eficient.
Prin urmare instanțele nu au putut și nici nu au depus diligențe în vederea cercetării fondului cauzei în lipsa unor concluzii, opinii concludente a acestor probe esențiale.
Se impune așadar, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj în vederea administrării de probe, pentru lămurirea pe deplin și corespunzătoare a stării de fapt, esențială în soluționarea cauzei.
În acest mod s-a răspuns și criticilor 3,4,5,6.
Soluția pronunțată face de prisos analizarea celorlalte critici din motivul 2 de recurs privitor la aplicarea greșită a art.139 alin.2 cod pr.civilă, 1551, 155 alin.2 rap. la art.155 alin.2 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 502 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/18.12.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
