Anulare act. Decizia 1580/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1580
Ședința publică din data de 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,--5, sector 5 pentru UM 02210 B cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.725 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în G, str. -,.52,.C,.11, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul-pârât consilier juridic în baza delegației depuse la dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Consilier juridic având cuvântul depune la dosar delegația de reprezentare pentru Ministerul Apărării Naționale și UM 02210-care nu are capacitate procesuală, învederând instanței că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și declinarea competenței în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI -Secția contencios administrativ.
Arată că Tribunalul Dâmbovița trebuia să decline competența în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI -Secția Contencios administrativ decizia de imputare fiind un act administrativ.
Pe al doilea capăt din motivele de recurs arată că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale privind data de la care începe să curgă termenul.
Învederează instanței că data de la care se calculează termenul de 60 de zile, în cazul reclamantului este 20.07.2006, decizia fiind emisă în termenul legal de 150 de zile.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta UM 2210 B, anularea deciziei de imputare nr.A 14370/6.12.2006, motificată prin Hotărârea Comandantului 02210 B nr.A 5992/31.05.2007 prin care s-a stabilit răspunderea sa materială pentru paguba de 3637, 94 lei reprezentând aplicarea eronată a coeficientului de corecție pe categorii de drumuri la autobuzele ce fac transport de persoane între UM 02210 - B și UM 02512 -, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlul de impunere până la momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin procesul verbal de cercetare administrativă nr.1347/15.11.2006 s-a constatat că se face vinovat de producerea unui prejudiciu în cuantum de 3637,94 lei produs ca urmare a confirmării unor foi de parcurs a autobuzelor care fac transport de persoane între UM 02210 - B și UM 02512 -.
A mai arătat că în urma cercetării administrative s-a emis decizia de imputare nr. /6.12.2006 prin care s-a constatat un prejudiciu un cuantum de 3637,94 lei, că a contestat această decizie care a fost soluționată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 B nr. 5992/31.05.2007 prin care s-a modificat prejudiciul stabilindu-se în sarcina sa suma de 3225,56 lei.
A solicitat să se constate că cercetarea administrativă efectuată în cauză de către comisia desemnată în acest sens s-a făcut cu încălcarea termenului de 60 de ztile stabilit de art.63 din Ordimul M 5 care prevede că "termenul pentru efectuarea cercetării adminsitrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei ".
A precizat că cercetarea s-a făcut pentru perioada 1.10.2002-30.09.2005, prejudiciul a fost constatat pe data de 27.10.2005, iar comisia de cercetare administrativă a fost numită prin Ordinul de Zi pe Unitate nr.43/24.07.2006, depășindu-se termenul prevăzut de art.23 alin.1 din Ordinul M5, că despre data constatării pagubei nu se face vorbire în procesul verbal de cercetare administrativă dar în Hotărârea Comandantului UM 02210 B nr.A 5992/31.05.2007 se stabilește clar că acesta a fost cunoscut la data de 27.10.2005.
În continuarea contestației s-a arătat că decizia de imputare este nelegală și pentru faptul că potrivit art. 12 lit. din Ordinul M 5/99 răspunderea materială este angajată în sarcina autorului faptei în speță a conducătorilor autovehiculelor, că potrivit art.19 pct.38 lit a din acest ordin pentru a fi angajată răspunderea materială în sarcina altor militari decât autorul direct al pagubei acesta din urmă trebuie să fie declarat insolvabil iar conform art.2 pct.7 lit. D al.2 din Ordinul M5 faptele care îi sunt imputate ar fi trebuit să fi cauzat paguba, s-o fi precedat sau să se fi aflat în legătură cu aceasta.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept a invocat dispozițiile art.23 alin 1 și 48 alin 1 din Ordinul M 5 și dispozițiile OG 121/1998 privind răspunderea militarilor, a solicitat proba cu înscrisuri și a anexat actele despre care a făcut vorbire în cuprinsul contestației.
La termenul de judecată din 3.02.2009 s-a dispus de către instanță conceptarea și citarea în calitate de intimat a Ministerului Apărării Naționale având în vedere că UM 02210 B nu are personalitate juridică.
Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației atât sub aspectul excepției invocată cât și pe fond.
A susținut că hotărârea de soluționare a contestațiilor împotriva deciziei de imputare nr. A 3342 /17.03.2006 a fost atacată cu plângere iar prin Hotărârea nr. 34/5.07.2006 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, definitivă a fost casată în tot decizia de imputare și trimis dosarul spre recercetare.
A mai arătat că activitatea comisiei de cercetare s-a desfășurat în perioada 20.06.2006-5.11.2006 fiind extinse cercetările și asupra reclamantului, cercetări în urma cărora a fost emisă decizia de imputare nr. 14370/6.12.2006 modificată ca urmare a căilor de atac exercitate doar în ce privește luarea în considerare a soldelor / salariilor din luna constatării pagubei.
Intimata a menționat faptul că excepția invocată referitoare la încălcarea termenului de 60 de zile privind efectuarea cercetării administrative de către comisie este neîntemeiată deoarece OG 121/1998 sancționează cu decăderea în situația în care paguba nu a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii, că paguba nu a fost cunoscută sub aspectul întinderii sale împrejurare ce rezultă din Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 34/5.07.2006 prin care s-a dispus refacerea cercetării administrative și extinderea răspunderii materiale în sarcina și a altor persoane responsabile cu verificarea datelor înscrise în foile de parcurs.
Pe fond, intimata a arătat că fapta contestatorului constă în neverificarea cu responsabilitate a foilor de parcurs cu privire la corectitudinea completării și prelucrării acestora, că nu au fost luate toate măsurile regulamentare pentru respectarea circuitului foilor de parcurs, precum și pentru completarea/prelucrarea lor corectă de către persoanele cu atribuții în acest domeniu.
La termenul de judecată din 17 martie 2009 tribunalul a pus în discuție excepția tardivității efectuării cercetării administrative invocată de contestator și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Prin sentința civilă nr.725 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția tardivității efectuării cercetării administrative invocată de contestator, s-a adnis contestația, s-a anulat în parte decizia de imputare nr.A 14370 /6.12.2006 modificată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 B, nr. 5992/31.05.2007 în ce privește angajarea răspunderii materiale a contestatorului, a fost obligată intimata la restituirea către contestator a sumelor reținute cu acest titlu până la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv 17.03.2009.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția tardivității efectuării cercetării administrative invocată de contestator, că aceasta este întemeiată în raport de prevederile art.23 alin.1 din Ordinul M5/22.01.1999 emis de Ministerul Apărării Naționale care stabilește" că termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei ".
A mai reținut instanța de fond, că aliniatul 2 al acestui articol prevede posibilitatea prelungirii acestui termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris de către comandantul sau șeful eșalonului superior, pentru motive temeinic justificate și la cerere.
De asemenea potrivit art.52 din Ordinul M5/22.01.1999 emis pentru aplicarea unitară în Ministerul Apărării Naționale a prevederilor OG nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor," termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din ordonanță este termenul maxim până la care trebuie efectuată cercetarea iar comandanții sau șefii care ordonă cercetarea administrativă fixează termenul de efectuare a acestor cercetări în cadrul celor 60 de zile în raport de cuantumul pagubei, de actele și faptele ce trebuie verificate și analizate, de numărul persoanelor participante la producerea pagubelor, de necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relații și explicații sau alte cauze similare".
A mai reținut instanța de fond, că împrejurarea că termenul stabilit de reglementările speciale sus enunțate a fost încălcat, rezultă din conținutul hotărârii nr. A 5992/31.05.2007 a Comandantului UM 02210 B prin care s-a modificat partea care se referă la răspunderea materială individuală, pentru contestator stabilindu-se o pagubă în cuantum de 3225,56 lei în loc de 3637,94 lei.
Ceea ce interesează însă este mențiunea din cuprinsul dispozitivului acestei hotărâri referitoare la producerea pagubei în perioada 1.10.2002-30.09.2005 și constatată la data de 27.10.2005.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că este evidentă încălcarea termenului de 60 de zile care începe să curgă de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei, 27.10.2005, față de înregistrarea procesului verbal de cercetare administrativă la data de 15.11.2006
Aceeași mențiune cu privire la constatarea pagubei la data de 27.10.2005 este efectuată și în preambulul deciziei de imputare nr. 14370/6.12.2006 emisă de UM 02210 B.
A mai apreciat instanța de fonds, că susținerea intimatei din cuprinsul întâmpinării în sensul că prin Hotărârea nr. 34/5.07.2006 Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a casat în tot decizia de imputare și a trimis cauza spre recercetare iar această hotărâre a fost înregistrată la UM 02210 B în data de 20.07.2006, efectuându-se cercetarea în perioada 20.07.2006-15.11.2006, existând aprobarea comandantului eșalonului superior de prelungire a perioadei de cercetare cu încă 60 de zile, nu poate fi primită.
Astfel, a constatat instanța de fond, că Hotărârea nr.34/5.07.2006 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a fost înregistrată la UM 02210 B la data de 20.07.2006 iar la aceeași dată s-a numit Comisia de recercetare a cauzei și de completare a dosarului, reținând că la fila 122 dosar fond este depusă hotărârea comandantului unității militare referitoare la prelungirea termenului prevăzut de art. 23 din ordinul M5/22.01.1999, termen despre care se menționează expres în cuprinsul acesteia că începe să curgă de la data de 20.07.2006.
Acceptând că termenul de 60 de zile pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului începea să curgă de la data înregistrării hotărârii prin care s-a dispus recercetarea cauzei care coincide cu data de 20.07.2006 menționată expres în cuprinsul hotărârii emisă de comandantul unității militare, însemnă că cel mai târziu la data de 20.09.2006 trebuia efectuată cercetarea administrativă.
Procesul verbal de cercetarea administrativă însă a fost prezentat de către Comisia de cercetare administrativă a UM 02210 B la această unitate care l-a înregistrat sub nr. la data de 15.11.2006 depășindu-se cu mult termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 și 52 din Ordinul M5/22.01.1999.
Pentru cele ce preced, tribunalul a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul, că sentința primei instanțe este criticabilă sub următoarele aspecte:
- hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv cauza este de competența instanței de contencios administrativ, întrucât atât decizia Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării cât și decizia de imputare sunt acte administrativ jurisdicționale;
- data de la care se calculează termenul de 60 de zile este 20.07.2006, dată la care unitatea a primit și înregistrat hotărârea Comisiei de jurisdicție a imputațiilor nr.34 din 05.07.2006, consemnată în ordinul de zi pe unitate nr.143 din 24.07.2006 prin care s-a trimis spre recercetare dosarul cauzei și s-a dispus refacerea cercetării administrative.
Recurentul a arătat că, în raport de aceste considerente, prima instanță a apreciat eronat cu privire la lipsa unei acoperiri legale referitoare la alt punct de plecare pentru curgerea termenului de 60 de zile.
Pe cale de consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului conform criticilor invocate.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și a disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat potrivit următoarelor considerente:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Dâmbovița, contestatorul a solicitat anularea deciziei de imputare nr.14370/6.12.2006, modificată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 B nr.5992/31.05.2007 prin care s-a stabilit răspunderea sa materială, invocând dispozițiile OG nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Ordonanța nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor reglementează o procedură specială privind contestarea deciziilor de imputare, care au un caracter administrativ jurisdicțional și care pot fi anulate numai de instanța de contencios administrativ conform dispozițiilor Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pentru aceste considerente, Curtea constată ca întemeiată critica privind pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței altei instanțe, sens în care, conform disp. 304 pct.4 și art.312 alin.1,2,3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre competentă soluționare la ribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și Contencios Administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,--5, sector 5 pentru UM 02210 B cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.725 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în G, str. -,.52,.C,.11, județul D și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la ribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./27.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
