Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1582/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1582
Ședința publică din data de 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.810 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocatură -P, str.-, nr. 1, - Sc.A,.17, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat,având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțate la fond și respingerea acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și obligarea la sumele de bani comunicate ca fiind salariu de bază mediu pe societate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Arată că deși reclamanta a solicitat o sumă iar pârâta a precizat o altă sumă, instanța de fond i-a obligat la plat[ fără a preciza cuantumul sumei deși a depus la dosar adresa nr. 830/2008 (fila 33 dosar fond).
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru a fi obligată pârâta la plata sumei de 9863.52 lei RON, din care 9330 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate și 533,52 lei RON daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor ce-i revin pentru perioada 2005-2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada anilor 2005-2008, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În contractul colectiv de muncă la art. 168 alin.1 se prevede că, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare (filele 8-10) la care a atașat înscrisuri (filele 11-33) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în condițiile art.283 lit.e muncii, iar în fond a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că drepturile solicitate de reclamantă au fost incluse, începând cu anul 2003, în salariul de bază.
La termenul de judecată din data de 25.03.2009 reclamanta a depus concluzii scrise (filele 64-65) prin care a precizat acțiunea cerând admiterea acesteia și obligarea pârâtei la plata sumei de 8950 lei RON reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Prin sentința civilă nr.810 din 8 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anii 2005-2007 și prima de Paște pe anii 2006, 2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului material la acțiune, în baza dispozițiilor art. 137.pr.civ. tribunalul a respins această excepție constatând că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii care prevăd un termen de prescripție de 6 luni ci dispozițiile art. 283 lit. c din același cod în raport de natura drepturilor salariale suplimentare solicitate.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că potrivit înscrisurilor existente la dosar respectiv carnetul de muncă depus la filele 50-62 reclamanta este salariata pârâtei SC SA-Sucursala.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, cu excepția mențiunii introducerii efective în salariile de bază a acestor suplimentări bănești.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că reclamanta a fost salariata pârâtei însă, în perioada 2005-2008 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, fiindcă nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare instanța, în baza art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art.176 din CCM la nivel de ramură și art.181 și urm. Codul muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anii 2005-2007 și prima de Paște pe anii 2006, 2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 4-6) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate (denumit în continuare ) cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantei sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamantă este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantei sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Curtea reține din înscrisurile aflate în dosar că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică dintre părți nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Este la fel de real și că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că după această dată, nu există în dosar mijloace de probă care să probeze susținerile recurentei iar în contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 nu mai este înserată clauza includerii acestor suplimentări bănești în salariile de bază.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantei ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantei raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece potrivit adresei nr.830/2008 depuse la fila 33 din dosarul de fond, primele aferente sărbătorilor de Paște și C pentru anii 2005, 2006 și 2007 au fost solicitate de reclamantă și admise de instanța de fond prin raportare la salariul de bază mediu pe unitate,astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința nr.810/8 aprilie 2009 Tribunalului Prahova, care este legală și temeinică.
PENTR ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.810 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocatură -P, str.-, nr. 1, - Sc.A,.17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./27.07.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond -
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
