Anulare act. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 03.01.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.175
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de intimatele reclamante și - împotriva deciziei civile nr.1056/18.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a treia strigare a cauzei, se prezintă personal intimata asistată de avocat, lipsă fiind contestatoarele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat, pentru intimata, depune la dosar factură reprezentând onorariu avocat în sumă de 952 lei și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, pentru intimata, solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. A arătat că nu sunt invocate de către contestatoare erori materiale și că în cauză nu se poate pune în discuție reexaminarea fondului acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 03.01.2008 intimatele reclamante și au solicitat anularea deciziei civile nr.1056/18.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, rejudecarea recursului și pronunțarea unei hotărâri neviciate.
În motivarea în drept a contestației au fost invocate dispozițiile art.318 pr.civ. iar în fapt aceea că hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei erori în interpretarea materialului probator existent la dosarul cauzei.
În concret s-a susținut că decizia din recurs a fost pronunțată pe baza reținerii existenței lipsei calității procesuale active a reclamantelor, fără ca acestora să li se fi dat posibilitatea de a se apăra împotriva ei, inclusiv prin invocarea tardivității acesteia, că instanța a confundat obligația personal asumată de pârâta-debitoare a întreținerii cu relațiile de concubinaj ale mamei acesteia cu creditorul întreținerii (tatăl reclamantelor contestatoare) a căror avere a dobândit-o, că întreaga speță se rezumă la analiza corectă a efectelor caracterului de întreținerii și a naturii sale intuitu personae, a caracterului permanent al obligațiilor de întreținere asumate - aspecte pe care pârâta se pretinde că nu a reușit să le dovedească, aspect rezultat din dispozițiile martorilor audiați în cauză și că s-a dat efect doar dispozițiilor martorilor care au menționat executarea acestor obligații și că prin încheierea contractului de întreținere în discuție pârâta nu a înțeles să obțină decât drepturi, desistându-se de orice obligație.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta recurentă a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acestei contestații și obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma dispozițiilor art.318 pr.civ. expres invocat în cauză ca temei al contestației, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, în retractare, dă în competența completului care a pronunțat decizia civilă din recurs, posibilitatea de a reveni asupra acestei hotărâri - respectiv de aoa nula și de a dispune rejudecarea recursului - în ipoteza în care constată că ea reprezintă rezultatul unei "greșeli materiale".
Doctrina și jurisprudența au consacrat acestei sintagme doar un singur înțeles, respectiv cel ce corespunde unor erori materiale evidente săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Această cale extraordinară de atac nu poate da prilejul unei noi examinări a fondului cauzei prin reanalizarea probelor sau a modului de interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății pentru că nu este o procedură de cenzură judiciară (de reformare), o abordare contrară consacrând posibilitatea judecării unui recurs la recurs, procedură pe care legea nu o permite.
Din însăși motivarea prezentei contestații reiese că ea vizează - textual - pretinse erori în interpretarea materialului probator pe larg comentate în cuprinsul ei, care nu sunt însă admise de lege pentru justificarea unei astfel de căi extraordinare de atac.
Raportarea motivelor contestației la acest fapt (interpretarea greșită a probelor) împiedică instanța să procedeze la o reanalizare a cauzei așa cum i se pretinde și contrazice înseși susținerile acelorași contestatoare potrivit cărora decizia din recurs ar fi fost argumentată în mod decisiv pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor care n-ar fi fost pusă în discuția lor pentru a se putea apăra.
În realitate, - contrar susținerilor contestatoarelor - rezultă că decizia nu a fost întemeiată în mod decisiv pe aspectul menționat, că discutarea acestuia n-a fost făcută în absența unei proceduri contradictorii și prin invocarea lui din oficiu de către instanță ci ca răspuns pe care instanța era obligată să-l ofere pârâtei, care l-a menționat în punctul 2.1 al recursului său, din care câte un exemplar a fost comunicat și intimatelor - contestatoare în cauză, care au cunoscut astfel toate pretențiile acesteia și au avut posibilitatea reală de a-și face o apărare eficientă.
Obligația instanței de a răspunde punctual tuturor motivelor de recurs decurge din dispozițiile art.316 pr.civ. raportat la art.261 pct.5 pr.civ. dar și din dispozițiile art.318 teza 2.pr.civ. care fac posibilă desființarea unei decizii de recurs prin contestație în anulare specială atunci când instanța omite, din greșeală, să cerceteze vreunul din aceste motive.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de intimatele și împotriva deciziei civile nr.1056/18.10.2007 a Curții de Apel Timișoara și în baza art.274 pr.civ. le va obliga pe acestea să plătească pârâtei intimate suma de 952 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform facturii depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de intimatele reclamante și - împotriva deciziei civile nr.1056/18.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Obligă contestatoarele să plătească intimatei pârâte suma de 952 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.DC/22.02.2008
Tehnored.MM/2 ex/17.03.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Inst.recurs - Curtea de Apel Timișoara - jud.G,
,
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
