Anulare act. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 228
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta domiciliată în S, Calea nr. 11, bloc 45,. A,. 14, jud. S, împotriva deciziei civile nr. 165 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru 30 iunie 2009, ora 13,00, când, având în vedere lipsa unui membru din completul de judecată, respectiv doamna judecător - -, aflată în concediu de odihnă la acea dată, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 7 iulie 2009, ora 13,00.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
rin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 10.01.2007, astfel cum a fost precizată la termenul din 18.05.2007, reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, și a solicitat să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 143 din 28.04.2008 deoarece nu și-a exprimat consimțământul la eliberarea acestuia, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1657/2004 pe motivul existenței unei erori obstacol cu privire la natura actului juridic încheiat și pe cale de consecință, să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare ulterioare, respectiv cele cu nr. 3039/02.06.2004, nr. 5305/2004 și nr. 7034/2004, prin care s-a vândut succesiv apartamentul său.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că primul contract s-a încheiat prin inducerea în eroare asupra naturii juridice a actului, care reprezintă în accepțiunea sa o promisiune de vânzare cu plata unui avans de 120.000.000 lei (ROL) și nu o vânzare efectivă a apartamentului, astfel cum s-a reținut în actul autentic și, constatându-se eroarea obstacol privitoare la această operațiune juridică, celelalte înstrăinări sunt nule, întrucât sunt lipsite de obiect. Reclamanta a mai arătat că, la data critică, prezentă la notar, urma să încheie un antecontract cu prim-pârâtul, hotărând să își vândă apartamentul pentru a cumpăra o garsonieră, cu suma de 120.000.000 lei (ROL) urmând să achite datoriile și să angajeze o agenție imobiliară. În actul prezentat de secretara de la notariat a deslușit suma convenită cu titlu de avans, fără a crede că este vorba de un transfer efectiv al dreptului de proprietate, nu a citit actul, fiind indusă în eroare de prim-pârât, luând cunoștință de conținut după ce a formulat plângere la poliție. La aceeași dată s-a încheiat și procedura succesorală după soțul său, fără a face vreun demers în acest sens, ea doar a semnat niște acte, spunându-i-se că sunt în legătură cu promisiunea de vânzare avută cu pârâtul, însă nu a primit nici suma stabilită ca avans.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că solicită și repunerea părților în situația anterioară precum și constatarea nulității tuturor actelor notariale care au generat încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1657/28.04.2004.
Prin sentința civilă nr. 2641 din 27 mai 2008, Judecătoria Suceavaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a respins cererea de constatare a nulității certificatului de moștenitor nr. 143/28.04.2008, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, )., și, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererile privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1657/28.04.2004, nr. 3039/2.06.2004, nr. 5305/8.09.2004, nr. 7034/23.12.2004, ca neîntemeiate; a obligat reclamanta să plătească pârâților și cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei; respingând cererea pârâților și de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 426 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins apelul reclamantei, ca tardiv formulat. In motivarea acestei decizii instanța a reținut, în esență, că sentința judecătoriei a fost comunicată apelantei la data de 11 iulie 2008, depunerea cererii de apel făcându-se cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, prin reprezentant legal, reclamanta.
Curtea de Apel Suceava, a admis recursul, prin decizia nr. 23 din 03.02.2009, a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
S-a motivat că, în speță, minuta reprezentând dispozitivul deciziei recurate nu a fost semnată de toți membrii judecători ce au compus completul de judecată a apelului, iar nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de un judecător nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară, deoarece nu se poate stabili dacă judecătorul respectiv a participat sau nu la deliberare, chiar dacă ulterior, după redactare, hotărârea poartă semnăturile ambilor judecători.
După casare dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 02.03.2009 sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 165 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, consimțământul părților trebuie nu doar să existe, să fie exteriorizat, ci și ca acesta să fie liber exprimat și dat în cunoștință de cauză, adică să nu fie viciat, potrivit art. 948 al. 2 Cod civil. Eroarea ca viciu de consimțământ, așa cum este reglementată de art. 953 cod civil constă în reprezentarea inexactă a realității la momentul încheierii contractului. Potrivit legii, ea constituie viciu de consimțământ numai atunci când privește calitățile substanțiale ale obiectului contractului, ori, în anumite cazuri persoana contractantului. Eroarea asupra naturii contractului nu constituie un simplu viciu de consimțământ, ci un obstacol la formarea contractului, deoarece voințele persoanelor nu se întâlnesc, caz în care, datorită lipsei consimțământului, sancțiunea este nulitatea absolută a actului. Dovada erorii obstacol trebuie făcută, însă, de partea care o invocă, iar pentru stabilirea voinței părților trebuie avute în vedere și unele elemente extrinseci, deoarece, dovada că voința reală nu este cea care rezultă din conținutul înscrisurilor, este greu de făcut.
În speță, reclamanta apelantă, a pretins ca la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1657/28.04.2004 a avut credința că încheie un antecontract de vânzare-cumpărare și nu unul de vânzare-cumpărare, fiind indusă în eroare de pârâtul. Astfel, cum rezultă din înscrisurile anexate pricinii și din probele testimoniale ale cauzei, în mod corect, s-a reținut de prima instanță că, nu s-a făcut dovada erorii asupra naturii contractului contestat. Este a se observa că actul s-a întocmit în formă autentică, iar reclamanta apelantă a fost prezentă la notar și a semnat contractul, acesta fiindu-i citit in întregime. Mai mult, prin rezoluția nr. 153/P/2007 din 13.02.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public ce a instrumentat vânzarea-cumpărarea, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și uz de fals săvârșit cu prilejul eliberării certificatului de moștenitor nr. 143/2008 și a întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1657/2004, stabilindu-se că faptele nu există. Declarațiile martorilor audiați în dosar se dovedesc irelevante, întrucât din lecturarea lor, rezultă că acestea (martorele) nu au asistat la discuțiile dintre părți, înainte sau cu prilejul încheierii contractului susmenționat, iar singurele informații pe care le dețin, provin de la reclamantă. Pe de altă parte, așa cum rezultă din plângerea penală formulată de reclamantă împotriva numitului, aceasta a arătat că i-a solicitat cumpărătorului anularea contractului nr. 1657/2004, pe motiv că suma primită este prea mică și că, între timp a găsit un alt cumpărător, nefăcând nici un moment referire la înțelegerea și intenția de încheiere a unui antecontract de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu.
Aceste elemente, evident că au condus la ideea că reclamanta a intenționat să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu prim pârâtul și nu un antecontract, prin urmare nefiind dovedită eroarea asupra naturii actului. Nefondate sunt și criticile apelantei de anulare a contractului de vânzare-cumpărare întocmite ulterior, respectiv a celor autentificate sub nr. 3039/2004, 5305/2004 și 7304/2004, câtă vreme nu s-a probat existența unui temei de constatare a nulității acestora, astfel cum prevăd imperativ dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit, față de probele administrate, a fost respinsă acțiunea. Reclamanta a susținut că nu a intenționat să încheie cu pârâtul contract de vânzare-cumpărare, ci doar un antecontract, consimțământul acesteia fiind grav viciat în ceea ce privește natura actului încheiat. Din declarațiile date la urmărirea penală declanșată de plângerea reclamantei rezultă în mod clar faptul că pârâtul a intenționat să o înșele pe reclamantă, aceasta având tot timpul intenția de a încheia un antecontract de vânzare cumpărare a apartamentului ce constituia singurul său bun de valoare mai mare.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a-l respinge ca neîntemeiat.
Deși reclamanta a susținut în cadrul prezentului litigiu în mod constant că nu și-a exprimat consimțământul la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1657 din 28.04.2004 în vederea înstrăinării imobilului ce îi aparținea constând într-un apartament, nu a fost făcută dovada că la data autentificării reclamanta ar fi avut intenția de a încheia cu pârâtul doar un antecontract de vânzare-cumpărare. Reclamanta a invocat existența erorii obstacol cu privire la operațiunea juridică ce a avut loc la data de 28 aprilie 2004, intenția acesteia însă de a încheia doar o promisiune bilaterală de înstrăinare a bunului rămânând neconfirmată de probele administrate.
Deși voința reală a reclamantei ar fi fost oricum greu de dovedit în contextul în care în contractul autentificat a fost consemnată în mod expres și clar operațiunea juridică de înstrăinare efectivă a bunului, nu se poate reține că ar fi fost imposibil în mod absolut să se facă dovada existenței unei alte voințe juridice în ceea ce privește reclamanta. Cu toate acestea, în toate înscrisurile depuse la dosar, inclusiv declarațiile date în cadrul urmăririi penale, desfășurate ca urmare a plângerii formulate de reclamantă, aceasta a susținut că a înstrăinat pârâtului imobilul, că a încheiat cu acesta contract de vânzare-cumpărare. De asemenea, martorii audiați în prezenta cauză (filele 180, 192 dosar fond), dincolo de informațiile vagi și indirecte pe care le-au prezentat, au susținut că reclamanta le-a spus că "a vândut" pârâtului apartamentul, nici aceștia neconfirmând eventuala intenție de a încheia doar un antecontract de vânzare-cumpărare.
Prin cererea de recurs reclamanta a susținut că de la dosarul cauzei lipsește o probă importantă, care nu a fost administrată, respectiv o expertiză grafologică. Dincolo de faptul că reclamanta nu a solicitat administrarea acestei probe în fața instanțelor de fond, trebuie observat că o astfel de probă ar fi fost inutilă în condițiile în care reclamanta nu a contestat faptul că a semnat contractul de vânzare-cumpărare, în prezenta cauză invocându-se o altă voință internă a acesteia la momentul autentificării înscrisului.
Constatând că în mod corect instanța de apel a respins ca nedovedite susținerile reclamantei, iar în recurs nu s-a făcut dovada greșitei aplicări ori interpretări a dispozițiilor legale, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge cererile intimaților și și, prin apărătorii acestora, privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri doveditoare ale efectuării unor astfel de cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în S, Calea nr. 11, bloc 45,. A,. 14, jud. S, împotriva sentinței civile nr. 165 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Jud. apel
-
Tehnored.
2 ex./16.07.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
