Drepturi salariale (banesti). Decizia 974/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 974
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.440 din data de 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit: reprezentantul pârâtului recurent, reclamanta intimată și reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Școala nr.4 B și Consiliul Local
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr- din 19 februarie 2009, reclamanta, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Bac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului B, Consiliul Local și Școala nr. 4 -, solicitând obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim brut pe țară ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, intrat în vigoare la 01.01.2007, și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au precizat că în temeiul art. 28 alin. 2 din Legea Sindicatelor pot fi reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
Conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895 din 29.11.2006, începând cu 01.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar Ministerul Educației și Cercetării este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Totuși, începând cu 01.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate persoanele îndreptățite au fost prejudiciate pe de o parte prin efectul inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul Muncii.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanta a depus adresa 1302 din 11 februarie 2009 eliberată de Unitatea Școlară cu Clasele I -VIII nr. 4 -
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității sale procesuale pasive.
A invocat dispozițiile art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, arătând că cererea de chemare în judecată comunicată Ministerului nu cuprinde semnătura reprezentantului reclamanților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, a arătat că nu există raporturi de muncă între minister și reclamantă, încât instituția nu poate fi ținută să plătească eventuale drepturi salariale restante.
Pe de altă parte, potrivit HG538/2001 și OUG32/2001 drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt asigurate din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale
Pe fondul cauzei, a arătat că, potrivit art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, prin contractele colective de muncă nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Această prevedere este în acord cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, în care se arată că prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin sentința nr.440 din 01 aprilie 2009, Tribunalul Botoșania respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B și a admis acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și Baf ost chemat în judecată în considerarea atribuțiilor sale privind finanțarea învățământului.
Prin Legea nr.130/1996, art.8 alin.4, s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea nr.53/2003, în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial partea a V - a nr. 5 din 29.01.2006, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 01.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții de muncitori necalificați, calificați, personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală sau postliceală, personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri, studii superioare de scurtă durată, coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 și 1,5.
În art. 3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice, dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr.130/1996 art. 8, cât și ale Legii nr.53/2003 art. 239, în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educației, Cercetării și figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă, la pct.27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835.
Din adresa nr. 1302 din data de 11.02.2009 eliberată de unitatea școlară rezultă că reclamanta a avut un salariu de bază brut la data de 01.01.2007 de 450 lei, corespunzător sumelor arătate în OG 3/2006 Anexa 5.2 pentru muncitori calificați, îngrijitori și paznici.
Salarizarea reclamantei, îngrijitoare în cadrul pârâtei Școala cu clasele I-VIII nr. 4 - B, a fost stabilită prin OG10/2007 și, respectiv, OG10/2008.
Abia începând cu 01.04.2008, prevederile OG 10/2007 ( Anexa 5/26) au stabilit salariul de bază pentru îngrijitori la un nivel peste cel stabilit prin Contractului Colectiv de Muncă.
Or, în baza art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă aceasta trebuia să beneficieze de un salariu minim brut de 528 lei, obținut prin înmulțirea sumei de 440 lei cu coeficientul de 1,2 stabilit pentru îngrijitori.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță. Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, și art.3 (2) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și OG nr.11/2007.
Criticile sunt neîntemeiate.
Cum corect a sesizat prima instanță, potrivit dispozițiilor art.8 alin.4 din Legea nr.130/1996, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără se distinge dacă aceștia provin din sectorul particular sau din instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la prevederile Legii nr.53/2003, potrivit cărora contractul colectiv de muncă unic la nivel național produce efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării și de afilierea lor la organizații sindicale.
Mai mult, potrivit disp. art.13 din Legea nr.130/1996 părțile semnatare au obligația de a preciza în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Or, în Anexa 7 a Contractului colectiv de muncă, sindicatul figurează ca parte semnatară, iar la Anexa 4 la punctul 27 figurează ramura de învățământ între cele pentru care se vor încheia contracte colective de muncă.
În cuprinsul Legii nr.128/1997 și OUG nr.24/2000 nu există prevederi exprese privind cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996.
în proces a pârâtului recurent este justificată prin atribuțiile sale în finanțarea acestei ramuri de activitate, conferite prin HG nr.538/2001.
Astfel, potrivit art.10 lit.b și c din acest act normativ, Ministerul Educației, Cercetării și aprobă costurile medii anuale orientative, după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare județene, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Așadar, asigurarea finalității actului de justiție inițiat de reclamantă, respectiv a realizării efective a dreptului pretins, prin punerea în executare a hotărârii pronunțate, impune opozabilitatea acesteia față de pârâtul recurent.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de pârât și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea, văzând și disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.440 din data de 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex.10.07.2009
Jud fond
-
Asistenți judiciari
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
