Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 975
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării și, cu sediul în municipiul B,- - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 481 din data de8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Local B, Grupul Școlar Industrial " " B și Inspectoratul Școlar Județean B, precum și reclamanții intimați, și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 19 februarie 2009 reclamanții, și, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, au chemat în judecată pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B și Grupul Școlar Industrial " " B, solicitând obligarea acestora atât la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim brut pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006 cât și la plata de daune interese pentru întârzierea achitării acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au precizat că potrivit art. 40 alin. 4 din, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, fiind prevăzuți și coeficienții de ierarhizare ce urmau a fi aplicați fiecărei categorii de salariați în raport cu nivelul studiilor avute pentru funcția deținută.
Or, conform art. 3 alin. 1 lit. a, Contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât este partea semnatară contractului. Cu toate acestea, clauzele contractului unic nu au fost aplicate.
S-a mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale au fost prejudiciați pe de o parte, prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor, art. 40 alin. 4 din încheiat la 29 noiembrie 2006 și dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul Muncii.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată conform art. 133 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator al reclamanților.
Pe fondul cauzei, a considerat că prevederile art. 3 alin. 2 din sunt în acord cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din acest motiv, salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 prin contractul unic la 440 lei, ar fi utilizabil doar ca bază a salariului personalului contractual care negociază drepturile salariale nu și pentru salariații din sectorul bugetar. De altfel, în sectorul bugetar, pentru anul 2007 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit prin nr.HG 1825/2006 la nivelul de 390 lei lunar.
Prin sentința nr. 481 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția nulității cererii invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B și Grupul Școlar Industrial " "
Au fost obligați pârâții Consiliul Local B și Grupul Școlar Industrial " " B să calculeze și să plătească reclamanților, și diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2008.
Au fost obligați pârâții Consiliul Local B și Grupul Școlar Industrial " " B să calculeze și să plătească reclamantei diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 484 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 - 31.12.2008.
Au fost obligați pârâții Consiliul Local B și Grupul Școlar Industrial " " B să calculeze și să plătească reclamanților actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, de la 19.02.2009 până la data plății efective.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei.
În fine a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a soluționat cu prioritate excepțiile invocate în cauză, respectiv nulitatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității procesuale pasive a, în sensul respingerii excepțiilor pentru considerentele arătate în încheierea de ședință din 25 martie 2009.
Potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat probate prin nr.HG 2191/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele "pentru toți salariați încadrați în toate unitățile din țară". Prin urmare, acestea sunt aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar. Această concluzie este confirmată de altfel, și de dispozițiile art. 12 alin. 1 teza 1 din aceeași lege care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
Deși, într-adevăr în continuare, la teza a II a, se menționează că "prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale" această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului întrucât se află într-o situație de excepție, negociind și semnând (anexa 7 la contract).
Practic, prin semnarea contractului unic, a concretizat art. 95 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea ci, dimpotrivă, dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă".
De altfel, nu în ultimul rând, cu privire la pretenția dedusă judecății reprezentantul reclamanților - Sindicatul Învățământului Preuniversitar B - a sesizat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Acesta - prin Hotărârea nr. 168/16.04.2007 - a stabilit că "faptele prezentate în petiție, cu privire la instituirea unui salariu minim brut pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cuantum inferior față de salariul minim brut pe țară stabilit prin pentru anii 2007 - 2010 pentru alte categorii de salariați, reprezintă un tratament diferențiat". Totodată, s- recomandat "să elimine tratamentul diferențiat aplicat personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic cu privire la cuantumul salariului minim brut, având în vedere prevederile legale în vigoare".
În concluzie, instanța a constatat că reclamanților le sunt aplicabile prevederile.
Or, conform art. 40 alin. 4 din nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, valabil pentru anii 2007 - 2010 "salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007". În continuare, alin. 1 al acestui articol prevede coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați în raport de nivelul studiilor pentru funcția deținută astfel:
"(a)muncitori:
1. necalificați =1,
2. calificați = 1,2";
(b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
Din adresa nr. 1053 din 11 februarie 2009, rezultă că reclamanții, cu funcția de muncitor calificat aveau un salariu de bază brut de 451 la 1 ianuarie 2007, reclamanta a fost angajată pe postul de muncitor necalificat, având la 1 ianuarie 2007 un salariu de bază brut de 440 lei, reclamanta desfășura activitate de muncitor calificat de normă și de muncitor necalificat de normă, având un salariu de bază brut de 425 lei iar reclamanții și au fost angajați în calitate de supraveghetor cu un salariu de bază brut de 502 lei.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că salariul de bază minim brut cuvenit reclamanților muncitori calificați (conform art. 40 alin. 1 lit. a pct. 2) din era de 528 lei (440 x 1,2). De asemenea, pentru muncitorii necalificați, acest salariu era de 440 lei (art. 40 alin. 1 lit. pct. 1) din.
Așadar, întrucât reclamanților, și le -a fost acordat un salariu de bază brut mai mic decât cel prevăzut de, instanța a admis acțiunea în privința acestora, respingând-o ca, nefondată, pe cea a reclamantei care a beneficiat de salariul de bază brut prevăzut de.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamanților, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța a admis și cererea reclamanților de actualizare a acestor sume în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea acestor sume, reclamanții au fost lipsiți de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 din Codul Muncii și art. 1988 din Codul civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000 aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 19 februarie 2009, până la data plății efective.
Deoarece nu s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu desfășurarea acestui proces, capătul din cererea reclamanților cu acest obiect a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
Criticile sale se referă la greșita reținere a calității procesuale pasive. Susține că acest minister nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat și face referire la art. 13 din nr.OUG 32/2001, care prevede că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fond relevă că a fost nesocotit art. 12 din Legea nr. 130/1996 care, între altele, prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
În dispozitivul hotărârii atacate recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, iar motivele de recurs vizează și fondul cauzei deduse judecății. Sub acest aspect, ea nu cuprinde motive contradictorii.
El (Ministerul Educației, Cercetării și T) are calitate procesuală pasivă întrucât, alături de inspectoratele școlare județene, are atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr. 2192/2004.
, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 (Legea învățământului), republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării și T, pe baza consultării celorlalte instituții și ministere interesate, proiectează, fundamentează și aplică strategia globală a învățământului, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.
Sub acest aspect, inexistența calității de angajator, stricto sensu, apare lipsită de vreo relevanță juridică de vreme ce, in terminis, nu el figurează obligat.
Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul Muncii ).
Or, potrivit art. 239 din acest cod "Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală".
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 (nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006), publicat în V nr. 5 din 29 ianuarie 2007, s-a statut că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie, este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții, pentru care condiția de pregătire este ce a de studii superioare, salariul de bază brut negociat este de 880 lei (440 x 2 coeficientul minim de ierarhizare).
Cu data de 1 octombrie 2007 a intrat în vigoare nr.OG 11/2007, care a majorat coeficienții de ierarhizare.
Celelalte critici, sub aspectul examinat, din aceleași considerente, nu sunt justificate.
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă,
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de pârât și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării și B,prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.481din data de8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 13.07.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
