Anulare act. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 243/2008
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Popa Aurora judecător
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant A cu domiciliul în, nr. 42, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul în,-, județul B, ambii cu domiciliul necunoscut, cu domiciliul în, nr. 32, județul B, împotriva deciziei civile nr. 370/A din 19.04.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 761 din 15.06.2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr. 471 din 14.03.2006, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului reclamant, avocat, în baza delegației de substituire nr. 10 din 14.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în baza delegației de substituire din 13.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 45 lei și timbru judiciar în valoare de 1,65 lei, după care:
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului, conform motivelor, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și modificarea în totalitate a sentinței pronunțată de Judecătoria Beiuș, și în consecință, admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că au fost nesocotite dispozițiile art. 30 și 31 din legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului conform întâmpinării, menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, cu cheltuieli de judecată. Arată că defuncta nu s-a încadrat în nici una din situațiile prevăzute de lege, aceasta nu solicitat pe timpul vieții nulitatea actului. Contractul de donație cu sarcină de întreținere fiind un contract încheiat intuitu personae, recurentul în calitate de succesor, nu poate invoca nulitatea relativă a actului.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.761/15.06.2006, pronunțată de Jud. B în dosar nr.471/2006, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A împotriva pârâților, și, ca neîntemeiată; a fost obligat reclamantul la suma de 300 RON, cheltuieli de judecată către pârâta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile Legii 17/2000, care au fost invocate de reclamant se referă la asistența persoanelor vârstnice, iar art.3 din această lege arată care sunt persoanele vârstnice definite la art.1, respectiv cele ce nu au familie și nu se află în întreținerea uneia sau unor persoane obligate la aceasta, nu au locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condiții de locuit pe baza resurselor proprii, nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare, nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată ori se află în imposibilitate de a-și asigura nevoile socio-medicale datorită bolii și stării fizice sau psihice.
În speță, defuncta nu se afla în nici una din cazurile mai sus arătate, deoarece pârâta este fiica sa, subzistând obligația legală de întreținere între părinți și copii, avea gospodărie proprie și avea venituri suficiente pentru a-și asigura nivelul de trai.
Deși defuncta se încadra între persoanele cu handicap grav, potrivit certificatului de expertiză medicală, în care s-a stabilit că aceasta necesită o protecție specială, fiind îngrijită de fiica sa,care și-a asumat această obligație și prin actul adițional la contractul de donație cu sarcini, al cărui anulare s-a solicitat, respectiv obligația de aoî ngriji și întreține, de a-i asigura cele necesare unui trai decent, iar la deces să o înmormânteze cu cinstea cuvenită.
Față de cele arătate, s-a reținut că nu este relevantă poziția reclamantului prin care se arată că în actul adițional nu au fost arătate modalitățile de întreținere și îngrijire prev.de art.31 17/2000.
În temeiul art.274 pr.civ. s-a reținut culpa procesuală a reclamantului,
Împotriva acestei hotărâri, la data de 28.06.2006, a declarat apel reclamantul A, care a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 370/A din 19.04.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul A,.în loc. nr.42, jud.B, în contradictoriu cu intimații,.în,-, jud.B,.în, str. - nr.21/12, jud.B, cu.necunoscut,.în loc. nr.32, jud.B, împotriva sentinței civile nr.761 din 15.06.2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, în favoarea intimatei
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Chiar dacă defuncta se încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de prevederile 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, întrucât se afla în imposibilitatea de a-și nevoile socio-medicale, datorită stării de boală, asistarea acesteia la încheierea actului adițional în cauză era obligatorie, întrucât potrivit art.30 din 17/2000 "persoana vârstnică astfel cum este definită la art.1 alin.4 va fi asistată, la cererea acestora sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică", sancțiunea pentru încheierea actului cu nerespectarea acestei cerințe este nulitatea relativă.
Nulitatea relativă este aceea care sancționează nerespectarea la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes particular, individual.
În cauza dată, persoana ocrotită prin disp.art.30 din 17/2000, defuncta, nu a invocat în cursul vieții această nulitate, succesorul acesteia, apelantul A nu a probat că prin nerespectarea acestei dispoziții legale, antecesoarei sale i-a fost cauzată vreo vătămare.
In cauză nu s-a solicitat anularea contractului de donații cu sarcini autentificat sub nr.1489&02.06.2004, deși și pentru încheierea acestuia ar fi fost nevoie de asistarea defunctei de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local, ci doar a actului adițional încheiat la acesta, ceea ce prezumă că obligațiile asumate prin acel contract de fiica defunctei, au fost îndeplinite de aceasta, cu atât mai mult au fost îndeplinite și obligațiile asumate prin actul adițional, întrucât erau aceleași.
Pentru a putea opera această nulitate relativă, trebuia să fi fost cauzat donatoarei vreo vătămare, ce ar fi constat în neexecutarea obligației de întreținere și de îngrijire de către beneficiara bunurilor acesteia.
În cauză nu s-aprobat că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nici nu s-a invocat de apelant acest fapt.
Intrucât defunctei nu i s-a cauzat nici o vătămate prin încheierea acelui act adițional fără a fi asistată de un reprezentant al autorității tutelare și față de celelalte aspecte reținute, tribunalul, în baza art.295 pr.civ. a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul A în contradictoriu cu intimații, împotriva sentinței civile nr.761 din 15.06.2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate.
Apelantul fiind în culpă procesuală, tribunalul l-a obligat să plătească intimatei suma de 500 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs apelantul A, timbrat cu 45 lei și timbre judiciar în valoare de 1,65 lei, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, prin actul adițional s- donat cota de 2/16 părți din casa de locuit situată pe nr. top. 221/2 înscrisă în CF nr. 295, fără prezența unui asistent social ce era necesară conform art. 3 din Legea nr. 17/2000. Era suficient ca donatoarea să fie în una din situațiile prevăzute de art. 3 lit. a - e pentru aplicarea art. 30, iar, potrivit certificatului de expertiză medicală nr. 4410/26.XI.2001 s-a stabilit că defuncta necesita o protecție specială având cataractă senilă.
dispozițiilor legale, determină nulitatea relativă a actului încheiat când s-au vătămat interesele altor persoane chemate la moștenire, nulitate ce nu poate fi acoperită. Nu s-a făcut proba respectării obligației de întreținere, întrucât, perioada scursă de la încheierea actului până la deces fost scurtă.
Datorită stării de sănătate, defuncta nu a mai știut ce act semnează, a fost luată cu forța de intimată, ținută la domiciliul ei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ceilalți intimați pârâți, legal citați, nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la recurs.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Instanțele de fond și de apel au fost investite cu soluționarea a trei capete de cerere și s-au pronunțat doar cu privire la primul capăt, lăsând nesoluționate capetele de cerere privind constatarea compunerii masei succesorale, constatarea calității de moștenitori a părților și cotele de moștenire cu întabularea drepturilor succesorale în cartea funciară.
Astfel, dacă în ceea ce privește nulitatea actului adițional la contractul de donație cu sarcină de întreținere autentificat sub nr. 1489/2004 de, instanțele au reținut că nu există motive de nulitate și au respins această solicitare, în schimb în ceea ce privește existența și componența masei succesorale, a calității și cotelor de moștenire și întabularea drepturilor succesorale în cartea funciară, instanțele nu s-au pronunțat în nici un fel, aspecte față de care nu se poate ca instanța de recurs să soluționeze irevocabil aceste capete de cerere pentru că li s-ar încălca părților dreptul la cele 3 grade de jurisdicție.
Ca atare, petitului formulat de recurent în sensul de a se admite recursul și a se modifica sentința instanței de fond în întregime, în sensul admiterii în întregime, i se va curs doar prin prisma prevederilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă respectiv, va fi admis recursul și se va casa decizia instanței de apel cu consecința admiterii apelului reclamantului și a desființării sentinței instanței de fond și a trimiterii cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța se va pronunța și cu privire la existența sau inexistența vreunei mase succesorale și indiferent că se va stabili vreun activ ori pasiv succesoral, ori nu, instanța va trebui să constate calitatea de moștenitori și cotele de moștenire și în funcție de faptul că va stabili existența vreunui imobil în masa succesorală se va pronunța și asupra înscrierii cotelor de moștenire în cartea funciară.
Totodată, instanța de fond va clarifica petitul prin care se cere constatarea că masa succesorală se compune din cota de 2/16 părți din imobilul situat în, nr. 42, respectiv, dacă prin acest capăt de cerere a înțeles să solicite implicit și raportul donației ori reducțiunea donației pentru că obiectul actului adițional la contractul de donație în ceea ce privește imobilul era oricum cuprins în contractul de donație cu sarcină și deci chiar dacă ipotetic s-ar constata nulitatea actului adițional, cota de 2/16 părți din imobilul situat în, nr. 42 tot ar rămâne donat în baza contractului de donație cu sarcină nr. 1489/2 iunie 2004, iar reclamantul a cerut ca această cotă din imobil să fie inclusă în masa succesorală rămasă după defuncta.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant A cu domiciliul în, nr. 42, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul în,-, județul B, ambii cu domiciliul necunoscut, cu domiciliul în, nr. 32, județul B, împotriva deciziei civile nr. 370/A din 19.04.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și desființează sentința civilă nr. 761 din 15.06.2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș, cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Beiuș, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 22.02.2008
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. MV - 22.02.2008 - 2 ex.
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Moșincat Eugenia, Galeș Maria
