Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 241/2008

Ședința publică din 14.02.2008

PREȘEDINTE: Popa Aurora judecător

JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia

JUDECĂTOR 3: Galeș Maria

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții, și -toți domiciliați în A,--16, - 2-3,.A,.10, județul A, în contradictoriu cu intimații pârâți și ambii domiciliați în O,-, - 11,.12, județul B, B O,-, -M 6, județul B, PRIMĂRIA O, ,nr.1, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul B, împotriva deciziei civile nr. 527/A din 31 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost desființată în totalitate sentința civilă nr.4862 din 26 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.4237/2005, având ca obiect: evacuare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurenților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 49 din 12.10.2006, emisă de Baroul Arad - cabinet Individual, și reprezentanta intimaților pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.01.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 14,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:

Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în totalitate de deciziei recurate, respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Judecătoria Oradea, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Apreciază că Judecătoria Oradea în mod legal a dispus disjungerea soluționării acțiunii reconvenționale precizate, conform art. 165 Cod procedură civilă, deoarece a apreciat că la acel moment, 26.06.2006, numai acțiunea principală era în stare de judecată.

Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că în mod corect a hotărât instanța de apel că nu se pot soluționa separat acțiunea principală și acțiunea reconvențională, întrucât prin soluționarea separată a celor două acțiuni, acțiunea în stabilirea dreptului de retenție ar putea rămâne fără obiect, prin pierderea detenției imobilului de către aceștia. De asemenea, arată că în speță, instanța nu este în măsură să decidă cine va achita contravaloarea investițiilor.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.4862/2006,pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar 4327/2005, a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanții, și împotriva pârâților și și, în consecință, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în O, -11,.12, jud.B, fără obligarea lor la plata de daune interese; a fost disjunsă cererea reconvențională completată și precizată formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și împotriva reclamanților pârâți reconvenționali, și,pârâților Statul Român prin Consiliul Local O, Primăria Municipiului O, B, Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen la 16.10.2006, cam.24, ora 8,30, cu citarea părților, având nr. 6476/2006; au fost obligați pârâții și, în solidar să achite reclamanților pârâți reconvenționali suma de 127,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Conform înscrierilor de sub 1,2 din CF 27658 O, proprietatea asupra imobilului înscris sub nr.top.4906/1/12, compus din 4 camere cu dependințe, inclusiv boxa nr.9, cu o suprafață construită de 163.21. situat în O, -1,.12, jud.B, a aparținut numitului și soției acestuia. După deschiderea succesiunii fostului proprietar, înscris sub 1, cota de din imobilul sus menționat a trecut în proprietatea reclamanților, și, conform înscrierilor de sub 9, 10 și 11 din CF.

Prin decizia civilă nr.334/R/2004 din 6.10.2004, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, s-a constatat nulitatea totală a contractului de vânzare cumpărare nr.442/1996, încheiat de pârâții a și, dispunându-se totodată radierea înscrierilor de sub 5 și 6 din CF 27618

Având în vedere dreptul de proprietate al reclamanților reclamanții, și,prima instanță, în baza art.480 civ. a dispus evacuarea pârâților din imobil, fără obligarea acestora la plata de daune interese, considerând că nu se justifică acordarea de daune interese atâta timp cât nu se va soluționa cererea reconvențională a pârâților reclamanți reconvenționali privind obligarea reclamanților la închirierea apartamentului sau stabilirea în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali a unui drept de retenție.

În baza art.274 al.1 rap.la art.277 pr.civ. s-a reținut culpa procesuală a pârâților.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel pârâții reclamanți reconvenționali și, solicitând, în principal, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea, iar în subsidiar, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și respingerea acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 527/A din 31.05.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții și, ambii.în O,-, -11,.12, jud.B, în contradictoriu cu intimații, și, toți cu domiciliul procesual ales în A,--16, -.3,.A,.10, jud.A, împotriva sentinței civile nr.4862 din 26.06.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare judecătoriei, care va ține seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Dreptul de retenție se prezintă ca un drept real de garanție în virtutea căruia cel care deține un bun mobil sau imobil al altcuiva pe care trebuie să-l restituie,are dreptul să rețină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui bun.

În cauza dată, apelanții reclamanți reconvenționali au solicitat, prin cererea reconvențională, printre altele, constatarea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea integrală a contravalorii prețului și a investiției efectuate la acesta.

În mod nefondat, instanța de fond a disjuns cererea reconvențională, ce avea ca și capăt de cerere constatarea dreptului de retenție, de acțiunea principală, ce are ca obiect evacuarea apelanților din imobil, întrucât prin soluționarea separată a celor două acțiuni, acțiunea în stabilirea dreptului de retenție ar putea rămâne fără obiect, prin pierderea detenției imobilului de către aceștia.

Față de cele arătate, întrucât s-a apreciat că se impune soluționarea împreună atât a acțiunii principale, cât și a cererii reconvenționale, tribunalul, în baza art.297 al.1 pr.civ. a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții și, în contradictoriu cu intimații, și, împotriva sentinței civile nr.4862 din 26.06.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare judecătoriei, care va ține seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării în fond a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, și, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că instanța de fond disjuns în mod nejustificat acțiunea reconvențională având ca obiect stabilirea unui drept de retenție, pentru că în urma disjungerii și finalizării acțiunii principale separat, având ca obiect acțiunea în evacuarea pârâților reclamanți reconvenționali, acțiunea în stabilirea dreptului de retenție ar rămâne fără obiect prin pierderea detenției bunului. Instanța de apel nu avut în vedere aspectul luat în considerare în mod just de către instanța de fond, că acțiunea reconvențională prin repetatele precizări și completări determina tergiversarea nejustificată a soluționării acțiunii principale, care era în stare de judecată.

În plus recurenții arată că, constatarea unui drept de retenție față de ei este inadmisibilă deoarece conform dispozițiilor legale, în cazul imobilelor preluate fără titlu, obligația de despăgubire a fostului chiriaș cumpărător, revine statului și nu foștilor proprietari care au redobândit imobilul.

Instanța de apel a ignorat și faptul că la momentul în care apelul era în stare de judecată, dosarul disjuns având ca obiect acțiunea reconvențională era în faza probatorie la Judecătoria Oradea, fiind efectuată o expertiză tehnică în construcții.

În final se arată că soluția instanței de apel încalcă practic dreptul lor de proprietate permițând unor persoane de rea credință să ocupe în mod nejustificat imobilul proprietatea recurenților.

Prin întâmpinare Primăria O și Consiliul Local O au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive pentru că art. 48 din Legea nr. 10/2001 se referă la chiriașii care au făcut investiții în imobilul ce se restituie foștilor proprietari și nu în situația din speța de față în care reclamanții reconvenționali au devenit proprietari la un moment dat prin cumpărarea imobilului, ulterior anulându-li-se contractul de vânzare cumpărare, caz în care obligația de plată revine statului prin Ministerul Finanțelor și nu Consiliului Local care nu a beneficiat de nici o îmbogățire fără justă cauză, nebeneficiind de nici o investiție efectuată la imobil.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:

În mod corect a apreciat instanța de apel că acțiunea principală în evacuare trebuie judecată împreună cu acțiunea reconvențională în constatarea unui drept de retenție și plata de despăgubiri întrucât, într-adevăr dacă acțiunea în evacuarea se judecă separat și pârâții reclamanți reconvenționali pierd posesia imobilului, acțiunea în stabilirea unui drept de retenție rămâne fără obiect.

Apoi, într-adevăr, Legea nr. 10/2001 la art. 48 vorbește de chiriașii care vor fi despăgubiți pentru investițiile necesare și utile pe care le-au făcut la imobil, de către stat sau unitatea deținătoare în cazul în care imobilul a fost preluat fără titlu. Ori, în cazul din speță, reclamanții reconvenționali nu au statut de chiriași, ci ei sunt foștii proprietari, ca urmare a faptului că li s-a desființat, anulat contractul de vânzare cumpărare a imobilului în litigiu, încheiat cu O ca reprezentant al statului. Și în astfel de cazuri, investițiile efectuate la imobil, se pot solicita în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză de la cel căruia îi profită.

Însă, stabilirea dreptului de retenție nu implică dreptul de a se folosi, de a locui în imobil în mod gratuit, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri pe perioada cât pârâții reclamanți reconvenționali, fără a mai avea vreun titlu, continuă să locuiască în imobil. Ori din această perspectivă, modul în care instanța de fond soluționat sub cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea principală cauza, echivalează cu o denegare de dreptate și evident este o soluție greșită pentru că disjunge cele două acțiuni ca apoi să motiveze respingerea celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea principală cu aceea că depinde de modul în care se va soluționa acțiunea reconvențională.

Așa fiind, criticile formulate de recurenți sunt nefondate, cele două acțiuni fiind strâns legate între ele și neputându-se da o soluție echitabilă și legală decât prin soluționarea lor împreună, ocazie cu care se va statua și asupra modului în care, faptul că reclamanții nu au putut și nu pot intra în posesia imobilului ai cărui proprietari au redevenit, constituie o încălcare dreptului lor de proprietate justificată sau nu și în ce fel poate fi acoperit un astfel de prejudiciu.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive Primăriei și Consiliului Local O în prezentul recurs, atâta vreme cât s-a atacat cu apel hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus disjungerea judecării celor două acțiuni separat, iar soluția ce se impune este aceea a conexării din nou în fața instanței de fond a celor două acțiuni, urmează a se analiza cu ocazia soluționării fondului cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâte, în cadrul acțiunii reconvenționale, în prezentul recurs fiind părți doar pentru opozabilitate.

Față de toate aceste considerente, recursul este nefondat și va fi respins cu consecința obligării recurenților la 500 lei RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții, și -toți domiciliați în A,--16, - 2-3,.A,.10, județul A, în contradictoriu cu intimații pârâți și ambii domiciliați în O,-, - 11,.12, județul B, B O,-, -M 6, județul B, PRIMĂRIA O, ,nr.1, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul B, împotriva deciziei civile nr. 527/A din 31 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă părțile recurente să plătească părților intimate și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 14.02.2008.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - - - -

- redactat decizie în concept - judecător - - - - 22.02.2008

- judecător fon - -

- judecători apel -,

- dact. gref. MV - 22.02.2008 - 2 ex.

Președinte:Popa Aurora
Judecători:Popa Aurora, Moșincat Eugenia, Galeș Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Oradea