Anulare act. Decizia 249/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 249
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
- - - - președinte secție
- - - - președinte instanță
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL împotriva deciziei civile nr.269 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4325 din 26 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect "anulare act".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâtă SC SRL și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se cererea depusă la dosarul cauzei, prin care recurenta pârâtă SC SRL solicită amânarea cauzei, în vederea angajării unui apărător și pentru comunicarea întâmpinării.
Instanța, a respins cererea de amânare, formulată de recurenta pârâtă SC SRL, ca neîntemeiată și apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursului civil de față.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 26 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatinaa sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 249 rap.C.P.P. la art. 245 alin. 1 lit. c/1 C.P.P. solicitând desființarea parțială a ștatelor de salarii aferente anilor 2004-2005, emise de SC SRL S, privind pe, motivând că în urma cercetărilor efectuate a rezultat că semnăturile efectuate în dreptul numelui acestuia nu îi aparțin.
Prin sentința civilă nr. 4325/26.06.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, în contradictoriu cu SC SRL și, s-a admis cererea, au fost desființate înscrisurile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin ordonanța din 21.01.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatinaa dispus scoaterea de sub urmărire penală privind pe învinuita C sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 31 alin.1. rap.la art. 290 cod penal și art. 246 cod penal, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma participației improprii, dispunându-se aplicarea unei amenzi administrative.
S-a reținut că prin fapta comisă - respectiv executarea în fals a semnăturii părții vătămate, așa cum s- dovedit cu raportul de expertiză tehnico-științifică grafică în ștatele de plată a salariilor - s-a adus o atingere minimă valorii sociale apărate de lege și prin conținutul concret nu prezintă gradul de pericol social caracteristic infracțiunii.
În temeiul aceleiași ordonanțe, a fost sesizată Judecătoria Slatina pentru desființarea înscrisurilor constatate false.
Împotriva sentinței a declarat apel intimata pârâtă SC SRL, care a susținut că, deși Ministerul Public are posibilitatea legală ca prin acțiunea civilă, în condițiile art. 45 al.1 cod procedură civilă, să sesizeze instanța, acțiunea trebuie să îndeplinească condițiile prev.de art.112 cod procedură civilă însă, în speță, sesizarea s-a făcut printr-o simplă adresă.
Se mai arată că apelantei pârâte nu i s-a comunicat încheierea de ședință din 19.06.2009 de amânare a pronunțării în care se consemnează dezbaterile pe fond, s-a susținut, de asemenea, lipsa calității procesuale active a parchetului în raport de prevederile art. 45 al.1 cod procedură civilă și în raport de dispozițiile deciziei nr. 15/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fond, se arată că dreptul la acțiune era prescris față de ștatele de plată din perioada 2004-2005 și, de altfel, nici nu se impunea desființarea actelor, câtă vreme salariul intimatului - parte vătămată în procesul penal a fost încasat de petent, chiar dacă acesta nu a semnat ștatele de plată personal.
Prin decizia civilă 269 din 2 noiembrie 2009 Tribunalului Olts -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a apreciat că este nefondată critica vizând nelegalitatea sesizării instanței civile și încălcarea prev. art. 112 cod procedură civilă, întrucât adresa de sesizare a instanței civile a fost însoțită de copia ordonanței prin care a fost soluționat dosarul penal 3639/P/2007.
Din cuprinsul ambelor acte, rezultă cu certitudine numele și domiciliul părților, obiectul cererii și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea Ministerului Public, ceea ce conduce la concluzia că nu este afectată legalitatea sesizării.
Faptul că apelantei nu i s-a comunicat încheierea din 19.06.2009 prin care s-au consemnat dezbaterile în fond nu afectează drepturile procesuale ale apelantei, căreia i s-a comunicat copia sentinței propriu-zise pe care, de altfel, în termenul legal a și atacat-
Cât privește excepția privind lipsa calității procesuale active a parchetului, tribunalul a considerat că, prin Legea 356/2006 a fost modificat art. 245 cod procedură penală prin introducerea literei c/1 de la alin.1 al art. 245 cod procedură penală.
Această modificare este ulterioară deciziei în interesul legii nr. 15/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și, atâta vreme cât în conținutul modificării nu se face nicio diferențiere privind situațiile în care procurorul sesizează instanța civilă, s-a apreciat că acest text impune obligativitatea sesizării instanței civile în toate situațiile în care este incident art. 245 al.1 lit.c/1.
Concluzia se impune și prin prisma dispozițiilor art. 131 alin.1 din Constituție, potrivit căruia, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept precum și drepturile și libertățile cetățenilor; coroborând obligația ce revine Ministerului Public din acest text cu principiile de drept civil, potrivit cărora nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, s-a concluzionat că Ministerul Public are calitate procesuală activă în apărarea ordinii de drept în societate.
Motivul privitor la prescripția acțiunii nu a fost primit, în cauză fiind incidentă o nulitate absolută, demonstrată științific prin expertiza efectuată în faza de urmărire penală din care a rezultat cert că semnăturile nu aparțin intimatului.
Pe fond, s- considerat că intimatul a fost prejudiciat în tentativa sa de a-și obține drepturile salariale în fața instanțelor civile de existența înscrisurilor în cuprinsul cărora s-a falsificat semnătura sa, astfel cum s-a stabilit în urma cercetărilor penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC SRL, motivând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii. S-a arătat că instanțele nu s-au conformat dispoz. art. 45, art. 112 în sensul că sesizarea instanței s-a făcut printr-o adresă acre nu îndeplinește condițiile privind promovarea acțiunii civile, ceea ce prejudiciază dreptul la apărare al părții adverse.
S-a criticat modul de soluționare a excepției lipsei calității procesual active a parchetului și interpretarea dată dispoz. art. 245 alin 1 lit. c indice 1, precum și celor stabilite prin Decizia 15/2005 a ÎCCJ, arătându-se că, nu face parte din categoriile de persoane la care se referă textul art. 45
S-a criticat și modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune iar pe fond s-a arătat că din cauza programului de lucru al angajatului, care era șofer, salariul său era ridicat de alți colegi de serviciu, în aceeași manieră fiind ridicate salariile și de alți angajați. Recurenta a susținut că banii au fost efectiv încasați de angajat, așa încât nu este justificată soluția de anulare a ștatelor de plată.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 45 alin 1, procurorul este un participant în procesul civil, având dreptul de porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Textul este în concordanță cu dispozițiile art. 131 alin. 1 din Constituția revizuită, potrivit cu care Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenești.
Așa cum s-a reținut și prin decizia 71 din 5 martie 2002 Curții Constituționale, aceste dispoziții urmăresc realizarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, principiu regăsit cu valoarea constituțională în art. 21 din legea fundamentală. Dreptul persoanei interesate de a sesiza instanțele de judecată este considerat de legiuitorul constituant ca fiind strâns legat de voința persoanei ce se pretinde vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, cu atât mai mult cu cât, în mod expres, nici un text constituțional nu prevede dreptul procurorului de a porni procesul civil, declanșarea procesului fiind o chestiune privată.
Declanșarea procesului civil de către procuror are caracter de excepție, fiind admisă numai în cazurile în care persoana interesată se află într-o imposibilitate juridică ori obiectivă de a-și exercita dreptul de acces la justiție. Pe baza acelorași dispoziții, legiuitorul este îndreptățit să prevadă această posibilitate a procurorului de introduce acțiunea civilă și în alte situații în care consideră necesar, având în vedere specificul unor acțiuni.
Dispozițiile art. 45 alin 1 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluționat de ÎCCJ prin Decizia 15/2005, prin care s-a stabilit că în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
După adoptarea acestei decizii, codul d e procedură penală a fost modificat prin adăugarea lit. c indice 1 la alineatul 1 al art. 245, potrivit căruia, prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală procurorul sesizează instanța civilă pentru desființarea înscrisurilor falsificate.
În speță, se constată că în partea dispozitivă a ordonanței dată de procuror la data de 12 ian. 2009 nu s-a consemnat sesizarea instanței civile, ceea ce duce la concluzia că dispozițiile art. 45 alin 1 teza finală nu pot fi invocate pentru justifica introducerea acțiunii civile de către procuror, sesizarea nefiind făcută cu îndeplinirea condițiilor legale.
Pentru acest motiv, respectând strict cazurile în care procurorul poate declanșa procesul civil, instanța constată că investirea instanței civile nu a fost legală, dispozițiile art. 45 alin1 fiind greșit aplicate de instanțele anterioare.
Este evident că persoana fizică sau juridică vătămată prin actele considerate false poate formula acțiune în justiție, în condițiile legii, aceasta având calitatea de a sesiza instanța civilă în vederea constatării nulității actelor respective.
Față de motivul care a dus la admiterea recursului, este inutil a se analiza fondul cauzei și critica privitoare la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Critica recurentei vizând modalitatea de introducere în cauză a numitului nu sunt fondate, întrucât acesta fost citat chiar pentru primul termen de judecată, cu respectarea prev. art. 45 alin 2
Nu este întemeiată nici critica vizând neregularitatea actului de sesizare și încălcarea prev. art. 112, deoarece din ordonanța alăturată actului de sesizare instanța a obținut informațiile necesare privind numele, domiciliul părților și obiectul cauzei.
Fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 se va admite recursul, și, potrivit art. 312, se va modifica decizia din apel, în sensul că se va admite apelul, se va schima sentința primei instanțe și pe fond se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva deciziei civile nr.269 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4325 din 26 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Modifică decizia civilă nr.269 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 4325/26.06.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-.
Schimbă sentința civilă nr. 4325/26.06.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-.
Respinge acțiunea având ca obiect anulare act promovată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Pentru
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
aflat în semnează vicepreședinte
Grefier
Red/tehnored.GI
2ex/10.03.2010
Jud. apel,
JF.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
