Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 245/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 245
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
- - - - președinte secție
- - - - președinte instanță
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ). ) împotriva deciziei civile nr.386 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr.5087 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intervenienții - și, având ca obiect "partaj judiciar".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, pentru recurenta pârâtă ). ), intimatul reclamant și intimata intervenientă, ambii asistați de avocat, același apărător prezentându-se și pentru intimatul intervenient -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta pârâtă ). ) a invocat prin înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată, un nou motiv de recurs, de ordine publică, care au fost comunicate părții adverse.
Avocat, pentru intimatul reclamant și intimații intervenienți - și, a depus întâmpinare, comunicată, spre observare, apărătorului recurentei pârâte.
Dosarul a fost lăsat la a doua strigare, dând posibilitatea părților să observe înscrisurile comunicate.
La a doua strigare a cauzei, ambii reprezentanți ai părților au arătat că au observat întâmpinarea și, respectiv, motivele suplimentare de recurs și nu mai au cereri de fomulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă ). ), a depus concluzii scrise. Cu privire la motivul de ordine publică, nou invocat în temeiul art.306 pr.civilă, a susținut că, în mod greșit, instanțele de fond și apel au reținut în favoarea intimatului reclamant un drept de creanță în cuantum de 35.000 lei, ce a fost reactualizat conform indicelui de inflație rezultând suma de 58.856 lei. A arătat că termenul de 3 ani prevăzut de lege, în cursul căruia intimatul reclamant putea să valorifice acest drept de creanță, a început să curgă de la data de 28 noiembrie 2002, astfel încât acesta era deja prescris la data introducerii acțiunii de partaj.
În raport de această susținere, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 pr.civilă, a solicitat admiterea acestui motiv de recurs, modificarea atât a încheierii de admitere în principiu cât și a hotărârilor judecătorești recurate și respingerea petitului ce vizează reținerea unui drept de creanță în favoarea reclamantului dar și a cererii de intervenție formulată de - și .
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat într-o primă teză admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii petitului formulat de în ceea ce privește dreptul de creanță în cuantum de 35.000 lei, respingerea cererii de intervenție formulată de - și, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că încheierea de admitere în principiu și ambele hotărâri recurate sunt confuze, contradictorii, nemotivate în fapt și în drept, fondul litigiului fiind nesoluționat, instanțele pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut. În raport de aceste susțineri, într-o teza subsidiară, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la Judecătoria Tg.J, pentru ca instanța de fond să completeze probatoriul în scopul soluționării tuturor petitelor neanalizate și nerezolvate.
Avocat, pentru intimatul reclamant și intimații intervenienți - și, a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, pentru că, în raport de dispoz. art. 7 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune nu a început să curgă la data de 28 noiembrie 2002, ci la data promovării partajului.
Pe fond, a susținut că instanțele, în mod corect, au reținut dreptul de creanță în favoarea intimatului reclamant întrucât acesta a primit donația, sub forma darului manual, de la intervenienții - și. A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea formulată la data de 29.11.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună împărțirea în cote egale a bunurilor comune, și anume: 24% dintr-un apartament cu 3 camere situat în Târgu-J, strada - -,.2,.1,.1, Județul G, restul de 76 % reprezentând partea de bun propriu a reclamantului ca urmare a donației primite de la și unchiul său - și, în sumă de 350.000.000 lei la cumpărarea apartamentului cu suma de 460.000.000 lei, mobilă de dormitor second hand, compusă din șifonier cu 5 uși, 2 noptiere, pat dublu și toaletă, un frigider de 240, second hand, hotă electrică, centrală termică și calorifere, închiderea balconului, gresie și faianță pe hol și B mică, pus lambriu în balcon, televizor color și televizor tricolor (second hand), covor persan pe fond gri 3m/2m, un videocasetofon LG, second hand, cuptor cu microunde.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să fie introduse la masa de împărțit și alte bunuri și îmbunătățiri: o masă de bucătărie și șase scaune din piele pe suport de inox, o garnitură mobilă pentru sufragerie, un radiocasetofon, un TV color, o antenă parabolică, un sistem Cinema, îmbunătățiri la apartamentul cu 3 camere: geam termopan pe tocărie de PVC la bucătărie, faianță și gresie pentru B mare (achiziționate dar nemontate), rașchetat parchet, demolat zid pentru edificarea celui de al doilea balcon, acoperiș balcon, cu ușă pliantă, achiziționarea a trei uși și montarea acestora, oglindă, WC și bazin aferent, suporți de inox în B mică, contravaloarea bunurilor achiziționate de ei pe perioada cât au locuit în apartamentul rudelor reclamantului:centrală, termică și manopera de montare, chiuvetă, tapet și materiale și manopera pentru zugrăvirea băii și bucătăriei.
Pârâta a mai solicitat restituirea de către reclamant a bunurilor proprii rămase în apartament.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în interesul reclamatului, numiții și -, solicitând majorarea contravalorii lotului reclamantului cu 75% din contravaloarea apartamentului compus din 3 camere și dependințe, arătând că sunt unchii reclamantului și au înțeles să îl ajute, dându-i suma de 35.000 lei RON proveniți din vânzarea apartamentului lor din strada -, această sumă fiind bun propriu al reclamantului.
Prin încheierea de admitere în principiu din 05.04.2007, Judecătoria Tg-J a admis în parte, în principiu acțiunea formulată de reclamant și cererea reconvențională formulată de pârâtă, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei și a respins în principiu cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienții - și.
Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuții egale, următoarele bunuri comune: apartamentul cu 3 camere și dependințe, situat în Târgu-J, strada - -,.2,.1,.1, Județul G, cu toate îmbunătățirile existente,centrală termică și calorifere, televizor color și televizor tricolor, covor persan pe fond gri 3m/2m, mobilă de dormitor compusă din șifonier cu 5 uși, 2 noptiere, pat dublu și toaletă, frigider de 240, hotă electrică, videocasetofon LG, cuptor cu microunde, masa de bucătărie cu 6 scaune din vinilin și țeavă cromată, mobilă de sufragerie, compusă din bibliotecă, corpuri suprapozabile și șifonier, radiocasetofon, antenă parabolică, un sistem audio Cinema, faianță și gresie pentru B mare, neaplicate, a dispus ieșirea reclamantului și pârâtei din starea de codevălmășie, conform cotelor arătate și efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea bunurilor și formarea loturilor.
Prin cererea formulată la 14.06.2007 reclamantul a solicitat, ca printr-o încheiere suplimentară, să se dispună majorarea lotului său cu contravaloarea ratelor achitate de el de la 01.09.2005 la zi la creditul contractat de pârâtă la BCR G, iar prin cererea depusă la 05.07.2007, pârâta a recunoscut existența împrumutului și a arătat că modalitatea de plată a ratelor la acest credit este cea menționată de reclamant.
Prin încheierea din 13.09.2007 instanța a dispus admiterea cererii formulată de reclamant, a constatat că reclamantul și pârâta au, pe lângă bunurile reținute în încheierea din 05.04.2007, și o datorie comună, în cote egale de fiecare, creditul neachitat la BCR- contractul de credit nr.1487/27.11.2002, a majorat lotul reclamantului cu contravaloarea ratelor achitate de reclamant la acest credit începând de la 01.09.2005 și a dispus refacerea raportului de expertiză, urmând a se ține seama și de dispozițiile acestei încheieri.
Pe baza probelor administrate Judecătoria Tg-J, prin sentința civilă nr.8252 din 22 noiembrie 2007, admis în parte acțiunea cu completarea ulterioară și cererea reconvențională. A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei și a fost respinsă cererea de intervenție în interesul reclamantului.
S-a omologat raportul final de expertiză întocmit de experții și G în varianta unică de lotizare propusă de experți, cu mențiunea ca disponibilul de 318,82 USD aflați în contul aferent creditului nr. 2051. 01.0.-.0149 USD 3 pe numele pârâtei, reprezentând plata excedentară împrumutului, efectuată de reclamant, a fost atribuit pârâtei.
În lotul atribuit reclamantului s-au inclus apartamentul și toate bunurile mobile, mai puțin televizorul, reclamantul datorând sultă pârâtei de 84.031,94 lei
În lotul atribuit pârâtei s-a inclus TV color și sulta primită de la reclamant.
Prin decizia civilă nr.145 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Gorj - Secția Civilă, dată în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantul-pârât și de către intervenienți, iar sentința a fost menținută, dar prin decizia civilă nr. 222 din 24 septembrie 2008 dată de Curtea de Apel Craiova, au fost admise recursurile acestora. S-a dispus modificarea deciziei Tribunalului Gorj, au fost admise apelurile reclamantului și, respectiv intervenienților, a fost desființată sentința civilă nr. 8252 din 22.11.2007 a Judecătoriei Târgu -J și încheierea de admitere în principiu.
În rejudecare, instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu din 23 martie 2009, prin care a admis în parte, în principiu, acțiunea, așa cum a fost completată ulterior, a reținut și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuții egale, aceleași bunuri, însă s-a reținut că la apartament părțile au efectuat îmbunătățiri constând în: închiderea balconului, gresie și faianță pe hol și B mică, pus lambriu în balcon, geam termopan pe tocărie de PVC la bucătărie, faianță și gresie pentru B mare (neaplicate), rașchetat parchet, demolat zid pentru edificarea celui de al doilea balcon (materiale și manoperă), acoperiș balcon, cu ușă pliantă, achiziționarea a trei uși și montarea acestora, oglindă, WC și bazin.
S-a dispus majorarea lotului reclamantului cu suma de 35.000 lei, reprezentând banii donați de către intervenienți numai nepotului lor.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că la apartamentul intervenienților, cât au locuit, părțile au montat chiuvetă, tapet și au zugrăvit, iar din probele administrate, s-a reținut că banii dați de către cei doi intervenienți către nepotul lor, reclamantul-pârât, sunt o adevărată donație făcută acestuia, suma fiind folosită pentru achitarea parțială a imobilului în litigiu. De asemenea s-a reținut că din probele coroborate cu cele reținute de către Curtea de Apel Craiova, care a dezlegat această problemă de drept, a rezultat că intervenienții au donat reclamantului apartamentul cu două camere, dându-i numai acestuia banii obținuți prin vânzarea imobilului.
Pe baza probelor administrate, Judecătoria Tg-J prin sentința civilă nr.5087/06 iulie 2009 admis în parte acțiunea, așa cum a fost completată ulterior, a admis în parte cererea reconvențională, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei.
A fost admisă cererea de intervenție în interesul reclamantului.
S-a omologat raportul de expertiză în varianta a II-a de lotizare și s-au atribuit părților bunurile conform acesteia, fiind atribuit pârâtei un televizor color și sultă de la reclamantul-pârât în sumă de 27.693,50 lei.
Restul bunurilor au fost atribuite reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, susținând că instanța de rejudecare nu a motivat nici în încheierea de admitere în principiu și nici în sentință soluția de admitere a acțiunii reclamantului și de admitere a cererii de intervenție a intervenienților - și, încălcând dispozițiile art.261 pct.5 pr.civ. iar dispozitivul și considerentele hotărârilor sunt confuze și contradictorii acordând altceva decât s-a cerut și nu este soluționat fondul litigiului.
Că, dacă reclamantul și pârâta au fiecare câte o cotă de 50 % din masa bunurilor comune, peste cota de 50 % reclamantului nu i se poate majora lotul cu titlul de contribuție suplimentară, iar reclamantul nu a cerut majorarea lotului cu o anumită sumă de bani.
Prin decizia civilă 386 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorjs -a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr.222 din 24.09.2008, Curtea de Apel Craiova a reținut că instanța de fond nu a examinat fondul cauzei din moment ce nu a făcut o calificare juridică a cererilor cu care a fost investită și nu s-a pronunțat asupra uneia din aceste cereri, respectiv cea vizând constatarea dreptului de creanță al reclamantului pentru suma primită cu titlul de donație de la intervenient.
Din probele administrate la instanța de fond, respectiv depozițiile martorilor coroborate cu contractele de vânzare cumpărare depuse în primul ciclu procesual, susținerile și apărările părților a rezultat că părțile au locuit într-un apartament cu două camere proprietatea intervenienților (intervenienta fiind soră cu mama reclamantului) ce au permis vânzarea apartamentului și folosirea banilor obținuți pentru achiziționarea de către reclamant și pârâtă a unui apartament cu 3 camere, soții achitând diferența de preț.
Astfel, soții au cumpărat apartamentul cu 3 camere pe numele lor prin contractarea unui împrumut la BCR G pentru diferența de preț și deci în mod corect a reținut instanța că apartamentul cu trei camere este bun comun, întrucât este dobândit în timpul căsătoriei, iar suma bani dați de cei doi intervenienți către nepotul lor a fost calificată corect de instanță ca o donație făcută acestuia, suma fiind folosită pentru achitarea parțială a imobilului din litigiu.
Tribunalul a constatat că instanța de fond s-a pronunțat pe obiectul cererilor formulate în raport de temeiul juridic invocat și nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Din practicaua sentinței se constată că apărătorii părților au solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta II de lotizare, iar instanța de fond în considerentele sentinței a motivat legal că sulta la care va fi obligat reclamantul către pârâtă este în cuantum de 27.693,50 lei reprezentând diferența dintre sulta stabilită de expertul desemnat și contravaloarea donației, actualizată în funcție de inflație, reprezentând dreptul său de creanță, sumă neluată în considerare de către expert la întocmirea raportului de expertiză.
Este adevărat că apelanta a susținut că prețul real al apartamentului a fost cel din contract, că au avut bani să-l achite fără donația făcută, însă din probele administrate a reieșit o altă stare de fapt, iar reclamantul a dovedit că a primit suma de 35.000 lei de la intervenienți, reprezentând prețul primului imobil vândut și în mod corect instanța a dispus majorarea lotului său.
La formarea și lotizarea loturilor cu respectarea încheierii de admitere în principiu instanța de fond a respectat dispozițiile art.741 pr.civ. ținându-se seama de folosirea bunurilor de către părți, cota pe care o are fiecare din bunul supus partajului sau alte împrejurări de fapt care să ducă la echitabila partajare a bunurilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând, în principal, reținerea unui drept de creanță pentru reclamant.
S-a arătat că instanțele nu au clarificat cui aparține dreptul de creanță, adică reclamantului sau intervenienților, considerând că s-au pronunțat pe o cerere inexistentă, cât timp reclamantul a solicitat să i se rețină o cotă mai mare la achiziționarea apartamentului, iar nu un drept de creanță. S-a considerat nelămurită situația juridică a pretinsului drept de creanță și s-a susținut că a fost în mod nelegal reactualizat, cu încălcarea încheierii de admitere în principiu.
Recurenta a mai invocat nerespectarea deciziei de casare anterioară și voinței părților, exprimată prin cererile formulate, a arătat că reținerea dreptului de creanță nu este justificată de probele administrate, făcându-se referire la conținutul declarațiilor martorilor, la înscrisul denumit " convenție" și la sumele de bani plătite pentru vânzarea și, respectiv, cumpărarea apartamentului părților, arătându-se că în mod greșit s-a considerat că suma de bani a fost dată doar pentru reclamant, pârâta fiind pusă într-o situație de inferioritate. S-a criticat administrarea din nou a probei cu expertiză tehnică.
Prin motivele suplimentare de recurs formulate la data de 18.02.2010, s-a invocat, ca motiv de nelegalitate de ordine publică, prescripția dreptului de la acțiune al reclamantului, apreciindu-se că acțiunea pentru reținerea dreptului de creanță a fost introdusă după împlinirea termenului de 3 ani care a început să curgă la data când reclamantul a primit suma de bani de la interveninți.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului nu este fondată, fiind incidente în cauză dispoz. art. 7 din Decretul 167/1958.
Potrivit art. 1 din decretul privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, termenul de prescripție stabilit de art. 3 fiind de trei ani. Art. 7 din Decretul 167/1958 stabilește că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În speță, dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a născut la data când a primit suma de bani de la familia sa, sumă ce a fost investită în achiziționarea unui bun comun, ci la data când a avut interesul să solicite recunoașterea dreptului său, respectiv atunci când dreptul său a fost negat de pârâtă. Astfel, data la care începea să curgă termenul este data când a fost promovată acțiunea de partaj, pentru că anterior acestei date nu s-a negat de către pârâtă dobândirea anumitor bunuri comune sau proprii și nu exista interesul de a se cere, în timpul căsătoriei părților, stabilirea situației juridice a unor bunuri.
În atare situație, având în vedere dispoz. art. 7 din decret, nu este suficient a invoca prescripția, ci a ține seama de data când ea a început să curgă, date fiind și dispoz. art. 14 alin. 3 din decret potrivit cu care între soți prescripția nu curge.
Criticile vizând fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.
Instanțele de fond s-au pronunțat în limitele investirii lor, cu respectarea principiului disponibilității și a prevederilor art. 315, care obligă instanța de rejudecare să respecte dezlegările de drept făcute de instanța de casare.
În considerentele deciziei civile 222 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, ca instanță de recurs, a stabilit că reclamantul a investit instanța cu o cerere în constatarea existenței dreptului său de creanță pentru o sumă de bani ce reprezenta parte din prețul de achiziție al apartamentului bun comun. Curtea a arătat că solicitarea reclamantului de i se reține o cotă majorată din apartament nu are un conținut legal, deoarece instanța nu poate reține cote diferențiate de contribuție pentru fiecare bun, ci doar o cotă egală sau diferențiată pe totalul bunurilor partajabile, iar în măsura în care unul dintre soți solicită să i se rețină o cotă de contribuție mai mare cu privire la un singur bun, el investește instanța cu constatarea creanței născute din starea de proprietate comună.
În acest mod, instanța de casare dezlegat problema de drept a calificării juridice a unui capăt din cererea reclamantului, în raport de care a dispus rejudecarea pricinii, instanța de trimitere fiind obligată să judece litigiul ținând seama de modul în care problema de drept a fost soluționată în recurs.
În raport de prev. art. 315, este nefondată susținerea recurentei din motivele de recurs în sensul că decizia 222/2008 nu a fost respectată sau că această decizie nu a tranșat calificarea cererii ca fiind una pentru constatarea unui drept de creanță. Recurenta s-a limitat la cele dispuse de curte în finalul deciziei, fără a examina alineatele 14 din fila 7 deciziei de casare.
Stabilind că reclamantul a investit instanța cu acest capăt de acțiune, este evident că judecătoria s-a pronunțat asupra unei cereri ce a fost formulată, admiterea cererii de intervenție formulată în interesul reclamantului fiind consecința admiterii acțiunii. Potrivit art. 49, prin cererea de intervenție accesorie, se urmărește apărarea unor drepturi ale părții în favoarea căreia se intervine, iar nu obținerea unui drept propriu pentru intervenienți. Pentru acest motiv, admițând cererea de intervenție, judecătoria nu a reținut un drept de creanță pentru intervenienți, ci pentru reclamant, potrivit cu calificarea acțiunii acestuia stabilită în recurs, susținerea recurentei privind obligația ambilor soți de a plăti intervenienților o sumă de bani fiind în contradicție cu efectele art. 49
Referirile recurentei la conținutul probelor administrate nu pot fi analizate în calea extraordinară a recursului, deoarece sunt aspecte de fapt, care exced motivelor de nelegalitate, criticile vizând temeinicia deciziei. Cum plata unei sume de bani de către intervenienți este o stare de fapt, ce fost probată cu martori și înscrisuri, aprecierea probelor este la latitudinea instanțelor de fond, așa încât susținerile din finalul motivelor de recurs nu sunt critici de nelegalitate.
Cât privește efectele juridice ale admiterii capătului de acțiune pentru constatarea existenței unui drept de creanță, s-a majorat corect lotul reclamantului cu suma de 35 000 lei, al cărei regim juridic este guvernat de dispozițiile art. 30 fam. Suma de bani primită de reclamant de la familia sa constituie o donație sub forma darului manual, pentru care nu se cere îndeplinită condiția formei autentice, și reprezintă bun propriu al acestuia. Atunci când o donație primită în timpul căsătoriei de unul dintre soți de la membrii familiei sale nu este făcută în mod expres pentru ambii soți, există prezumția simplă că ea constituie bun propriu al soțului înrudit cu donatorii. Această prezumție simplă nu a fost răsturnată de pârâtă, care nu a dovedit că intervenienții au înțeles să îi doneze suma de bani.
Reactualizarea sumei de 35 000 lei prin sentință constituie aplicarea principiului nominalismului monetar, în sensul că prin reactualizarea cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale se stabilește care este valoarea sumei de bani la zi, fără a se aplica dobânzi, care sunt daune moratorii. În condițiile inflației, reactualizarea sumelor de bani constituie o modalitate de a aplica principiul echității, stabilindu-se valoarea actuală a aceleiași sume, care s-a devalorizat prin simpla trecere a timpului.
Efectuarea unei noi expertize după casare este justificată prin aceea că de la data primului raport de evaluare până la judecata pricinii în al doilea ciclu procesual valoarea bunurilor s-a modificat, iar potrivit art. 673, valoarea bunurilor partajabile se stabilește potrivit datei la care se realizează efectiv partajul, fiind în interesul ambelor părți să se determine valoarea actuală a bunurilor. În exercitarea rolului său activ prevăzut de art. 129 c, instanța are posibilitatea de a pune în discuție administrarea oricăror probe considerate utile, chiar dacă părțile nu le solicită expres.
Constatând că nu sunt incidente motive de nelegalitatea deciziei atacate, în sensul art. 304, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ). ) împotriva deciziei civile nr.386 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr.5087 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intervenienții - și .
Decizie ireveocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Pentru
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
aflat în semnează vicepreședinte
Grefier
Red./tehnored. GI
2ex/2.03.2010
Jud. apel,
Jud fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
