Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 248/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 248
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
- - - - președinte secție
- - - - președinte instanță
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.312 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect "grănițuire".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, pentru recurentul pârât și intimatul reclamant, personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a depus întâmpinare.
Instanța a comunicat un exemplar al întâmpinării apărătorului recurentului pârât, acesta învederând că nu solicită amânarea, în vederea observării.
Apreciind cauza în stare de soluționare, instanța a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, a arătat că instanțele au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor o expertiză ce nu a fost întocmită corect, întrucât expertul nu a efectuat măsurători la fața locului și a avut în vedere schița deținută de către intimat reclamant de la întocmirea cărții funciare.
A susținut că instanța trebuie să coroboreze raportul de expertiză efectuat și cu alte alte mijloace de probă, respectiv înscrisuri, din care rezultă că hotarul dintre cele două proprietăți este în linie dreaptă și unește gardul de la stradă cu cel ce se află în continuarea imobilului.
A solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii intimatului reclamant și cu privire la capătul de cerere privind stabilirea hotarului despărțitor ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a arătat că linia de hotar, propusă de expertul desemnat să efectueze raportul de expertiză, corespunde cu măsurătorile cadastrale ale proprietății intimatului reclamant, astfel încât aceasta a fost stabilită corect.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2867 din 04.06.2009 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul, a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert topometrist, a fost stabilit hotarul ce desparte proprietățile părților pe aliniamentele punctelor A-B-C-D-E, din schița anexă la raportul de expertiză, având următoarele dimensiuni: A-B = 18,40, B-C = 13,40, C-D = 11,42, D-E = 31,02. A fost obligat pârâtul să desființeze fereastra casei de locuit ce are vedere spre proprietatea reclamantului, a fost respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului să monteze jgheaburi și burlane la casa de locuit proprietatea sa, a fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în cuantum de 350 lei către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile limitrofe în linie dreaptă, care să unească punctele 1-7-6-5 din schița realizată de expertul.
În motivare, s-a arătat că nu există nici un înscris din care să rezulte că hotarul despărțitor este în linie frântă, cum a stabilit instanța de fond, iar expertiza realizată în cauză nu putea fi omologată, câtă vreme pârâtul a depus obiecțiuni la raportul întocmit, ce i-au fost admise prin încheierea din 14.05.2009, pentru ca, ulterior raportul să fie confirmat.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a mai menționat că la dosar exista un proces-verbal întocmit de către reprezentanții OCPI din care rezultă că hotarul dintre proprietăți este în linie dreaptă, conform schiței cadastrale a orașului, astfel încât în mod nelegal s-a dispus și obligarea sa la a desființa fereastra, ce se afla la o distanță mai mare față de distanța legală până la hotarul despărțitor, dimpotrivă, reclamantul fiind cel care a construit un imobil ale cărui streșini se află pe proprietatea sa.
Prin decizia civilă 312 din 26 noiembrie 2009 Tribunalului Gorjs -a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind desființarea ferestrei casei de locuit a pârâtului ce are vedere spre proprietatea reclamantului, ca neîntemeiat.
S-a menținut soluția cu privire la capătul de cerere vizând grănițuirea și obligarea pârâtului la a-și monta burlane și jgheaburi la streșinile casei de locuit.
Apelantul pârât a fost obligat la plata sumei de 116 lei, cheltuieli de judecată la fond iar intimatul reclamant la plata sumei de 14,25 lei, cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că Judecătoria Caracala omologat raportul de expertiză realizat de expert, soluția instanței fiind corectă în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamantului și pârâtului.
Împotriva raportului de expertiză, pârâtul a formulat obiecțiuni, susținând că măsurătorile s-au efectuat într-o zi cu vânt și ploaie torențială, când soția sa era plecată la B în interes de serviciu, iar el, fiind persoană cu handicap grav și nedeplasabil, nu a putut participa la măsurători, astfel încât expertul avea obligația de a stabili o altă zi, susținând, de asemenea, că hotarul ar trebui să fie stabilit în linie dreaptă și nu frântă, potrivit documentației întocmite de procuratorul său,.
Instanța a admis obiecțiunile pârâtului, a dispus refacerea raportului de expertiză, punându-i însă în vedere acestuia să suporte contravaloarea unor noi măsurători, fiind în culpă pentru neparticiparea la efectuarea expertizei, obligație pe care acesta nu a înțeles să și-o execute, după cum s-a precizat la termenul de judecată din 04.06.2009 de către procuratorul său.
De altfel și prin cererea de apel pârâtul a contestat raportul de expertiză omologat de instanță, însă, la solicitarea tribunalului, a precizat că nu dorește refacerea expertizei și nici o nouă expertiză.
S-a reținut că la efectuarea măsurătorilor pârâtul a fost legal înștiințat, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu respectarea dispozițiilor art. 208 alin. 1. proc. civ. în chiar cuprinsul lucrării învederându-se de către expert că pârâtul nu i-a permis pătrunderea pe proprietatea sa, adresându-i injurii și insulte, fapte ce pot fi confirmate de martorii, și.
Față de refuzul pârâtul de a se reface sau completa expertiza ori de a se efectua nouă expertiză specialitatea topografie, tribunalul a constatat că raportul efectuat de expert a fost legal omologat, întrucât reclamantul a dovedit cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2741/04.07.2008 și titlul de proprietate nr. 43408/71/10.12.1997 că deține în proprietate suprafața de 1000 mp situată în T 75 P 3698 și 3697, înscrisă în cartea funciară la nr. cadastral 1874.
S-a arătat că pentru a combate actele de proprietate ale reclamantului, pârâtul ar trebui mai întâi să solicite apărarea dreptului său de proprietate, în temeiul art. 480. proc. civ. și rectificarea înscrierilor din cartea funciară a imobilului proprietatea acestuia, cu consecința modificării liniei de hotar dintre proprietăți, potrivit susținerilor sale, respectiv o linie dreaptă.
A fost apreciată ca întemeiată critica apelantului referitoare la obligarea sa de a desființa fereastra casei de locuit ce are vedere spre proprietatea reclamantului, în raport de prevederile art. 612. civ, art. 622. civ. deoarece casa proprietatea pârâtului este construită de peste 40 de ani, astfel că a intervenit prescripția.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând faptul că hotărârile au fost pronunțate în temeiul unei expertize care nu a fost corectă. S-a susținut că instanțele trebuiau să analizeze toate probele administrate, inclusiv schițele cadastrale, procesul verbal întocmit de reprezentantul OCPI, conform cărora hotarul dintre cele două proprietăți este reprezentat de o linie dreaptă.
Recurentul a precizat că între casele părților nu a existat gard despărțitor, foștii proprietari cunoscând că hotarul este o linie dreaptă ce unește gardul de la stradă cu cel ce se află în continuarea imobilului. S-a criticat modul de realizare expertizei și concluziile expertului, care au copiat schița cadastrală de la înscrierea reclamantului în cartea funciară și au făcut referire la o persoană decedată, s-a arătat că instanțele nu au ținut seama de actul de proprietate al intimatului, în care se menționează suprafața de 999.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 167 și urm., instanța încuviințează administrarea probelor care sunt considerate utile, concludente și pertinente. Administrarea probei cu expertiză tehnică este supusă reglementărilor art. 201-214, texte care se completează cu dispozițiile OG 2/2002, aprobată prin Legea 156/2002. În conformitate cu prev. art. 17 și 20 din ordonanță, onorariul pentru expert se achită de partea la cererea căreia se încuviințează proba. Aceasta presupune că instanța este obligată să stabilească un onorariu pentru expert și să pună în vedere părții să îl achite.
În speță, se constată că expertiza realizată la prima instanță a fost întocmită cu respectarea prev. art. 208, în sensul că expertul a convocat părțile cu scrisoare recomandată, dovezile fiind depuse la dosar, iar neparticiparea unei părți la măsurători și la realizarea lucrării nu atrage nulitatea acesteia. Cum expertul face referire la aparatul de măsurare, la dimensiunile terenurilor, la distanța față de hotar a clădirilor, nu există indicii că lucrarea nu a fost realizată pe teren, cum se susține în recurs.
De asemenea, expertiza nu este afectată de nelegalitate pentru că în procesul verbal numele pârâtului a fost menționat, în loc de, cât timp convocarea părții și s-a făcut pe numele corect, în cuprinsul lucrării este menționat numele corect. Eroarea cu privire la prenume poate fi determinată de faptul că titlul de proprietate prezentat de pârât este emis pe numele sau a de faptul că acțiunea inițială a fost introdusă împotriva lui, abia ulterior prenumele pârâtului fiind rectificat.
În mod corect prima instanță a pus în vedere pârâtului să achite onorariu pentru expert pentru a se reface lucrarea, plata unui nou onorariu fiind impusă de împrejurarea că expertul trebuia să facă o nouă deplasare la teren și să procedeze la o nouă măsurătoare, pârâtul fiind în culpă pentru că nu s-a prezentat la convocarea expertului.
Refuzul pârâtului de a plăti onorariu justifică soluția instanței de a trece la soluționarea cauzei pe baza probelor deja administrate.
Așadar, nu sunt fondate criticile recurentului referitoare la modul de administrare a probei cu expertiză la instanțele de fond.
Cât privește acțiunea privind grănițuirea proprietăților, instanța constată că prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul unui teren în suprafață de 999. iar nu în suprafață de 1000. cum se susține în motivarea recursului, teren dobândit prin vânzare cumpărare în anul 2008 și care se învecinează cu proprietatea pârâtului. Chiar dacă în decizia tribunalului s-a făcut referire la proprietatea reclamantului de 1000. faptul că sentința nu a fost schimbată sub aspectul liniei de hotar duce la concluzia că această mențiune nu are relevanță sub aspectul legalității hotărârii.
Schița cadastrală întocmită la data înscrierii proprietății reclamantului în evidențele cadastrale constituie o probă în cauză, pentru că identifică imobilul existent la data cumpărării, așa încât este corect ca proba să fie apreciată de către instanță ca fiind concludentă.
Concluziile expertului desemnat de instanță sunt conforme mențiunilor din evidențele funciare, între cele două schițe fiind similitudine, ceea ce constituie un motiv în plus pentru a aprecia drept corecte măsurătorile și constatările expertului.
Schița invocată de pârât în apărare a fost înlăturată de instanțe din materialul probator deoarece ea reprezintă lucrarea efectuată la cererea pârâtului de către procuratorul acestuia, neavând relevanță faptul că acest procurator este expert autorizat. Opinia sa are valoarea unei simple susțineri a părții, a unei probe extrajudiciare, care, în condițiile art. 1169 civ. trebuie probată cu alte mijloace de probă, cât timp există posibilitatea administrării unei probe similare prin intermediul instanței de judecată, principiul administrării nemijlocite a probelor fiind corect aplicat.
Împrejurarea că pe o anumită porțiune linia de hotar nu a fost materializată în trecut prin gard nu duce la concluzia că hotarul trebuia trasat pe o linie dreaptă, cum susține recurentul, ci constituie motiv în plus pentru a se face aplicarea prev. art. 584 civ. existând litigiu cu privire la stabilirea liniei de hotar, ceea ce impune determinarea ei de către instanță. Situația de fapt, așa cum a fost relevată în primă instanță și în apel și asupra căreia nu se poate reveni în recurs, stabilește că linia de hotar corespunde mențiunilor din cartea funciară privind înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, concluzia recurentului în sensul că terenul nu a fost măsurat concret și corect nefiind susținută de probe.
Apreciind că nu există motive de nelegalitate a deciziei din apel, în sensul art. 304, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.312 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Pentru
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
aflat în semnează vicepreședinte
Grefier
Red./tehnored. GI
2ex/2.03.2010
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
