Anulare act. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 250/
Ședința publică din 26 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de revizuienții, și, împotriva deciziei civile nr.105/A din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurenții-revizuenți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul V și intimatul, personal și în calitate de procurator pentru intimații, și, lipsă fiind reprezentanții intimaților Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 26 iunie 2008, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Intimatul apreciază că nu se poate trece peste lipsa taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, astfel solicitând anularea recursului, ca netimbrat.
Avocat solicită acordarea cuvântului asupra recursului, sub rezerva depunerii dovezii achitării taxei judiciare de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, acordă părților cuvântul asupra recursului, sub rezerva timbrării acestuia, până la sfârșitul ședinței de judecată.
Avocat solicită admiterea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, fiind incidente dispozițiile art.304/9 Cod procedură civilă. Soluționarea cauzei pe excepția prematurității a constatat unul dintre argumentele pe care se bazează soluția ulterioară. Considerentele unei decizii nu intră în puterea lucrului judecată, iar soluția se bazează pe o expertiză, care ulterior s-a constatat a fi falsă, emitându-se o ordonanță a Parchetului pentru mărturia mincinoasă a expertului.
Intimatul, în nume personal și în calitate de procurator pentru ceilalți intimați persoane fizice, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunal, ca temeinică și legală, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele art.322 pct.4 și nici pct.5 Cod procedură civilă. În legătură cu ordonanța emisă de Parchet, se precizează că aceasta a rămas în această formă, fără a se mai face alte formalități. În cauză nu există un act nou, în sensul pct.5 al art.322 Cod procedură civilă. Motivele de apel sunt doar o inversare a concluziilor scrise depuse în apel. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr.95/2004, revizuienții-reclamanți, și au solicitat, în temeiul art.322 pct.5 Cod procedură civilă și în contradictoriu cu intimații-pârâți, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Râmnicu V și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 V, revizuirea deciziei civile nr.2007/24.09.2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.3047/C/2000, solicitând anularea acesteia și rejudecarea apelului formulat în acea cauză, în sensul respingerii acestuia și a menținerii sentinței judecătoriei.
În motivarea cererii de revizuire, se arată că, după pronunțarea deciziei atacate, s-au descoperit înscrisuri noi, care nu au putut fi înfățișate cu ocazia primei judecăți, respectiv sentința civilă nr.5943/24.11.2003 a Judecătoriei Rm. V, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru revizuienți asupra terenului de 5000 mp din pct. "". Acest înscris are caracterul de act nou și îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art.322 pct.5 pr.civ.
Intimații, și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, fiind depășit termenul prevăzut de art.324 pct.4 pr.civ. sau ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 pr.civ. citarea în cauză, în calitate de parte, a Uniunii Avocaților din România și revizuirea, conform art.322 pct.7 pr.civ. a sentinței civile nr.5943/24 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul nr.5619/2003, care a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.3047/2000.
De asemenea, prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la nr.618/2004, aceiași revizuienți au solicitat, în contradictoriu cu aceiași intimați și cu expertul, revizuirea, în baza art.322 pct.4 pr.civ. a aceleiași decizii civile nr.2007/24.09.2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.3047/C/2000, anularea acesteia și rejudecarea apelului formulat în acea cauză, în sensul respingerii acestuia și a menținerii sentinței judecătoriei, cu motivarea că expertul care a efectuat o expertiză în acea cauză a fost sancționat administrativ, potrivit art.181pen. prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Hotărârea s-a bazat pe concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, care nu corespundeau realității faptice, experta prezentând ca adevărate unele aspecte, deși ele erau false.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Vâlcea la data de 07.09.2004, Tribunalul Vâlceaa dispus conexarea dosarului nr.618/2004 la dosarulnr.95/2004, avându-se în vedere că este vorba de aceleași părți, de același obiect și că se atacă aceeași decizie civilă.
Prin decizia civilă nr.491/03.05.2005, Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.95/2004, a respins atât excepția tardivității cererii de revizuire formulată de reclamanții-revizuienți cât și excepția necompetenței materiale a tribunalului și, pe fond, cererea de revizuire ca nefondată.
Totodată, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea de a soluționa cererea de revizuire formulată de pârâții revizuienți și s-a declinat competența soluționării acestei cereri în favoarea Curții de APEL PITEȘTI.
La data de 11.07.2003, revizuienții-reclamanți au solicitat Tribunalului Vâlcea completarea deciziei civile nr.491/03.05.2005, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat și pe cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.4 pr.civ. ce a format obiectul dosarului nr.618/2004 al aceluiași tribunal, conexat la dosarul nr.95/2004.
Prin decizia civilă nr.761/18.08.2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.95/2004, a fost respinsă această cerere ca neîntemeiată, reținându-se că, după conexarea celor două dosare, cererile de revizuire au fost analizate împreună prin decizia civilă nr.491/2005.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.1657/R/23 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr.2891/CIV/2005, a admis recursurile formulate de revizuienții-reclamanți, a casat deciziile civile nr.491/03.05.2005 și nr.761/18.08.2005, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.95/2004 și a fost trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal, reținându-se că instanța s-a pronunțat numai pe revizuirea formulată în conformitate cu dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. nu și pe cea întemeiată potrivit art.322 pct.4 pr.civ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea la nr- (număr în format vechi 212/2006).
Prin încheierea din data de 9 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.212/2006, a fost disjunsă cererea de revizuire formulată potrivit art.322 pct.7 pr.civ. și a fost înaintată, spre competentă soluționare, Curții de APEL PITEȘTI, dispunându-se totodată și suspendarea cauzei până la soluționarea acesteia.
Cererea de revizuire formulată potrivit art.322 pct.7 pr.civ. a fost respinsă prin sentința civilă nr.9/F/12 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
În ședința publică din data de 17 aprilie 2008, intimații au reiterat o serie de excepții ce fuseseră ridicate și la prima judecată și au invocat și altele noi, respectiv: excepția necompetenței generale a instanței de judecată de a stabili dreptul de proprietate al părților; excepția autorității lucrului judecat; excepția tardivității cererilor de revizuire; excepția necompetenței materiale a instanței; excepția lipsei calității procesuale active a revizuienților și excepția nulității cererii de revizuire din dosarul nr.95/2004 care nu este semnată de revizuienți.
Toate excepțiile invocate de intimați au fost privite ca neîntemeiate, pentru următoarele motive:
În competența generală a instanțelor judecătorești, în conformitate cu dispozițiile legilor fondului funciar și cu cele ale art.322-328 din Codul d e procedură civilă, intră atât cererea de chemare în judecată inițială (ce a făcut obiectul dosarului nr.143/2000 al Judecătoriei Rm. V, prin care s-a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 1092/4463/5.05.1997 și obligarea Comisiei Județene de Aplicare a Fondului Funciar V să emită un nou titlu de proprietate pe numele autorului ), cât și cererea de revizuire a unei decizii pronunțate de o instanță de judecată.
Privind autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.2007/24septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.3047/C/2000, în raport de sentința civilă nr.5943/24.11.2003, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr.5619/2003, s-a constatat că această excepție a fost rezolvată, prin sentința civilă nr.9/F/12 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de intimați conform dispozițiilor art.322 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
În soluționarea cererilor de revizuire formulate potrivit art.322 pct. 4 și 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, excepția invocată nu prezintă importanță din punct de vedere procesual, neexistând o altă cauză identică cu cea care face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește excepția tardivității cererilor de revizuire, s-a constatat că evizuirea formulată potrivit disp. art.322 pct.4 din Codul d e procedură civilă, a fost introdusă la Tribunalul Vâlcea la data de 18 mai 2004, în condițiile în care Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a expertei a fost dată în dosarul nr.498/P/2004 la data de 6 mai 2004. Așadar, această cerere de revizuire a fost formulată în mai puțin de o lună de la data în care s- stabilit că fapta expertei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ, fiind evident că s-a respectat termenul menționat anterior.
Revizuirea formulată potrivit disp. art. 322 pct.5 din Codul d e procedură civilă a fost introdusă la Tribunalul Vâlcea la data de 5 februarie 2004, iar sentința civilă nr.5943/24 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr.5619/2003, a fost comunicată revizuienților la data de 5 ianuarie 2004. Și în acest caz a fost respectat termenul de o lună din ziua în care revizuienții au cunoscut înscrisul invocat în susținerea cererii lor.
Necompetența materială delimitează atribuțiile instanțelor de grad diferit. Potrivit art.323 alin.1 din Codul d e procedură civilă, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Întrucât decizia atacată în ambele cereri de revizuire este pronunțată de Tribunalul Vâlcea, aceeași instanță este competentă atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere teritorial să soluționeze cererile de revizuire formulate potrivit art.322 pct.4 și 322 pct.5 din Codul d e procedură civilă.
Calitatea procesuală activă a revizuienților este dată tocmai de calitatea lor de parte în litigiul în care a fost pronunțată decizia ce se atacă. Aceștia au avut calitatea de reclamanți-intimați, fiind îndreptățiți să formuleze cerere de revizuire și au calitate procesuală și în cererea în care a fost pronunțată decizia atacată, prin care au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și emiterea unui nou titlu de proprietate, deoarece au formulat, prin autorul lor, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu și au interesul legitim să formuleze această acțiune.
Ultima excepție invocată, cea a nulității cererii de revizuire formulată în dosarul nr.95/2004, deoarece aceasta nu este semnată de revizuienți, verificându-se această excepție, s-a observat că cererea este formulată și semnată prin avocat, împuternicirea avocațială pentru redactare și susținere fiind depusă la fila 5 din acest dosar. Semnarea și depunerea unei cereri la instanțele judecătorești pot fi făcute nu numai personal, ci și prin reprezentant, astfel cum prevăd disp. art.67 alin.1 din Codul d e procedură civilă, care se coroborează cu disp. art.326 alin.1 și art.112 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la revizuirea ce face obiectul dosarului nr.95/civ/2004 inițial, formulată în conformitate cu disp. art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute în cuprinsul acestui text de lege. În cazul în care una din condițiile cerute cumulativ de lege nu este îndeplinită, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuienții, și au invocat drept înscris nou în justificarea cererii de revizuire sentința civilă nr.5943/24.11.2003, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr.5619/2003.
Instanța a constatat că acest înscris nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.322 pct.5, prima ipoteză din Codul d e procedură civilă, respectiv: de a fi un înscris nou și de a fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cerere a fi revizuită. Cererea de revizuire privește decizia civilă nr.2007/24.09.2001, iar sentința civilă nr.5943 a fost pronunțată la data de 24 noiembrie 2003, într-o cerere formulată și introdusă la Judecătoria Rm. V la data de 9 iunie 2003. Atât momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și momentul pronunțării sentinței civile sunt ulterioare datei la care s-a pronunțat decizia civilă atacată.
Întrucât cele cinci condiții de admisibilitate nu sunt întrunite cumulativ, instanța urmează a respins cererea de revizuire formulată în dosarul nr.95/2004, potrivit art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește revizuirea formulată, potrivit art.322 pct.4 Cod de procedură civilă, de aceleași părți împotriva aceleiași decizii în dosarul nr.618/2004 conexat ulterior la dosarul nr.95/2004, instanța a reținut cererea ca nefondată, în condițiile în care cererea de revizuire formulată în dosarul nr.618/2004 se încadrează în prima ipoteză a textului de lege, care se referă la o condamnare definitivă a expertului pentru o infracțiune privitoare la pricină.
Este adevărat că textul nu acoperă în mod expres situația din prezenta cauză în care, prin Ordonanța din 6 mai 2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. V în dosarul nr.498/P/2004, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a expertului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 5.000.000 lei și s-a reținut că învinuita a consemnat, în cuprinsul unei expertize întocmite la cererea instanței, împrejurarea necorespunzătoare adevărului, conform căreia terenul aflat în litigiu este același cu cel atribuit uneia din părți, prin partaj testamentar.
Practica judiciară și doctrina au stabilit că ivirea unor astfel de situații în care urmărirea sau condamnarea nu mai este legalmente posibilă, nu justifică sub nicio formă concluzia inadmisibilității cererii de revizuire, deoarece altfel ar însemna ca erorile judiciare, a căror înlăturare se urmărește, să rămână în ființă, ceea ce este de neconceput.
Așadar, cererea de revizuire formulată potrivit disp. art.322 pct.4 din Codul d e procedură civilă, este admisibilă sub acest aspect.
Însă, doctrina și jurisprudența au menționat în mod constant, aspect care se deduce și din interpretarea textului de lege care reglementează cazul invocat, că revizuirea nu poate fi admisă decât dacă infracțiunea săvârșită de expert în cazul nostru a fost determinantă pentru soluția la care s-a oprit instanța a cărei hotărâre se atacă cu revizuire.
Dacă ne-am raporta numai la motivarea deciziei civile nr.2007/24 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.3047/C/2000, în care se menționează că, potrivit expertizei întocmite de expertul, terenul în litigiu situat în pct. "" a fost atribuit prin actul de partaj testamentar autentificat sub nr.426/1947 autoarei pârâților, autoarea reclamanților primind terenuri în altă parte, constatarea de fapt făcută în cursul cercetărilor penale, potrivit căreia concluziile expertei au fost greșite, ar fi fost determinantă pentru soluția la care s-a oprit instanța în momentul pronunțării deciziei atacate, respectiv respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Numai că, așa cum au sesizat și revizuienții, prin decizia civilă nr.3129/R/28 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr. R/5534/2001, deși a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.2007/24.09.2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.3047/C/2000, motivarea acestei ultime decizii a fost substituită, reținându-se că în situația în care reclamanții nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, nu au fost validați cu acest teren și nici nu li s-a emis proces verbal de punere în posesie, ei nu justifică interesul și calitatea procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat pârâților în conformitate cu disp. Legii nr.18/1991.
Față de această nouă motivare a deciziei atacate, fapta săvârșită de expert și situația prezentată în mod eronat de acesta nu mai prezintă nici un fel de importanță în pronunțarea soluției la care s-a oprit instanța a cărei hotărâre se atacă cu revizuire. Întrucât acțiunea a fost respinsă pe excepție și, raportat și la sentința de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu invocată în susținerea cererii de revizuire potrivit art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă, nu se poate invoca excepția autorității de lucru judecat, revizuienții au posibilitatea promovării unei noi cereri de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate eliberat intimaților pentru același teren.
În aceste condiții, cererea de revizuire formulată inițial în dosarul nr.618/2004, potrivit disp. art.322 pct.4 din Codul d e procedură civilă, a fost privită ca nefondată și respinsă ca atare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs revizuienții, invocând următoarele critici:
În primul motiv de recurs prev zut de disp.art. 304 pct.9 Cod proc.civ. se susține că hot rea este dată cu aplicarea gre ită a legii, ub aspectul aprecierii condi iilor de admisibilitate prev zute de disp. art. 322 pct.5 Cod proc.civ. În dezvoltarea criticii se arată că, n mod greșit instanța de apel a considerat că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de disp. art. 322 pct.5 teza 1 Cod proc.civ. în sensul că înscrisul nou invocat- sent.civ. nr. 5943/24.11.2003 a Judecătoriei Rm.V - nu este preexistent datei la care s- pronunțat decizia atacată. Această analiză formală condiției prevăzută de lege este nelegală. Condiția preexistentei înscrisului trebuia analizată din următoarea perspectivă. El a reprezentat actul final al unei întregi proceduri aflate în curs de desfășurare la data pronunțării deciziei atacate cu revizuire, reprezentând "validarea" revizuienților, care la data soluționării deciziei atacate, nu exista, din culpa intimatelor Comisii de fond funciar.
La data pronunțării hotărârii atacate nu s-a putut prezenta o hotărâre de validare datorită atitudinii abuzive comisiei intimate care nu a soluționat cererea de reconstituire. În consecință, s-a formulat acțiune în "obligație de a face " - obligarea Comisiei la soluționarea cererii, soluționată prin sent.civ. nr. 1588/2003 a Judecătoriei Rm.V, modificată prin dec.civ. nr. 489/2003 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a constatat ca fiind rămasă fără obiect cererea. Hotărârea Comisiei a fost defavorabilă revizuienților, astfel că a fost necesară promovarea plângerii împotriva acesteia, fiind desființată prin sent.civ. nr. 5943/2003 - invocată ca temei al revizuirii, asimilată noțiunii de "înscris preexistent".
Se susține că actul invocat, care are forță probantă prin el însuși, nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuienților, utând p. fi apreciat că a fost reținut de partea potrivnică.
În dezvoltarea criticilor privind aprecierea condițiilor de admisibilitate prevăzute de disp. art. 322 pct.4 Cod procedură civilă se arată că, în mod eronat instanța de apel a constatat că nu este îndeplinită condiția privind caracterul determinant al infracțiunii săvârșite de expert asupra soluției pronunțate în cauză, raportat și la considerentele deciziei nr.3129/R/2001 a Curții de Apel, întrucât, schimbarea motivării deciziei atacate cu revizuire nu poate constitui un argument suficient pentru a reține că expertiza nu a avut un caracter determinant în pronunțarea soluției.
Interesul reformării acestei decizii este determinat de faptul că, expertiza întocmită de expert este un fals conținând elemente neconforme cu adevărul și a avut un caracter determinant în pronunțarea soluției ce se atacă cu prezenta revizuire.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii în principiu a cererilor de revizuire și a rejudecării în fond a cauzei.
La data de 26 iunie 2008, intimații persoane fizice au depus ample concluzii scrise vizând fondul dedus judecății întrucât revizuienții nu au făcut dovada acceptării succesiunii autorului și, în aceste condiții nu au calitate procesuală activă, nefiind părți în litigiul purtat anterior. De asemenea, sunt reiterate excepțiile ce au fost analizate de către tribunal și respinse ca neîntemeiate; se solicită respingerea recursului întrucât nu sunt incidente în cauză disp.art.322 pct.4 și 5.
Excepțiile invocate de intimați și care au fost respinse ca neîntemeiate de către tribunal exced analizei de față, întrucât aceștia nu au înțeles să formuleze recurs, astfel încât nu mai este posibilă reaprecierea acestora.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs, care are în vedere, în primul rând, erorile de drept.
Potrivit art.322 alin.1 Cod procedură civilă, revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul.
Punctul 4 al art.322 din același cod, vizează situația în care un judecător, un martor sau expert care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă, hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății
Toate aceste ipoteze vizează mai multe condiții, respectiv fapta infracțională sau falsitatea înscrisului să aibă implicații determinante pentru soluția dată în hotărârea atacată, să fie vorba de infracțiune privitoare la pricină sau hotărârea pronunțată să se fi întemeiat pe înscrisul declarat fals.
În speță, se constată că, în mod legal, tribunalul a aplicat prevederile textului de lege citat și a reținut că lucrarea tehnică întocmită de expertul cauzei care conține concluzii greșite, nu a fost determinantă în adoptarea soluției de către instanțe și cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Chiar dacă instanța de recurs a menținut soluția pronunțată de tribunal, a substituit motivarea acesteia și, în raport de această nouă motivare și de soluționare a cauzei pe excepție, expertiza tehnică dispusă și efectuată în speță nu a fost determinantă în adoptarea soluției, prin urmare nu este îndeplinită una din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.4 Cod procedură civilă, în consecință, primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Conform art.322 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea poate fi formulată dacă după darea hotărârii "s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Din textul de lege citat rezultă că cererea de revizuire se exercită numai în anumite cazuri restrictiv determinate de lege, prezentarea probelor, respectiv a înscrisurilor noi pentru dovedirea unei împrejurări esențiale în soluționarea cauzei fiind o condiție de admisibilitate a acesteia.
Așa cum corect a reținut prima instanță, sentința civilă nr.5943/2003, pronunțată de Judecătoria Rm.V, este ulterioară datei la care s-a pronunțat decizia civilă atacată, astfel încât, acest înscris nu întrunește cerințele art.322 pct.5 Cod procedură civilă. Textul legal are în vedere înscrisurile doveditoare existente la data judecării cauzei, nu pe cele ulterioare. existenței înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării deciziei, este prevăzută de lege în termen nesusceptibil de interpretare. De aceea, și sub acest aspect, decizia atacată este legală, critica fiind în consecință neîntemeiată.
Pentru cele ce preced, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții, și, împotriva deciziei civile nr.105/A din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 RÂMNICU
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.07.2008
Jud.revizuire: /
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Florinița
