Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 254/
Ședința publică din 26 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Mariana Stan
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, nr.118, județul A, împotriva deciziei civile nr.21 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul A și intimatul - pârât - G, asistat de avocat, în baza delegației de substituire a domnului avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 14 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 06 mai 2008, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat - solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unui raport de expertiză, întocmit de doi experți, având în vedere neconcordanțele existente în motivarea deciziei instanței de apel. Expertizele deja efectuate în cauză sunt contradictorii. Invocă dispozițiile art.129 Cod procedură civilă. De asemenea, se precizează că instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor deciziei de casare.
Avocat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că raportul de expertiză efectuat în cauză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar instanța de apel s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2003, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul - G, solicitând revendicarea unor terenuri din parcele și acte diferite de proprietate, respectiv 150 din contractul de donație imobiliară și 186 p din partajul voluntar, adică 1,80 lățime începând din strada - - până pe latura de pe toată lungimea, respectiv gârla -.
În motivare s-a arătat că părțile sunt frați și că prin actul de donație din 19.04.2002 reclamantul a donat pârâtului 241 pe care se află un garaj, iar 130 reprezintă cotă indiviză de 1/2 între aceștia, având în vedere că pe acest teren este construcția casă, cu parter și etaj. Astfel, donatorul a rămas cu 427 plus folosința comună pentru 132
S-a susținut că pârâtul a ocupat din colțul gardului de la ultima, vecinătate, o lățime de 4, iar lungimea până la gardul reclamantului ajungând terenul ocupat la din latura de est din al doilea de teren și în diagonală a ocupat circa 100 (6 lățime și 11 lungime) făcând un unghi oblic. Separat între părți a intervenit un contract de partaj în 19.04.2002, unde primește 431 din terenul de 862 din care lățimea la stradă a fost diminuată cu 1,80
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că stăpânește exact parcela pe care a dobândit-o prin contractul de donație autentificat sub nr.- și nu a acaparat nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului.
Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr.1357/25.03.2004, a respins acțiunea reclamantului, reținând că prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.1322/19.04.2002 încheiat la, între numiții, - G, -, -, a fost sistată starea de indiviziune existentă între aceștia, fiecare preluând în proprietate exclusivă, câte un lot. Reclamantului i-a revenit lotul nr.6 compus din: 1550 teren intravilan arabil din suprafața de 4149 situat în Pitești, str.- -, fără număr, județul A, cu vecinii: la N - lot - G, la S -, la E - str. - -, la V - lot; 431 teren din suprafața totală de 862 teren intravilan situat în Pitești,-, județul A, cu vecinii: la N - și lot - G, la E - pârâtul, la S - rest proprietate și lot - G, la V - str. - -, acesta declarând de asemenea că este de acord să nu mai aibă nici o pretenție asupra suprafeței afectată de o parte din anexa gospodărească existentă pe această proprietate, a fratelui său, pârâtul - G și cu menținerea actualelor delimitări din teren.
Prin același act de partaj voluntar, pârâtului - G i-a revenit lotul nr.2 compus din 1550 teren din suprafața totală de 4149 situat în str. - - și 431 din str. - -, pe care se află o anexă gospodărească proprietatea copartajantului.
Reclamantul, prin contractul de donație imobiliară autentificat sub nr.1323/19.04.2002 la, i-a donat fratelui său, pârâtul - G, terenul proprietatea sa, în suprafață totală de 373, situat în intravilanul Municipiului Pitești,-, județul A, din care 241 teren în proprietate exclusivă, pe care se află un garaj proprietatea donatorului și 132 în cotă indiviză de, suprafață afectată de o construcție coproprietatea părților conform autorizației de construcție nr.161/01.11.156 eliberată de fostul S Popular al orașului Pitești, rămânând în proprietate reclamantului suprafața de 427 - proprietate exclusivă și cota indiviză de din suprafața de 132
Nici una din părți nu își ocupă terenurile deținute conform actului de partaj voluntar, iar terenul despre care reclamantul afirmă că i-ar fi fost ocupat de pârât face parte dintr-o suprafață mai mare de 560, care nu face parte nici din terenul menționat în actul de partaj voluntar, nici în cele ce au făcut obiectul donației între părți. Ambele părți stăpânesc cu 641 mai mult teren decât au dobândit, iar în lipsa unor delimitări clare ale terenului în cele două acte fac imposibilă încadrarea suprafeței revendicate de reclamant, în vreunul din aceste titluri pentru a se putea stabili cu certitudine dacă terenul îi aparține cu titlu de proprietate reclamantului și dacă i-a fost ocupat fără drept de către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că terenul revendicat nu se încadrează în cel ce a aparținut autorului intimatului, deci acesta nu l-a putut dobândi prin contractul de vânzare-cumpărare; că raportul de expertiză are concluzii confuze, ce nu au putut conduce la o justă soluționare a cauzei; că în mod greșit a reținut prima instanță că ambele părți stăpânesc cu 641 mai mult teren decât au dobândit prin actele de vânzare-cumpărare, dar acest lucru nu corespunde realității.
Prin decizia civilă nr.1636/A/07.07.2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.1560/2004, s-a declinat competența soluționării apelului în favoarea Tribunalului Argeș, care prin decizia civilă nr.213/21.02.2006, a admis apelul declarat de reclamantul, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea, obligând pe pârât să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie următoarele suprafețe de teren identificate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer: 80 poziționată între punctele: 25-30-28-10-11-25; 196 poziționată între punctele: 27-2-2/1-4/1-5-27; terenuri situate în Pitești, str.- nr.118 și str.- nr.2, județul
Prin aceeași decizie pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1017 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel și s-a dispus debitarea reclamantului și pârâtului cu suma de câte 125 lei în contul expertei, cu titlu de onorariu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, în conformitate cu actele de proprietate - partaj voluntar, contractul nr.1322/19.04.2002, act de donație autentificat sub nr.1323/2002, actul primar din 1955, reclamantul trebuie să dețină suprafața totală de 1413 dar conform constatărilor expertului, acesta ocupă efectiv doar 1137, astfel: 240 cu culoare roșie, 470 cu culoare maro și 427 cu culoare albastră.
Intimatul-pârât a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 672 din care 431 prin actul de partaj voluntar, iar 241 conform actului de donație. Aceeași expertiză a arătat că pârâtul stăpânește în fapt suprafața de 943
Ca urmare a transpunerii actelor de proprietate, conform celor arătate mai sus, instanța a reținut că pârâtul ocupă de la reclamant suprafața de 276, împărțită în două parcele: 80 și respectiv 196
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, criticând modul de realizare a expertizei și transpunerea în teren a actelor de proprietate.
Prin decizia civilă nr.1215/R/25.09.2006, Curtea de APEL PITEȘTI a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, reținând că potrivit înscrisurilor noi depuse în recurs se impune identificarea loturilor deținute de părți în raport de actul de partaj voluntar și verificarea dacă ulterior acestuia au intervenit modificări ale limitelor proprietății sau s-a schimbat configurația loturilor stabilite prin partajul voluntar impunându-se efectuarea unei expertize tehnică de specialitate topografie.
În rejudecare, la termenul din 18.12.2006 a fost admisă proba cu expertiză cu următoarele obiective: identificarea terenului în litigiu potrivit înscrisurilor deținute de părți, identificarea loturilor deținute de părți în raport de actul de partaj voluntar și în raport de această a doua identificare, să precizeze expertul dacă ulterior acestui partaj voluntar au intervenit modificări ale limitelor proprietăților sau s-a schimbat configurația loturilor stabilită prin acest act de partaj.
S-a constatat că reprezentarea actului de donație în schița anexă de la fila 77 determină concluzia că terenul 8-9-G-I nu face parte din acesta, că din această schiță rezultă modul de stăpânire în prezent al terenurilor din strada -.
În ce privește greșita trasare a diagonalei I-G de către expert, diagonală ce desparte proprietățile din strada -, instanța a constatat că această chestiune vizează efectiva transpunere în teren de către expert a actului din anul 1956, aspect care implică cunoștințele și pregătirea de specialitate a expertului, motiv pentru care s-a și dispus efectuarea unui raport de expertiză în condițiile art.201 Cod procedură civilă. Acest aspect nu a fost însă confirmat de nici o altă probă, ci, dimpotrivă, transpunerea se regăsește și în rapoartele de expertiză tehnică și efectuate în apel.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.21 din 04 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 375 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul -
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, actele de proprietate ale părților, precum și modul de stăpânire ale acestora au fost transpuse în teren în cadrul mai multor lucrări de expertiză după cum urmează: la prima instanță - (82-86), în apel - (25-30), (50-59) și (48-53 și 73-77).
Lucrarea de expertiză a realizat și o transpunere în teren a actului prin care - G și G au dobândit în anul 1956 terenul de la str.-, în cote egale (54).
Transpunerea în teren s-a făcut pentru identificarea liniei diagonale G-I (51), aceasta reprezentând limita proprietății dobândită de - G în 1956. G și - G și-au partajat terenul de la str.-, loturile fiind transpune în schița de la fila 51: (, hașur) și - G (galben - hașur). Actul menționat a avut o suprafață totală de 1720, din care după împărțire suprafața de 860 au revenit lui -
Potrivit actului din 1955 (19, dosar fond), a dobândit de la suprafața de 721, învecinată cu cea menționată mai sus, iar pe baza acestei dobândiri - G și și-au partajat terenul din str.-, - G urmând să stăpânească parcela din partea de nord și pe cea din partea de sud.
Atât în raportul, cât și în raportul, la strada - se rețin, față de limita de proprietate, deschideri inegale, respectiv 6,63 p reclamantul și 9,21 p, pârâtul (59 și 77 dosare apel).
S-a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că nemulțumirea reclamantului constă tocmai în aceea că terenul de la strada - este împărțit și stăpânit inegal între copartajanți.
Coroborând transpunerile în schiță a actului de partaj din anul 2002 cu declarațiile martorilor și interogatoriile administrate părților (reclamantului 48 dosar fond), s-a constatat că la momentul efectuării partajului, și - G au fost de acord să împartă terenul de la strada - după cum este stăpânit și în prezent, în părți inegale ca deschidere.
Astfel, răspunsul la întrebarea nr.9 din interogatoriul administrat reclamantului a determinat concluzia că modul de amplasare a anexelor gospodărești au dus la inegalitatea parcelelor din actul de partaj.
Înscrisul în care se atestă acest act (7, dosar fond) arată în final al primei pagini că reclamantul este de acord și nu are nici o pretenție asupra suprafeței afectată de o parte din anexa gospodărească proprietatea fratelui său - G și este de acord cu menținerea actualelor delimitări în teren. menționat urmează celui care evidențiază modul de partajare a terenurilor situate la strada -, care este menționată ca vecinătate vestică a lotului nr.6,.
Din declarațiile martorilor a rezultat că nemulțumirile părților cu privire la lotul de la stradă au intervenit în ultimul timp, însă martorii nu pot preciza dacă au existat modificări ale terenurilor în sensul schimbării delimitării acestora, martorul reclamantului arătând chiar că nu a văzut ca în ultimii ani să existe modificări ale gardurilor ce delimitează terenul.
Expertul a reținut la fila 57 dosar apel că terenul stăpânit efectiv de reclamant este de 1137, fără a lua în calcul și suprafața indiviză aferentă locuinței C1, iar pârâtul stăpânește efectiv 943 fără a lua în calcul aceeași suprafață indiviză.
S-a mai reținut din această constatare a raportului de expertiză, coroborat cu declarațiile martorilor, că stăpânirea în fapt a suprafețelor nu s-a schimbat față de modul în care s-a convenit la partaj, loturile fiind de dimensiuni inegale conform convenției părților.
În acest context probator nu s-a reținut că pârâtul stăpânește din proprietatea reclamantului vreo suprafață de teren care începe de la strada - și continuă până la pârâtul.
Cu privire la actul de donație prin care reclamantul donează pârâtului un teren de 373, din care 241 proprietate exclusivă și 132 cotă indiviză, s-a constatat că acesta nu cuprinde și suprafața identificată de expert între punctele 8-9-G-I (76 dosar apel), dimpotrivă, această ultimă suprafață fiind identificată de expert ca făcând parte din lotul cuvenit pârâtului prin actul de partaj din 2002. Actul de donație ( pe schița de la filele 76, 77) este mărginit către Nord de diagonala G-I care reprezintă limita proprietății dobândite în anul 1956 și care nu se putea schimba de vreme ce între părți nu au intervenit și alte acte.
De altfel, această diagonală G-I a fost identificată și de exp. între punctele 25-11 din raport (59, dosar apel inițial), arătându-se că suprafața cuprinsă între punctele 25-27-10-11 face parte din totalul suprafeței de 550 menționați în actul din 1955 din care vinde lui 721 Însă, această suprafață a fost avută în vedere de părți la întocmirea actului de partaj voluntar alături de suprafața dobândită prin actul din 1956 de către - G, părțile convenind configurația loturilor, astfel că nu se poate susține că în prezent acest teren este proprietatea exclusivă a reclamantului.
Prin urmare, față de probele administrate, nu s-a reținut că pârâtul stăpânește mai mult decât s-a convenit de către părți în actul de partaj voluntar sau că suprafețele astfel partajate au suferit modificări în ce privește stăpânirea de către părți, apelul apărând astfel ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, invocând dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Se susține că nstanța a încălcat prevederile art.480 și urm. cod civil și art.129 pct.5 Cod procedură civilă.
Potrivit deciziei de casare nr.1215/R/25 septembrie 2006, pronunțata de Curtea de APEL PITEȘTI, instanța de apel era obligată să administreze toate probele necesare stabilirii adevărului. Instanța de recurs a indicat instanței de apel să aprecieze și asupra necesității administrării și a altor probe.
În apel, după casare, s-a administrat proba cu expertiză.
Așa cum rezultă din probele dosarului, raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, care a stat la baza soluției, nu este concludent, împotriva acestuia recurentul formulând obiecțiuni.
Arată că a solicitat instanței să dispună ca expertul să completeze raportul de expertiză tehnică și să refacă schițele potrivit cu criticile formulate. Astfel, lucrarea era deficitară sub aspectul neindicării dacă suprafața cuprinsă între punctele 8-9-I-G a făcut obiectul actului de donație și cine o stăpânește în fapt în momentul de față.
Nu a indicat în schița 2C care este suprafața de teren deținută de - G, care are ieșire la str.-, tocmai pentru că în acest calcul ar trebui să fie inclusă și suprafața 8-9-I-G pe care - God eține abuziv.
Se mai susține că în mod greșit expertul a trasat diagonala de 24 I-G care desparte cele două proprietăți din str.- prin suprapunerea ei cu cea de 17 (I-2) care delimitează suprafețele din actul de donație.
Astfel, terenul din punctele 8-9-I-G face parte din proprietatea recurentului, așa cum rezultă din actul nr.70, delimitat prin diagonala de 24 rezultată din actele de la arhivele statului, dar expertul trasează o paralelă, suprapunând-o cu cea de 17, diagonala de la actul de donație.
Prin urmare, a ajuns greșit în punctul G pentru că a mărit diagonala de 17, ducând instanța în eroare deoarece terenul situat între punctele 8-9-I-G reprezintă esența procesului.
Aceasta pentru că suprafețele părților nu sunt separate prin garduri.
Se mai susține că deschiderile la str.- trebuie să fie egale, dar în fapt, ele nu sunt egale pentru că pârâtul - Gac onstruit o metalică, astfel încât recurentul are o lățime mult mai mică decât lățimea pe care o deține pârâtul.
Instanța a respins în mod greșit obiecțiunile, cu argumentul ce nu poate fi admis, respectiv: " că în ceea ce privește greșita trasare a diagonalei I-G de către expert, diagonala ce desparte proprietățile din str.-, aceasta vizează punerea în teren a actului din 1956, aspect care implică cunoștințele și pregătirea de specialitate a expertului. Instanța susține că acest aspect nu este confirmat de nici o probă, și că dimpotrivă, transpunerea se regăsește și la, efectuată în apel.".
Recurentul consideră că instanța a dat dovadă de lipsă de rol activ pentru că trebuia să admită obiecțiunile sale, cu atât mai mult cu cât atunci când le respinge ia ca argument, or, concluziile expertizei au fost că pârâtul ocupă din terenul său două suprafețe.
Prin urmare, cel puțin pentru acest fapt, respectiv că două expertize transpunând în teren același act, ajung la concluzii diferite, era necesar ca ultimul expert să răspundă la obiecțiuni și să se refere și la concluziile celorlalte lucrări.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Argeș, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii în revendicare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Recurentul nu a indicat vreun motiv de recurs, făcând doar o trimitere generică la art. 304 cod procedură civilă, însă din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că nemulțumirea sa vizează aplicarea greșită legii, respectiv a dispozițiilor art. 480 cod civil, și poate fi încadrată in dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Acest motiv de recurs se referă la nesocotirea normelor de drept material, in speță la dispozițiile art. 480 cod civil, care reglementează dreptul de proprietate, ori in cauza dedusă judecății, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a textului de lege menționat, raportat la probatoriul administrat in cauză din care a rezultat lipsa unei activități culpabile de ocupare abuzive a vreunei porțiuni din terenul reclamantului de către pârât, conduită care nu intra sub incidența art. 480 cod. civil. Dealtfel, configurația actuală a terenului a fost stabilită prin acordul parților din prezenta cauză, iar pretențiile ulterioare ale reclamantului in legătură cu hotarul convenit nu ii sunt imputabile paratului, convenția legal făcuta fiind legea părților potrivit art. 969 cod civil. Față de circumstanțele speței, soluția instanței de apel respectă principiul siguranței circuitului civil, determinat în speță de convenția părților.
S-a criticat și lipsa de rol activ a instanței in administrarea probatoriului, insă, urmează a se reține că instanța de apel s-a conformat întocmai, potrivit disp. art. 315 cod procedură civilă, dispozițiilor instanței de casare. Modalitatea in care a înțeles instanța de apel să interpreteze probele cauzei printre care și expertiza tehnică efectuată, nu poate face obiectul acestei cercetări, deoarece excede limitelor investirii instanței de recurs, care poate verifica hotărârea doar prin prisma motivelor limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nemulțumirile recurentului referitoare la acest aspect neputând fi încadrate in aceste motive.
Față de cele ce preced recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă, menținând hotărârea instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.21 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.07.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Florica Răuță, Mariana Stan
