Anulare act. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 280/R-CM

Ședința publică din 01 Aprilie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin

Judecător - - -

Judecător - -

Grefier - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.856/CM din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.20/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul A, lipsind intimata "Prospecțiuni"

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Se comunică apărătorului recurentului-contestator copie de pe întâmpinarea formulată de intimată și depusă la dosar la data de 12 martie 2008.

Avocat pentru recurentul-contestator arată că nu are cereri de formulat în cauză și depune la dosar în copie, decizia nr.53 din 13.03.2008 emisă de Prospecțiuni

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-contestator, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și casarea sentinței criticate, iar pe fond admiterea contestației și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B ontestatorul a chemat în judecată pe intimata Prospecțiuni, solicitând anularea deciziei nr.296/11.07.2007 și a deciziei nr.297/11.07.2007 emise de către intimată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației s-a susținut că prin prima decizie s-a aprobat plata sumei de 171 lei d-lui, cu titlu de despăgubire pentru accidentul de muncă suferit cât timp era salariatul unității, iar prin cea de-a doua decizie s-a aprobat la plată suma de 809 lei d-lui, tot cu titlu de despăgubire, suma urmând a fi recuperată de la, prin acțiune în regres. Contestatorul a susținut că cele două decizii sunt nelegale, deoarece sumele nu pot fi recuperate prin decizie ci numai prin acțiune în regres, în cadrul căreia intimata trebuie să facă dovada că a achitat efectiv sumele respective.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât deciziile contestate nu cuprind nici o măsură sau dispoziție de reținere a unor sume de bani, nefiind decizii de sancționare disciplinară, astfel că nu i s-a creat nici un prejudiciu contestatorului, neaducându-se nici o atingere drepturilor sale salariale. A invocat și excepția necompetenței materiale a instanței, litigiul fiind unul de muncă, competența materială neaparținând judecătoriei.

Prin sentința civilă nr.12611/21.09.2007 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin sentința nr.856/CM/12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a respins contestația.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.743/20.10.1999 pronunțată de Judecătoria V M, a fost obligat contestatorul, în solidar cu intimata, să plătească numitului, din diferența drepturilor salariale, ca urmare a unui accident de muncă suferit de acesta.

La data de 11.07.2007 intimata a emis două decizii, cu nr.296 și respectiv cu nr.297.

În prima decizie (nr.296), s-a aprobat de către intimată plata sumei de 171 lei către, suma urmând a fi recuperată, prin acțiune în regres, de la contestator.

Prin cea de-a doua decizie s-a aprobat de către intimată plata sumei de 809 lei către aceeași persoană, urmând ca suma să fie recuperată tot de la contestator, în cadrul unei acțiuni în regres.

Contestatorul le-a criticat pe amândouă pentru nelegalitate, susținând că în prezent nu se mai pot imputa sume de bani prin decizii de imputare, ci recuperarea sumelor trebuie făcută în cadrul unei acțiuni în regres, însă tribunalul a apreciat că susținerile contestatorului nu pot fi reținute, întrucât prin deciziile contestate nu s-a dispus reținerea sumelor respective, ci s-a stabilit că acestea vor fi recuperate de la contestator în cadrul unor acțiuni în regres. Ca atare, nu se încalcă dispozițiile Codului muncii, așa cum a fost modificat prin nr.OUG55/2006, situație în care acțiunea a fost apreciată ca neîntemeiată.

În termen legal contestatorul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:

Prin sentința recurată a fost nesocotită o hotărâre anterioară a Tribunalului Argeș, hotărâre prin care a fost admisă contestația formulată de și a fost respinsă acțiunea în despăgubiri a contestatorului.

Ca atare, intimata nu poate să rețină din veniturile contestatorului prestație periodică pentru, deoarece nu are titlu și nu a formulat acțiune în despăgubiri contra contestatorului.

Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că decizia ce face obiectul prezentului litigiu nu-l privește pe contestator, fără a se avea în vedere că în realitate decizia se referă la contestator, prin modul de poprire al sumei și prin faptul că, în ceea ce-l privește pe acesta, prevede calea de atac la Tribunalul Argeș.

Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin deciziile nr.296 și respectiv 297 din data de 11.07.2007 (filele 4-5 dosar fond), emisă de intimata Prospecțiuni, s-a aprobat plata sumelor de 171 și respectiv 809 lei, d-lui cu titlu de despăgubire pentru accidentul de muncă suferit în timpul cât era salariatul unității, sumele fiind datorate pentru perioadele 1.06-2006-31.12.2006 și respectiv 1.01.2007-31.07.2007.

Art.3 al fiecăreia dintre cele două decizii, prevede că sumele plătite cu titlul de despăgubire urmează să fie recuperate prin acțiune în regres de la contestatorul, a cărui culpă în producerea accidentului a fost stabilită în instanța de judecată.

Rezultă din cuprinsul celor două decizii că acestea nu reprezintă decizii de imputații, ci sunt acte prin care se aprobă plata unor sume de bani către un salariat al unității.

Mențiunea din cuprinsul celor două decizii în sensul că sumele plătite cu titlu de despăgubire urmează a fi recuperate de la contestator prin acțiune în regres, nu transformă cele două acte în decizii de imputație, așa cum greșit a susținut în mod constant recurentul-contestator, ci reprezintă o preluare a dispozițiilor art.164 alin.2 Codul muncii, potrivit cu care reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

posibilitatea recuperării prejudiciului prin emiterea unei decizii de imputație, așa cum prevedea vechiul Cod al muncii, în mod corect societatea intimată a înscris în deciziile nr.296 și 297 mențiunea că sumele plătite cu titlu de despăgubiri urmează a fi recuperate prin acțiune în regres.

Printr-o sentință anterioară nr.682/CM/25.10.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș (filele 7-8 dosar fond), a fost constatată nulitatea deciziei nr.260/23.12.2005 emisă contestatorului, de intimata Prospecțiuni Prin respectiva decizie îi fusese imputată contestatorului suma de 679 lei reprezentând despăgubire ce urmează a fi plătită d-lui pentru accidentul de muncă provocat acestuia. A reținut tribunalul că în mod greșit unitatea a procedat la recuperarea prejudiciului cauzat de contestator în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin intermediul deciziei de imputare, care nu mai este prevăzută de noul Cod al muncii ca și modalitate de recuperare a daunelor provocate de angajat.

Întrucât hotărârea judecătorească arătată mai sus se referă la o altă decizie emisă de societatea intimată, Curtea apreciază ca nefondată susținerea recurentului în sensul că această hotărâre ar fi fost încălcată prin pronunțarea sentinței ce face obiectul prezentului recurs.

Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.856/CM din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red./2.04.2008

TC/GM/2 ex.

jud fond.;

Președinte:Laura Ioniță
Judecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Pitesti