Anulare act. Decizia 338/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 28.02.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.338
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.1071/A din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul recurent asistat de avocat lipsă reclamanta recurentă reprezentată de avocat și prezent personal pârâtul intimat asistat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 10.03.2008, în două exemplare întâmpinarea formulată de către pârâtul intimat însoțită de un set de înscrisuri în xerocopie, respectiv: raport de expertiză psihiatrico-legală privind pe numita, certificate medicale nr.1248/09.02.2005 privind pe, nr.1247/09.02.2005 privind pe, proces-verbal de predare-primire încheiat la data de 16.05.2005 privind încasarea de către pentru a sumei de 6950 Euro, ce reprezintă prețul casei din-, declarație autentificată la BNP sub nr.714/11.02.2005 și extras CF nr.15823 T privind imobilul situat în T, str.-.- nr.11, iar un exemplar se comunică avocatului pârâtului intimat.
Avocat, pentru reclamanții recurenți și, depune la dosar chitanță reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 1639 lei.
Avocat, pentru pârâtul intimat, depune la dosar împuternicire avocațială însoțită de chitanță reprezentând onorariu avocațial în sumă de 300 lei.
Apărătorii aleși al părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, pentru reclamanții recurenți și, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1800 lei. A arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. A arătat că intenția celor trei frați a fost de a încheia contract de întreținere, iar faptul că au fost întreținuți de către pârâți rezultă din depoziția martorilor audiați în cauză. În ce privește prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare, acesta este prea mic (neserios) față de valoarea de circulație a imobilului la acea dată, iar faptic nu a fost plătit, fiind incidente în cauză dispozițiile art.967 civ.
Avocat, pentru pârâtul intimat, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate în apel, cu cheltuieli de judecată. A solicitat să se constate că recursul formulat este nelegal, nefondat și neîntemeiat. A susținut că în cauză nu sunt îndeplinite niciuna din condițiile prevăzute de art.304 pct.8, și 9.pr.civ. că susținerile formulate în scris sunt nefondate și că obiectul contractului de vânzare-cumpărare era nuda proprietate, deoarece s-a păstrat dreptul de uzufruct viager, iar la data semnării contractului reclamanta și frații acesteia aveau discernământ.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.1071/A din 19.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul intimat și apelul declarat de moștenitorii reclamantei, și, împotriva Sentinței civile nr.6778/25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a respins cererea principală precum și cererea conexă ce formează obiectul dosarului nr.8086/RJ/2006, formulate de reclamanta, având ca obiect: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3386/15.11.2004 privind imobilul înscris în CF 15823 T; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.715/11.02.2005 privind imobilul înscris în CF 1727; restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului din CF 15823 T și din CF 1727.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, față de invocarea unui motiv de nulitate absolută a contractelor (eroarea obstacol), trebuie respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, excepție ce poate fi invocată de orice persoană interesată.
În ceea ce privește fondul litigiului, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada erorii care trebuia să rezulte din manoperele dolosive ale părților, ale terților sau ale notarului și care să afecteze consimțământul, nu a făcut dovada lipsei discernământului numitei și nu s-a depus la dosar nicio probă cu înscrisuri referitoare la neplata prețului, câtă vreme s-a încheiat un contract autentic de vânzare-cumpărare din care rezultă plata prețului, astfel încât, în temeiul art.948, 953 și 954.civ. Legii nr.7/1996 și Decretului 115/1938, a respins atât cererea principală cât și cererea conexă.
În calea de atac promovată împotriva hotărârii primei instanțe de către moștenitorii reclamantei, și, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta nu a reușit să dovedească starea de eroare (eroare obstacol) cu privire la natura juridică a contractelor încheiate, cei trei frați intenționând să încheie contracte de întreținere și nu de vânzare-cumpărare.
Totodată, apelanții au criticat hotărârea primei instanțe și pentru aceea că prin raportul de expertiză psihiatrico-legală s-a stabilit că a avut discernământul diminuat, precum și pentru că prețul de vânzare stabilit prin cele două contracte este sub prețul de circulație la data vânzării, rezultat din expertizele depuse la dosar, precizând că prețul nici nu a fost plătit.
Tribunalul a apreciat că este neîntemeiat apelul declarat de reclamanții și, pentru următoarele considerente:
Forța probantă a contractelor autentice nu a fost răsturnată prin probe contrare, astfel încât se prezumă absolut faptul că notarul public a citit și a explicat părților natura juridică și efectele actelor încheiate.
În plus, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul din-, ambele părți vânzătoare, reclamanta și fratele său au încheiat fiecare un contract de închiriere cu alte persoane, prima cu o colegă de serviciu, iar cel de-al doilea, cu părinții pârâtului. Rezultă că ei cunoșteau efectele juridice ale actelor încheiate.
De altfel, reclamanta și frații săi nu puteau pretinde întreținere de la pârât care este tânăr, necăsătorit și nu îi frecventa pe vecinii săi. Este necontestat faptul că existau relații foarte bune între vânzătorii din cele două contracte și părinții pârâtului, care au acordat un ajutor suplimentar primilor, dar nu în executarea unei obligații de întreținere în numele pârâtului.
Martora este contradictorie în declarații în ceea ce privește contractul de închiriere încheiat cu în luna aprilie 2006 și executarea obligației derivate din contract. Pe de o parte, reclamanta s-a simțit înșelată întrucât a fost adusă în str.- și lăsată singură, iar pe de altă parte, a fost mulțumită de întreținerea prestată de. Cu privire la contractele anterioare încheiate de reclamantă, martora nu are informații clare și sigure, astfel că declarația a fost corect înlăturată de prima instanță.
Martorul confirmă că pârâtul a plătit un preț pentru imobilul achiziționat, iar afirmația că fratele reclamantei s-a arătat foarte mulțumit de modul în care este tratat de pârât demonstrează relațiile bune dintre părți, și nu existența unui contract de întreținere.
Instanța a înlăturat temeinic declarațiile martorului, care a precizat că în anul 2004 cei trei frați se dăduseră în întreținere la familia vecină, lucru neadevărat, întrucât a încheiat contractul abia în anul 2005, prin urmare anterior nu avea cum să se afle în întreținerea pârâtului. Martorul se contrazice și când revine, arătând că reclamanta i-a spus că a beneficiat de întreținere doar la începutul anului 2005, dată la care li s-a pus în vedere să plătească pentru întreținere. De asemenea, mai înainte, relatează că frații erau nemulțumiți și considerau că au fost păcăliți; cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a formulat acțiune decât la data de 15.06.2005, și doar reclamanta care mai era în viață.
Din motivarea acțiunii sale, fila 3 din dosar nr.8723/2005, rezultă că a fost de acord să încheie contract de vânzare-cumpărare cu pârâtul și să fie întreținută în schimb; prin urmare, rezultă și de aici că s-a încheiat vânzare-cumpărare, reclamanta acceptând că întreținerea, dacă s-a avut în vedere, nu se include în obiectul convenției.
Instanța constată astfel că din prezumțiile analizate mai sus care rezultă din contextul în care s-au încheiat cele două contracte că reclamantul și frații său au avut reprezentarea actelor pe care le-au semnat. Martora care a prestat întreținerea reclamantei și a cunoscut-o bine a afirmat că aceasta avea discernământul necesar pentru a face distincție între actele juridice încheiate. De asemenea, nu și-a manifestat vreo nemulțumire față de prețul încasat sau înstrăinarea imobilului.
Cu privire la discernământ, probele nu au relevat lipsa acesteia în ceea ce îi privește pe reclamantă și fratele. Proba de specialitate administrată de prima instanță a relevat un discernământ diminuat, deci nu abolit în cazul lui. Prin urmare, nu este incident cazul de nulitate relativă care se referă la lipsa totală a discernământului. De asemenea, reclamanta nu a dovedit existența erorii, dolul sau altor împrejurări de natură să vicieze discernământul surorii sale.
Un motiv al acțiunii și al apelului s-a referit la prețul imobilelor înstrăinate prin cele două contracte. Astfel, conform martorului și înscrisurilor depuse - contracte de vânzare-cumpărare -, prețul a fost achitat, nu este derizoriu întrucât depășește valoarea de impozitare, iar o eventuală valoare mai mică decât aceea de piață poate fi dată de relațiile de încredere existente între vecini, ajutorul acordat de aceștia. Faptul că prețul mai mic dovedește credința vânzătorilor că au încheiat un contract de întreținere nu poate fi primit în speță întrucât nu se coroborează cu probele administrate și reținute în considerente.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunilor conexe, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții recurenți și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. arătând că intenția celor trei frați, și, a fost aceea de a încheia un contract de întreținere, astfel încât consimțământul acestora, la încheierea contractelor, nu este valabil, deoarece aceștia au fost în eroare cu privire la natura juridică a actelor încheiate - eroare obstacol, distructivă de voință juridică și motiv de nulitate a contractelor.
Că, în mod greșit instanța de apel a reținut că forța probantă a contractelor autentice nu a fost răsturnată prin probe, întrucât din interogatoriul pârâtului și declarațiile martorilor, și rezultă că s-a încheiat un contract de întreținere cu pârâtul și familia sa.
Totodată, recurenții au susținut că prin raportul de expertiză psihiatrico-legală administrată în cauză s-a stabilit că a avut discernământul diminuat și, față de vârsta celor trei frați, de bolile care sufereau și de situația lor materială, instanța trebuia să-și dea seama că intenția acestora nu era de a vinde imobilele, ci de a fi îngrijiți și întreținuți conform art.1203 civil.
Recurenții au învederat și că intenția celor trei frați de a încheia un contract de întreținere și nu de vânzare-cumpărare rezultă și din prețul stabilit (în speță s-a stabilit prețul de 816.000.000 le vechi ce reprezintă 19.000 Euro, pentru imobilul din-, în condițiile în care la data vânzării era de 53.600 Euro, și prețul de 188.000.000 lei vechi ce reprezintă 5000 Euro pentru imobilul din-/A, în condițiile în care prețul de circulație era de 19.500 Euro, conform expertizei extrajudiciare), precizând că cei trei frați nici nu au primit prețul celor două imobile.
Astfel, recurenții au conchis că instanțele judecătorești aveau îndatorirea de a interpreta contractul nu după sensul literal al termenilor, ci după intenția comună a părților, conform art.977 civil.
Prin întâmpinare (fila 10), pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, motivând că niciuna dintre prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. nu sunt îndeplinite în această speță.
Intimatul a precizat astfel că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel au constatat că reclamanta, cât și și, au avut reprezentarea corectă a operațiunii juridice de vânzare-cumpărare, ceea ce rezultă din semnarea contractului autentic al cărui conținut nu a fost combătut prin nici un mijloc de probă, din împrejurarea că și nu au invocat eroarea asupra obiectului convenției în timpul vieții lor, din interogatoriul pârâtului, din înscrisurile medicale existente la dosare, potrivit cărora reclamanta avea discernământ, și din procesul-verbal din data de 16 mai 2005, potrivit căruia reclamanta a primit bani ca urmare a vânzării casei din-.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. Curtea apreciază că recursul reclamanților este neîntemeiat, pentru considerentele ce în continuare vor fi relevate.
Cele două contracte de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită prin acțiune, sunt contracte autentice, iar din cuprinsul încheierii de autentificare rezultă mențiunea respectării procedurii de încheiere a contractelor, în sensul că au fost semnate după citirea lor de către părțile contractante și corespund voinței lor.
În al doilea rând, recurenții nu au făcut dovada contrară mențiunilor contractelor autentice, în sensul că cei trei frați, care au avut calitatea de vânzători, au fost în eroare cu privire la natura juridică a contractelor încheiate.
Dimpotrivă, atât reclamanta cât și frații acesteia, și au avut reprezentarea corectă a operațiunii juridice de vânzare-cumpărare, care rezultă din semnarea contractelor autentice după citirea lor, din neinvocarea de către cei doi frați ( și ) a erorii asupra obiectului convenției în timpul vieții lor, din declarațiile martorilor și (ultimul împrumutându-i cu bani pe părinții pârâtului pentru a-l ajuta pe pârât să cumpere imobilul), din încheierea unor contracte de întreținere ( cu părinții pârâtului, și; cu ) și din interogatoriul pârâtului, potrivit căruia acesta nu a înțeles niciodată să încheie un contract de întreținere cu cei trei frați.
Așadar, contrar susținerilor recurenților, din interpretarea coroborată a acestor probe și prezumții rezultă că cei trei frați au avut reprezentarea că încheie contracte de vânzare-cumpărare și nu contracte de întreținere, iar instanța de apel în mod corect a înlăturat declarațiile celor doi martori și, ca fiind contradictorii.
Pe de altă parte, criticile formulate de către recurenți nu sunt întemeiate nici din perspectiva lipsei discernământului, întrucât probele administrate în cauză nu au dovedit lipsa acestuia în ceea ce privește pe reclamanta și pe fratele său, iar în privința defunctei s-a stabilit că discernământul acesteia a fost diminuat (și nu abolit) ceea ce constituie doar un motiv de nulitate relativă și nu un motiv de nulitate absolută a contractelor, care să poată fi invocat de orice persoană interesată.
Nici critica hotărârii vizând prețul stabilit prin contracte nu poate fi primită, pe de-o parte, pentru că părinții pârâtului se aflau în relații de prietenie cu cei trei frați, dovada fiind contractul de întreținere încheiat între părinții pârâtului și, iar pe de altă parte, pentru că valoarea prețului depășește valoarea de impozitare a imobilelor.
În acest sens, este de menționat și faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3386/15.11.2004, reclamanta și au înstrăinat doar dreptul de nudă proprietate asupra imobilului, păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
În virtutea tuturor acestor considerente, Curtea apreciază că toate criticile făcute de recurenți din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.312 pr.civ. să respingă recursul reclamanților.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.1071/A din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/16.04.2008
Tehnored.MM/2 ex/21.04.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
