Anulare act. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.367/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor în anulare formulate de către contestatorii domiciliată în T,-,.3, județul T, PRIMARUL ȘI CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în T, Bv. nr.1, județul T, în contradictoriu cu intimații prin avocat,cu domiciliul în T, strada - de la T nr.5,.9, județul T și - SRL T, cu sediul în T, Calea,.34,.C,.1, județul T, împotriva deciziei civile nr.613/R din 11 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru contestatoarea --personal, reprezentanții săi, avocat:, în baza împuternicirii avocațiale nr.39 din 6.03.2008, eliberată de Baroul Timiș -Cabinet Individual și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.14 din 26.02.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind contestatorii Primarul și Consiliul Local al Municipiului T și intimații și - SRL T.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederând instanței că, contestația în anulare este legal timbrată, contestatoarea, prin registratura instanței, în data de 26.02.2008, a depus un set de acte, iar contestatorii de rând 2 și 3 și intimata de rând 4, au depus note de ședință (prin fax, un exemplar), respectiv întâmpinare (exemplare suficiente), după care:
Reprezentanta contestatoarei solicită să i se comunice un exemplar din întâmpinarea depusă în exemplare suficiente.
INSTANȚA, comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimata - SRL T cu reprezentanta contestatoarei, avocat.
Reprezentanta contestatoarei învederează instanței că prin notele de ședință și întâmpinarea depusă la dosar, s-au pus concluzii de admitere a contestației în anulare formulată de către contestatoarea -, depune un set de acte și recursul în interesul legii formulat de Procurorul General și înaintat către Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, la pag.4-5, s-a făcut precizarea că, "în situația în care imobilul preluat de stat a fost înstrăinat fostului chiriaș, rezolvarea acțiunii formulate împotriva subdobânditorilor nu se poate face în temeiul dispozițiilor dreptului comun, prin compararea titlurilor de proprietate ci, numai în baza prevederilor Legii nr.10/2001 și ca atare, nulitatea absolută a actului de înstrăinare, constatată însă în contextul art.45 din Legea nr.10/2001, se impune ca o premisă inevitabilă restituirii în natură a imobilului preluat abuziv", nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra contestațiilor în anulare.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestațiilor în anulare.
Reprezentanta contestatoarei - susține contestația în anulare și solicită admiterea ei așa cum a fost formulată și completată în scris, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru soluționare în primă instanță, cu mențiunea că, achiesează și la celelalte două contestații în anulare formulate de către Primarul și Consiliul Local al Municipiului T, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, hotărârea contestată a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, deoarece procesul trebuia judecat de Tribunalul Timiș -secția civilă în primă instanță, de Curtea de Apel Timișoara -ca instanță de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție-secția civilă și proprietate intelectuală, ca instanță de recurs, ori în speță, cauza a fost judecată în primă instanță de Judecătoria Timișoara, în apel d e Tribunalul Timiș -secția civilă și în recurs de Curtea de Apel Timișoara -secția civilă, cu precizarea că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art.317 pct.2 Cod procedură civilă, în sprijinul afirmațiilor sale invocă decizia nr.65/2.01.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la " Competență materială, Cereri de restituire a imobilului preluat în mod abuziv de stat și de constatare a nulității contractului prin care s-a vândut imobilul chiriașului". De asemenea arată că, contestatoarea a avut câștig de cauză atât în fond cât și în apel, deci nu putea ataca aceste hotărâri, întrucât și-ar fi agravat propria situație, invocă în acest sens lucrarea magistratului. Referitor la întâmpinarea formulată de către intimatul, cum că litigiul are ca obiect și restabilirea situației anterioare de CF, acțiune ce este evaluabilă în bani, și că în speță nu există o valoare a imobilului, pentru a se discuta competența materială, solicită a se constata că, s-a făcut și expertiză extrajudiciară din care rezultă că valoarea imobilului este de 100.000 EURO, ori judecătoriile judecă până la 2 miliarde lei, astfel că, competența în primă instanță îi revine tot Tribunalului Timiș. Menționează totodată că, în 26.02.2008, contestatoarea a depus prin registratura instanței toate actele privitoare la prezentul litigiu, înscrisuri din care rezultă că, contestatoarea este o victimă mafiei caselor naționalizate, înscrisuri prin care face referire și la anumite inadvertențe ce au apărut în actele de stare civilă ale intimatului, respectiv, nu corespund datele de naștere a intimatului, numele părinților acestuia, nereguli ce conduc la concluzia că intimatul nu este una și aceiași persoană cu cel ce revendică imobilul.
Reprezentantul contestatoarei, avocat reiterează și achiesează la concluziile formulate de către avocat și în consecință solicită admiterea contestației în anulare, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în primă instanță la Tribunalul Timiș, întrucât este o acțiune ce vizează constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare; există și față de prevederile art.108 alin.4 Cod procedură civilă, art.306 Cod procedură civilă, în acțiune s-au invocat eronat temeiurile de drept.Totodată arată că, nulitatea nu poate fi constatată din oficiu, însă în cadrul unei căii extraordinare de atac se pot soluționa aceste nereguli; dispozitivul deciziei pronunțate în recurs are vicii materiale, și anume, la alin.3, instanța de recurs, constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, a.3 situat în CF indiv.-, când de fapt corect este -, iar la următorul aliniat s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, conform greșelii mai sus menționate, hotărâre ce de altfel s-a dat în recurs, unde s-a rejudecat pe fond cauza și s-a admis acțiunea așa cum a fost formulată și precizată. Astfel, solicită a se constata că în dispozitiv există de două ori greșeală materială conform dispozițiilor art.281/1 Cod procedură civilă și de altfel, potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 Cod procedură civilă, "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, arătarea instanței. numele domiciliul sau reședința." însă, nu este indicat domiciliul sau sediul părților și coroborat cu art.316 și cu trimitere la art.298 Cod procedură civilă, duce la nulitatea actului jurisdicțional. În ceea ce privește cele contestații în anulare formulate de Primarul și Consiliul Local al Municipiului T, solicită a se lua act că achiesează la acestea.
CURTEA DE APEL
D E LI BERÂND:
Asupra contestațiilor în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.613/R din 11 iunie 2007, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.1023/A din 21 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.23.065 din 11 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.19.026/C/2002 și în consecință, a modificat în tot ambele hotărâri și rejudecând pe fond a admis acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, -, Primăria Municipiului T și -" "SA T, pentru constatare nulitate absolută și rectificare de carte funciară.
A fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr.322/B din 20 decembrie 1996, încheiat între pârâții -" "SA T și -, având ca obiect apartamentul nr.3, situat în imobilul din T,str.1 -, nr.17, înscris în CF col. 14596 T, nr.top 9960,9961 și în CF indiv.-
Totodată, s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, în sensul că, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei - și întabularea dreptului de proprietate al reclamantului, conform prezentei hotărâri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat în, contradictoriu cu pârâții - și Consiliul Local al Municipiului T, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâții1 și 2, având ca obiect apartamentul nr.3, situat în imobilul din T,str.1 -, nr.17, înscris în CF colectiv 14596 T, nr.top 9960,9961 și în CF individual - T și pe cale de consecință, să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară.
La data de 10 octombrie 2002,.27- dosar de fond, reclamantul a făcut o precizare de acțiune, prin care a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât și Primăria Municipiului T și -" "SRL T, solicitând ca instanța să constate că imobilul descris mai sus, a fost înstrăinat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării.
Pentru termenul de judecată din data de 5 decembrie 2002, reclamantul a formulat o nouă precizare de acțiune, în sensul că menționării temeiului juridic al acțiunii, ca fiind art.46 alin.1 și respectiv 4 din Legea nr.10/2001.
În raport de aceste două considerații ale cererii introductive de instanță, cu precizările ulterioare, curtea de apel a apreciat că, instanța nu a fost investită cu un petit expres în sensul constatării nevalabilității titlului statului, chiar în concluziile scrise și depuse la dosarul cauzei, pentru următorul termen de judecată, reclamantul făcând precizarea expresă că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, respectiv" constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare atacat".
Deși, în concluziile scrise, reclamantul a făcut precizarea că, la termenul de judecată din data de 10.10.2002, a formulat precizare de acțiune, în sensul solicitării că imobilul în litigiu a trecut fără titlu în proprietatea statului, din înscrisul aflat la fila 27 - dosar de fond, a rezultat faptul că, reclamantul a extins cadrul procesual referitor la pârâți, în sensul chemării în judecată și a Primăriei T și -". "SRL T, fără solicita să se constate că titlul preluării imobilului în proprietatea statului, nu este valabil.
Referitor la petitul prin care reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Consiliul Local T și pârâta -,având ca obiect imobilul în litigiu, pentru restabilirea situației anterioare de CF, Curtea de Apel Timișoaraa reținut că, pentru dobândirea imobilului reclamantul a făcut toate demersurile, atât administrative, în baza Legii nr.112/1995, prin depunerea unei cereri la Consiliul Local al Municipiului T - Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995, cât și prin promovarea unei acțiuni de drept comun și înregistrarea unei notificări în temeiul Legii nr.10/2001.
de specialitate și practica în materie au statuat că"subdobânditorul care cumpără de la stat un bun despre care se știa sau trebuia să se știe că a fost preluat de statul comunist în condiții notorii de forță, prin abuz și nu în condiții obișnuite, achiziționează în condiții în care buna sa conduită este discutabilă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, până la adoptarea Legii nr.112/1995,nu exista un temei juridic pentru migrarea bunurilor imobile preluate de Statul Român, în condiții abuzive, iar după intrarea în vigoare a acestei legi, fiind posibilă doar înstrăinarea imobilelor preluate de stat cu titlu, iar nu și a celor preluate fără titlu".
În speță, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950 astfel cum a rezultat și din extrasul CF în extenso, aflat la dosar, iar anterior naționalizării, imobilul compus din casă cu mai multe apartamente, curte și grădină, a aparținut numitei, antecesoarea reclamantului,fiind bunica maternă așa cum a rezultă și din certificatul de moștenitor nr.90/1996, eliberat de BNP, imobilul fiind înscris în CF 4920
La data de 27 martie 1996, același reclamant a introdus pe rolul Judecătoriei Timișoara, o acțiune în revendicarea imobilului, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr.4914/1996, fiind soluționat prin sentința civilă nr.6955/1997, în mod nefavorabil pentru reclamant, hotărârea rămânând irevocabilă prin decizia nr.232/R/198 a Curții de Apel Timișoara, fiind respins apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara și admițându-se recursul declarat împotriva deciziei nr.822/1997 a Tribunalului Timiș.
În aceeași perioadă reclamantul a uzat și de procedurile administrative prevăzute de Legea nr.112/1995, solicitând despăgubiri pentru imobil, unde s-a arătat că nu a optat pentru restituirea în natură a imobilului, deoarece potrivit legii nu avea acest drept, dar a solicitat pe calea unei acțiuni judecătorești, restituirea imobilului în natură.
Imobilul în litigiu a fost închiriat pârâtei -, care apoi în baza art.9 din Legea nr.112/1995, urma să devină proprietara apartamentului potrivit contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu T, apartamentul nr.3 cumpărat de pârâtă, fiind înscris în CF individual -
La data de 12 iunie 1998, prin Hotărârea nr.1151 dată în dosarul 1322, Consiliul Județean T - prin Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995 a acordat lui suma maximă de 229.033.200 lei, cu titlu de despăgubire pentru imobilul în litigiu, iar ulterior apariției Legii nr.10/2001, respectiv la data de 23.03.2001 reclamantul a notificat Consiliul Local T, în sensul restituirii în natură a imobilului, pentru care s-au acordat despăgubiri, arătând că acest imobil a fost expropriat în mod abuziv. În baza aceleași legi, reclamantul a introdus acțiunea de față, pe lângă alte acțiuni care privesc imobilul, diferențierea făcându-se pe apartamente, acțiune care a fost îndreptată împotriva proprietarei apartamentului nr.3, numita -, reclamantul invocând faptul că, actul de vânzare - cumpărare a fost încheiat de părți cu rea - credință, deoarece aceștia au cunoscut demersurile sale pentru restituirea imobilului.
Ulterior, reclamantul a precizat acțiunea arătând că, apartamentul nr.3 din imobil a fost înstrăinat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării, contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat între pârâta și -" "SRL T, anterior soluționării cererii reclamantului de restituire a imobilului, formulată în baza Legii nr.112/1995.
Față de cele arătate anterior, s-a reținut în mod special că Statul Român, prin organele abilitate a procedat la vânzarea imobilului înainte ca procedura administrativă declanșată de reclamant, în temeiul Legii nr.112/1995 să fie soluționată, astfel că, s-a apreciat că nu se poate reține buna - credință a părților contractante.
Astfel, cererea formulată de reclamant către comisia de aplicare a Legii nr.112/1995 a fost formulată la data de 9 mai 1997, contractul de vânzare - cumpărare s-a încheiat la data de 20 decembrie 1996, iar hotărârea comisiei a fost emisă la data de 12 iunie 1998, cu mult după încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Mai mult, reclamantul a inițiat și o acțiune civilă pe dreptul comun, la data de 17 aprilie 1996, unde Statul Român era parte, și deci fără dubiu, a apreciat instanța, avea cunoștință de litigiul purtat și revendicarea imobilului.
În ceea ce privește valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare, încheiat între Statul Român și fostul chiriaș, instanța de fond trebuia să facă o apreciere generică a tuturor condițiilor impuse de Legea nr.10/2001, pentru menținerea actelor de înstrăinare. Astfel, dispozițiile imperative ale actului normativ invocat mai sus, impune ca și cerințe obligatorii pentru menținerea valabilității contractelor, condiția ca acestea să fi fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, ca o condiție general valabilă, indiferent de titlul cu care statul a preluat imobilul și respectiv că, în cazul în care preluarea s-a făcut fără titlu valabil, actul de înstrăinare să fi fost făcut cu bună - credință.
Cerințele impuse de lege sunt cumulative și nu alternative, norma cuprinsă în alin.1 al articolului menționat, reprezentând norma generală.
În aceste condiții, nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare atacat, s-a apreciat de către instanță a fi evidentă, întrucât acesta a fost încheiat înainte de soluționarea cererii de restituire a imobilului în natură, formulată de reclamant către Comisia de aplicare a Legii nr.112/1995.
În concluzie, rezultă că actul de vânzare - cumpărare încheiat între pârâți nu are cauză licită, și totodată că a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.9 din Legea nr.112/1995 și ale art.13 din HG nr.11/1997.
În același sens, prin art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001 se prevede că, actele juridice de înstrăinare, având ca obiect imobilele preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Pentru aprecierea bunei - credințe a părților are relevanță juridică împrejurarea că, pe rolul instanțelor există un litigiu în desfășurare cu privire la titlul statului asupra imobilului, chiar dacă nu se pronunțase încă o hotărâre judecătorească. În condițiile în care, cu minime diligențe, cumpărătoarea ar fi putut afla împrejurarea că fostul proprietar contestă titlul de proprietate al statului asupra imobilului, solicitând restituirea lui în natură, însă nu a făcut nici un demers pentru a afla situația juridică a imobilului, aceasta nu poate fi considerată cumpărătoare de bună - credință, iar actul juridic încheiat nu poate fi salvat de la nulitate.
În concluzie, Curtea de Apel Timișoaraa apreciat că, pârâta nu a putut fi considerată un cumpărător de bună - credință, ea aflându-se în culpa de a nu fi verificat legitimitatea titlului statului, ceea ce exclude buna sa credință.
În ceea ce privește incidența HG nr.11/1997, s-a apreciat că interdicția înstrăinării imobilelor ce fac obiectul revendicării, statuată expres prin acest act normativ, era prevăzută și în dispozițiile Legii nr.112/1995, art.9, Hotărârea de Guvern nr.11/1997, completând în fapt Legea nr.112/1995.
La constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare de Statul Român prin T și prin -, instanța a avut în vedere ansamblul probelor administrate în dovedirea atitudinii subiective a părților la încheierea contractului de vânzare - cumpărare și în mod special împrejurarea că acest contract s-a încheiat cu mult înainte de a se finaliza procedura administrativă declanșată de reclamant, în condițiile Legii nr.112/1995.
S-au aplicat dispozițiile speciale ale Legii nr.10/2001 în ceea ce privește acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, întrucât aceste dispoziții, au, în raport cu cazurile de constatare a nulității actelor juridice cuprinse în Codul Civil, caracterul unor norme speciale care se vor aplica cu prioritate.
În raport cu atele depuse la dosar, Curtea de Apel Timișoaraa apreciat că, cele două instanțe au pronunțat hotărâri nelegale și în temeiul art.199, 304 pct.9 Cod procedură civilă a admis recursul declarat de reclamant, modificând în tot ambele hotărâri judecătorești și rejudecând pe fond a admis acțiunea civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, scutită de plata taxelor de timbru, intimații Primarul și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru analiza fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată, și intimata - solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, instanță de fond.
Prin motivele depuse la dosar, contestatorii Primarul și Consiliul Local al Municipiului Tai nvocat că nu s-a analizat motivele susținute. Nu avea Primăria Municipiului T calitate procesuală pasivă, ea fiind o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar și secretar, împreună cu aparatul propriu - art. 72 din Legea nr. 215/2001, iar conform art. 21, comunele, orașele, județele, sunt persoane juridice de drept public, cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, astfel că, primăria nu avea calitate pasivă, excepție pe care instanța nu a pus-o în discuție și nici nu a analizat-
Hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor de competență, trebuia soluționat litigiul în primă instanță de Tribunal, în apel d e Curtea de Apel, iar în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2, art. 318, 304 pct. 3, art. 2 și art. 312 Cod procedură civilă.
Contestatoarea - prin motivele depuse la dosar a invocat că soluția a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitor la competență, procesul trebuia judecat în primă instanță de Tribunal, în apel d e Curtea de Apel, iar în recurs de Înalta Curte de
Casație și Justiție, ori, fost judecat în primă instanță de Judecătorie, în apel d e Tribunal, iar în recurs de Curtea de Apel.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SRL a solicitat admiterea contestației în anulare invocând că litigiul trebuie rejudecat de instanțele competente.
, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației în anulare invocând că litigiul are ca obiect și restabilirea situației anterioare de carte funciară, acțiune evaluabilă în bani, iar, în speță nu există o valoare a imobilului pentru a discuta competența materială instanțelor. Pe parcursul litigiului nu s-a indicat o astfel de valoare pentru a se stabili competența conform art. 1 alin. 2, art. 2 alin. 1 pct. c Cod procedură civilă.
Prezenta cauză a fost strămutată de la Curtea de Apel Timișoara prin încheierea nr. 8466/13.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
După acordarea cuvântului asupra contestației în anulare, avocatul contestatoarei a invocat și alte aspecte necuprinse în motivele anexate cererii.
Prin notele de ședință, Primarul și Consiliul Local al Municipiului T au solicitat admiterea ambelor contestații în anulare invocând că s-au încălcat normele de competență materială.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Din analiza întâmpinării depuse în dosarul în care s-a soluționat recursul - filele 15-18 - formulate de Consiliul Local și Primăria Municipiului T, se reține faptul că aceștia au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, invocând motivele pentru care îl consideră astfel, fără însă ca din conținutul acestuia să reiasă că s-ar fi invocat vreo excepție referitor la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului
Nu se poate reține din analiza întregului dosar de recurs că printr-un script sau oral în fața instanței, să se fi invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului T, astfel că, nefiind invocată nici din oficiu de către instanță, aceasta nu s-a pronunțat în acest sens.
Referitor la apărările invocate prin întâmpinare, din considerentele deciziei contestate se reține că s-a făcut o analiză a acestora, fiind înlăturate prin soluția pronunțată.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs, pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l doar în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Motivele invocate de către contestatorii Primarul și Consiliul Local al Municipiului T, nu se încadrează în aceste dispoziții legale invocate, ca urmare a faptului că nu s-a dovedit comiterea vreunei greșeli materiale, recursul a fost admis în întregime, s-au analizat toate motivele invocate, iar pe de altă parte, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Mun. T nu s-a pus în discuția părților întrucât nu a fost ridicată de aceștia și nici din oficiu.
Conform art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile, pot fi atacate cu contestație în anulare dacă motivele arătate la pct. 1 - 2 nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului - pct. 2 - când hotărârea a fost dată de judecătorie cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență -. Potrivit alineatului 2 din acest articol invocat, cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele arătate dacă acestea au fost invocate prin cererea de recurs dacă instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Obiectul acțiunii de fond l-a făcut solicitarea constatării nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare, privitor la imobilul în litigiu, restabilirea situației anterioare de carte funciară. Cu ocazia soluționării în fond a cauzei de Judecătoria Timișoara, în apel d e Tribunalul Timiș și în recurs de Curtea de Apel Timișoara, niciuna dintre părți nu au invocat excepția de necompetență materială a primei instanțe în soluționarea cauzei, ca urmare a valorii de peste 5 miliarde lei vechi a imobilului. Nu există dovezi din care să reiasă că vreuna dintre părți nu ar fi putut invoca excepția de necompetență, depunerea unei evaluări a imobilului în litigiu doar în această fază procesuală nu este de natură a duce la concluzia că stabilirea valorii imobilului nu se putea face pe parcursul soluționării cauzei în fond, apel, recurs.
Sigur că, în măsura în care s-ar fi invocat și depus dovezi din care să reiasă că valoarea imobilului depășește 5 miliarde lei vechi, conform art. 2 alin. 1 lit. B Cod procedură civilă, instanța sau părțile puteau invoca excepția de necompetență materială Judecătoriei Timișoara în soluționarea cauzei în fond, excepție ce urma a fi soluționată, ori, în speță acest aspect nu a fost invocat de către părți sau din oficiu, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 Cod procedură civilă.
Nu există dovezi din care să reiasă că părțile nu au avut posibilitatea, ar fi fost împiedicate de-a lungul anilor în care s-a derulat litigiul, să invoce excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 317, 318 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondate contestațiile în anulare, urmând a menține în întregime decizia contestată ca fiind legală și temeinică, constatându-se că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Aspectele noi invocate după acordarea cuvântului asupra contestației în anulare, referitor la greșeli materiale cuprinse în dispozitivul deciziei, nu se impun a fi analizate, nefiind cuprinse în motivele contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate contestațiile în anulare declarate de contestatorii, PRIMARUL ȘI CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva deciziei civile nr.613/R din 11 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:14.03.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:25.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
