Pretentii civile. Speta. Decizia 366/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.366/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanții, - toți cu domiciliul procedural ales la JUDECĂTORIA CAREI, strada 1 - 2. nr.34,județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, secto5,-, CURTEA DE APEL ORADEA, - -, nr.10, județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, județul S M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1191/D din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, iar intimatul pârât Ministerul Justiției Bad epus la dosar prin registratura instanței, la data de 4.03.2008, o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea formulării apărării, după care:
Având în vedere că din 17 ianuarie 2008, de când i s-a înmânat dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 8-dosar recurs) intimatul pârât Ministerul Justiției B, avea timp suficient să-și formuleze apărarea, INSTANȚA respinge cererea de amânare formulată de către acesta și întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1191/D din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Marear espins acțiunea reclamanților, cu domiciliul ales în Carei,-, județul SMf ormulată împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada noiembrie 2003 - noiembrie 2006, precum și a tichetelor cadou, actualizată cu rata inflației, obligarea ordonatorului principal de credite de a include în buget sumele necesare plății tichetelor de masă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, otrivit p. art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe cost de angajator.
Analizând textul de lege precitat, s-a reținut că din acest act nu reiese în mod univoc că acest act nu stabilește în sarcina autorităților publice pârâte o obligație, ci doar o posibilitate, care poate fi înfăptuită în limita prevederilor bugetului de stat și cum în cauza de față reclamanții nu au probat că din bugetul de stat s-au alocat fondurile necesare acordării tichetelor de masă, pretenția lor de obligare a pârâților la plata contravalorii tichetelor neacordate apărut ca fiind neîntemeiată.
Dreptul reclamat a fost cercetat de prima instanță și prin prisma celui de al doilea argument al reclamanților, potrivit căruia pârâții trebuie obligați la acordarea tichetelor de masă, deoarece ei nu au întreprins nici un demers în scopul obținerii de la bugetul de stat a sumelor necesare, argument înlăturat, pe de o parte, fiindcă nu s-a dovedit pasivitatea pârâților și, pe de altă parte, fiindcă solicitarea fondurilor de către pârâți nu reprezintă o condiție suficientă a obținerii lor.
Referitor la argumentul reclamanților structurat pe ideea discriminării lor, tribunalul l-a considerat neconvingător, întrucât nu se poate reține o aplicare discriminatorie a legii atâta vreme cât se invocă situații juridice diferite, generate de existența unor instituții aparținând altor ministere, cu bugete proprii de venituri și cheltuieli și cu responsabilități distincte.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții:, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că sunt salariați ai Judecătoriei Carei, având funcția de grefieri, grefieri-arhivari etc. funcționând în sectorul bugetar, justiție, angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Conform art.1 din Legea nr.142/1998 și salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, ce se suportă de angajator, iar, potrivit art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecție socială muncii.
Faptul că actul normativ prevede doar această posibilitate fără a stabili obligativitatea în sarcina angajatorului, nu determină concluzia reținută de instanță, că, nu ar fi îndreptățiți să primească tichetele. Acestea nu pot fi condiționate de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual în condițiile în care pârâții aveau obligația la conturarea bugetului, să solicite alocarea, virarea fondurilor în acest sens, restrângerea nefiind justificată.
Prin neacordarea tichetelor, există o discriminare, încălcându-se art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 ain.3 Codul muncii și art.14 din CEDO, iar, pe de altă parte, majoritatea personalului din țară și-au primit tichetele în urma unor hotărâri favorabile, chiar Curtea de Apel Oradeaa decis astfel prin decizia civilă nr.506/2007.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.142/1998, Codul muncii, Constituția României, CEDO, Legea nr.193/2006.
Intimații, deși legal citați nu și-au precizat poziția în cauză.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, instanța constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegările date problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursurilor pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe. Ca atare, având în vedere că prin decizia civilă nr.14 din 18 februarie 2008 pronunțată în dosar nr.69/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat asupra recursului în interesul legii referitor la îndreptățirea personalului auxiliar din justiție la acordarea tichetelor de masă, că această categorie de salariați nu sunt îndreptățiți la acordarea unor astfel de drepturi, dispoziție ce este obligatorie pentru instanță în baza prevederilor legale menționate anterior, urmează a fi respins recursul ca nefondat, criticile aduse sentinței nefiind necesar a mai fi analizate, constatându-se totodată că intimații nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr. 1191/D din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008. .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:10.03.2008
Jud.fond /
dact.
data:17.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
