Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.40/2008-A
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa Georgeta
- - - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile declarate de contestatoarea domiciliată în O,-, județul B și de către intimata AVAS AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B, sector 1,strada -, nr.9-11, în contradictoriu cu intimatul pârât -" "- cu sediul în,-, județul B și intimatul intervenient domiciliat în O, strada -.-,nr.27,județul B, împotriva sentinței civile nr.604/C din 11 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr.10/2001.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 31 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra apelurilor, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 7 februarie 2008, 14 februarie 2008, 21 februarie 2008, 28 februarie 2008, 6 martie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.604/C din 11 iulie 2007, Tribunalul Bihora respins excepția tardivității contestației invocată de intimata - -.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei
A fost respinsă excepția prematurității contestației invocată de intimata
A admis în parte contestația formulată și precizată de contestatoarea,. în O, str. -. -, nr.3 în contradictoriu cu intimații - -, cu sediul în,- cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1.
A fost admisă cererea de intervenție în interesul intimatei - - și în interes propriu formulată de intervenientul,. în O, str. -. -, nr. 27.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea calității contestatoarei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele cu nr. topo 689/80 și 689/73.
A respins cererea privind restituirea în natură către contestatoare a imobilelor cu nr. top 689/01, 689/82, 689/151 și 689/152 și constatat că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită la masuri reparatorii prin echivalent pentru aceste imobile, reprezentând în natură teren și construcții edificate anterior anului 1948, obligând B să facă demersuri pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către contestatoare, în conformitate cu prevederile art. 29 alin 3 raportat la art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei APAPS B, instanța a reținut că, potrivit alin. 2 din art. 27 al Legii 10/2001, "Notificarea prin care se solicita restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ministerul d e resort, autoritatea administrației publice locale - în a cărei raza este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia".
Este adevărat că intimata rând 2 nu are calitatea procesuală pasivă în ceea ce privește restituirea în natură, însă Legea 10/2001 prevede mai multe categorii de măsuri reparatorii, conform art. 1 din Legea 10/2001.
În consecință, având în vedere că intimata APAPS B este autoritatea publică care a efectuat privatizarea intimatei de rând 1, iar notificarea contestatoarei a fost trimisă spre soluționare intimatei de rând 2 în temeiul articolului indicat mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei APAPS
Intimata rând 2 mai susținut că prezenta cauză este prematură, întrucât Legea 10/2001 a instituit o procedură necontencioasă cu termene exprese, astfel încât la finalizarea ei să se definească statutul juridic al unor astfel de imobile.
Această procedură, s-a apreciat, însă că nu este în măsură să împiedice accesul reclamatei la o instanță prealabilă, obligarea acesteia de a parcurge în întregime putând aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, această procedură trebuie să aibă un caracter și o durată rezonabilă, însă, din actele depuse la dosar, a rezultat că, în ciuda stăruințelor contestatoarei, aceasta nu a primit nici un răspuns la notificarea sa de la intimata rând 2.
În consecință, față de cele de mai sus, instanța a respins excepția prematurității acțiunii invocate de intimata de rând 2.
Cu privire la excepția tardivității acțiunii, instanța reținut răspunsul la notificare a fost trimis reclamantei la data de 16.05.2001, iar acțiunea a fost înregistrată la Registratura Tribunalului Bihor la data de 06.2001.
Conform art. 24 alin.7 din Legea 10/2001, persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia de respingere a notificării în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Potrivit art. 101 alin.1 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua în care s-a sfârșit termenul.
Față de cele de mai sus, a rezultat că termenul de 30 de zile se sfârșea pe 16.06.2001, însă cum aceasta dată a fost o zi nelucrătoarea, termenul s-a prorogat până pe 18.06.2001. Ca urmare, constatând că notificarea a fost depusă în termenul legal, instanța a respins excepția tardivității.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 784/A/13 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Bihor, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea în revendicare și rectificare carte funciară formulată de numitele și, antecesoarele intervenientului, acțiune formulată de acestea în contradictoriu cu intimata - -.
În urma acestor hotărâri s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că imobilul cu nr. topo 689/80 este proprietatea tabulară a persoanelor amintite mai sus, intimata fiind obligată să lase acest teren în deplină proprietate și liniștită posesie ( 73-81).
În aceste condiții, dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. topo 689/80 nu poate face obiectul Legii 10/2001 raportat la contestatoare, el aflându-se în patrimoniul unor persoane fizice - intervenientul din prezenta cauză -, și nicidecum în cel al intimatei rând 1. Faptul că antecesorii contestatoarei ar fi dobândit acest teren prin act sub semnătură privată de la antecesorii intervenientului, s-a apreciat a fi irelevant în această cauză, el putând fi invocat eventual pe o cale diferită, în contradictoriu cu proprietarii tabulari.
Față de cele de mai sus, instanța a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul și a respins capătul de cerere având ca obiect restituirea imobilului cu nr. topo 689/80.
Prin sentința civilă nr. 3617/1992 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1437/1992 s-a admis acțiunea formulată de - - împotriva numitului si s-a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului cu nr. topo 689/73.
A rezultat astfel că, nici acest imobil nu face obiectul Legii 10/2001, în condițiile în care acest bun nu a intrat în patrimoniul intimatei rând 1 cu titlu de preluare abuzivă de către stat, ci cu titlu de uzucapiune, ce reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect restituirea imobilului cu nr. topo 689/73.
În ceea ce privește restul imobilelor indicate în petitul acțiunii, instanța a reținut că față de acestea sunt aplicabile prevederile art. 27 și art. 46 din Legea 10/2001.
Potrivit art. 27 alin. 1 din același act normativ, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominala folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
Or, cele două condiții cumulativ prevăzute de textul indicat sunt îndeplinite în cauza de față.
Astfel, imobilul din litigiu a fost preluat de Stat cu titlu valabil, în temeiul Legii 119/1948. potrivit Normelor Metodologice de Aplicare unitara a Legii 10/2001, aprobate prin HG 498/2003(art. 2.1), preluările de imobile făcute în baza Legii 119/1948 sunt prezumate ca fiind cu titlu valabil. Contestatoarea nu a răsturnat prin probele administrate în cauză această prezumție.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța a reținut că intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor din litigiu în urma procesului de privatizare a acesteia, in baza contactului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. BH 585/30 aprilie 1997, deci mult anterior apariției Legii 10/2001.
Pe de altă parte, prevederile art. 46 din Legea 10/2001 statuează pentru ipoteza restituirii în natură, necesitatea anularii actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare, iar aceasta inclusiv în situația în care imobilele ar fi fost preluate de Stat fără titlu valabil.
Or, în cauza de față, contestatorii nu au înțeles să conteste legalitatea procesului de privatizare în condițiile și termenele prevăzute de Legea 10/2001.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a respins cererea privind restituirea în natură către contestatoare a imobilelor cu nr. top 689/01, 689/82, 689/151 și 689/152 și a constatat că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită la masuri reparatorii prin echivalent pentru aceste imobile, reprezentând în natură teren și construcții edificate anterior anului 1948, conform procesului verbal de predare primire din 14 iunie 1948 și a anexelor la acesta.
În conformitate cu prevederile art. 29 alin 3 raportat la art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001 a obligat B să facă demersuri pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către contestatoare, luând act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
În motivarea apelului, apelanta SBa formulat următoarele critici: solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii excepției privind lipsa calității procesuale pasive a AVAS, iar pe fond respingerea acțiunii față de AVAS;
- în raport de obiectul acțiunii - restituire în natură și față de probele administrate, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001;
- conform art.21 din Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare este cea competentă să soluționeze notificarea, AVAS având obligații legale numai în condițiile art.29 și urm. din lege;
- intimata nu a solicitat de la AVAS despăgubiri în cauză, cu toate că, potrivit art.29 și urm. din lege, valorificarea drepturilor privind despăgubirile, începe cu obligația respectării procedurii de notificare;
- instanța de fond a aplicat în mod nelegal dispozițiile art.29 din lege, stabilind în sarcina AVAS o obligație nelegală, de a face demersuri pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent;
- AVAS nu a soluționat și emis decizie motivată, deoarece dosarul administrativ nu a mai fost completat cu actele doveditoare pentru dovedirea calității de persiană îndreptățită, deși AVAS și-a executat obligația legală de informare a intimatei cu privire la necesitarea completării dosarului administrativ.
În drept sunt invocate dispozițiile Legii nr.10/2001 republicată, Legea nr.247/2005, art.282(1) și art.288 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, apelanta invocă următoarele:
- în mod eronat s-a reținut de către prima instanță că ea ar fi solicitat obligarea APAPS la acordarea unor măsuri în echivalent, neexistând un atare capăt de cerere formulat;
- referitor la respingerea cererii privitoare la nr.top 689/80, nu se poate reține autoritatea lucrului judecat și în raport de apelantă, câtă vreme ea nu a fost parte în procesul respectiv, iar cât privește respingerea cererii de restituire a nr.top 689/73, apelanta arată că nu a fost parte nici în procesul de uzucapiune, din depozițiile martorilor audiați rezultând faptul că și această parcelă a fost preluată în anul 1948, de la antecesorii apelantei;
- referitor la respingerea celorlalte parcele, în mod netemeinic, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art.2.1 din HG nr.498/2001, câtă vreme a făcut dovada certă că imobilele respective nu se regăsesc în anexa pentru județul Ba L egii nr.119/1948, prin urmare reținerea că s-a preluat cu titlu, este una nefondată;
-este greșită interpretarea prevederilor art.46 de către prima instanță, care reține ca și act de înstrăinare a unui imobil făcut în cadrul procedurii de privatizare, încheierea unui contract de vânzare - cumpărare de acțiuni, deoarece în cadrul unei privatizări se pot realiza transferuri de proprietate în ceea ce privește imobilele, ceea ce nu este totuna cu actul de înstrăinare a unor acțiuni deținute de către stat la o societate comercială.
În drept sunt invocate prevederile Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinare, intimatul intervenient,a solicitat respingerea apelului declarat de AVAS, arătând că, în mod temeinic și legal, prin instanță a obligat-o pe apelantă să facă demersuri pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către contestatoare, intimatul făcând trimitere la prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001; intimatul adaugă totodată că, acțiunea nu este prematură, câtă vreme procedura instituită de Legea nr.10/2001 nu este în măsură să împiedice accesul reclamantei la o instanță, iar obligarea acesteia de aop arcurge în întregime ar putea aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO.
Tot prin întâmpinare, același intimat a solicitat respingerea apelului introdus de, cu motivarea că, în mod corect a reținut prima instanță că, imobilele înscrise în CF 1278, nr.top 689/80 au fost scoase din patrimoniul -" "-, prin decizia civilă nr.784/A din 13 martie 1998 Tribunalului Bihor, intimatul precizând că imobilele respective au fost revendicate de către defuncta sa mamă, și de către lui, acțiunea fiind admisă în mod irevocabil prin decizia civilă nr.1361/R din 27 octombrie 1999 Curții de Apel Oradea, în concluzie imobilele, devenite între timp proprietatea intimatului nu pot face obiectul prezentului litigiu. Intimatul susține, de asemenea, că acțiunea este inadmisibilă, câtă vreme în sensul art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, imobilele sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2, fiind posibilă numai acordarea de despăgubiri.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă -" "- a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că acțiunea introductivă de instanță a lui este neîntemeiată, dat și inadmisibilă, deoarece în speță se aplică dispozițiile art.29 alin.1 și 2 ( fost art.27) din Legea nr.10/2001, republicată, lipsind și calitatea procesuală pasivă a intimatei, în ceea ce privește imobilele proprietatea acesteia și, astfel imobilele la care se referă contestatoarea sunt preluate cu titlu valabil în baza Legii nr.119 /1948 și fac parte din patrimoniul societății privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, și anume în baza Legii nr.58/1991 și a Legii nr.77/1994, iar contestatoarea nu a înțeles să atace actele respective de privatizare, dar nici actul privind terenul intimatei, așa încât restituirea în natură a imobilelor pretinse de contestatoare, nu este posibilă, lucru reținut de altfel și de prima instanță.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței apelate de către ambele părți apelante, se dovedesc a fi lipsite de temei, prin hotărârea apelată făcându-se o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, prin raportare la starea de fapt corect reținută de prima instanță.
Referitor la criticile formulate de apelanta AVAS, este de subliniat că instanța de fond nu a depășit cadrul procesual, cum în mod greșit susține apelanta, astfel, în condițiile în care, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul intimatei pârâte -" "-, devin aplicabile prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001 (fostul art.27) și dat fiind că cele două condiții impuse de acest text de lege, sunt îndeplinite în prezenta cauză, concluzia ce se desprinde este aceea că, dispoziția instanței de fond, de constatare a calității contestatoarei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilele situate pe nr.topografice 689/81, 689/82, 689/151 și 689/152,este legală. Apoi, din înscrisurile existente la dosar rezultă că apelanta,în calitatea sa de autoritate publică care a efectuat privatizarea intimatei - -, nu a soluționat în cadrul unui termen rezonabil notificarea contestatoarei, în pofida stăruinței acesteia din urmă, prin urmare, este evident că pasivitatea apelantei nu poate constitui un motiv justificat în a se aprecia ca fiind prematur demersul în justiție al contestatoarei. Faptul că procedura necontencioasă prevăzută de Legea nr.10/2001 nu s-a finalizat, nu este culpa contestatoarei, iar accesul acesteia la o instanță nu putea fi împiedicat pentru motivul că nu s-ar fi parcurs în întregime procedura prealabilă, deoarece în caz contrar s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cât privește apelul contestatoarei, în primul rând este de reținut că, imobilul situat în pe nr. top 689/80 se afla la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 în patrimoniul unor persoane fizice, astfel prin decizia civilă nr.784/A/1998 a Tribunalului Bihors -a stabilit, cu putere de lucru judecat - unul dintre efectele unei astfel de hotărâri fiind obligativitatea acesteia - că imobilul sus arătat constituie proprietatea tabulară a antecesoarelor intervenientului, și, astfel că, în mod just, tribunalul a concluzionat că acest imobil nu poate face obiectul Legii nr.10/2001.
Nici imobilul situat pe nr.topo 689/73 nu face obiectul Legii nr.10/2001, deoarece acesta nu a trecut în patrimoniul intimatei -" "- cu titlu de preluare abuzivă de către stat, ci cu titlu de uzucapiune, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr.3617/1991 a Judecătoriei Oradea.
Referitor la soluția adusă asupra cererii de restituire în natură a imobilelor cu nr.top 689/81, 689/82, 689/151 și 689/152, în mod corect tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, în condițiile în care contestatoarea nu a combătut prin probe prezumția instituită de art.21 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG498/2003, care statuează că, preluările de imobile făcute în baza Legii nr.119/1948 sunt prezumate ca fiind cu titlu valabil. Imobilul din litigiu, fostă fabrică de mobilă, a fost naționalizat în temeiul Legii nr.119/1948, el făcând parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat,potrivit disp.art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001. Din dispozițiile textului de lege precitat rezultă că statul are titlu valabil dacă naționalizarea făcută în baza Legii nr.119/1948 s-a realizat cu respectarea acestei legi. În speță, contrar susținerilor apelantei reclamante, imobilele au fost naționalizate în baza actului normativ anterior evocat, act în ale cărui anexe într-adevăr nu se regăsesc și imobilele revendicate, însă nici nu se impunea ca ele să fie trecute în cadrul acestora, deoarece potrivit pct.15 și 16 ale art.1 din lege în categoria întreprinderilor individuale, a societăților și respectiv a asociațiunilor particulare industriale care au făcut obiectul naționalizării sunt incluse toate întreprinderile producătoare de tâmplărie, de artă și de binale, de unelte de tâmplărie, și respectiv toate întreprinderile producătoare de placaje, panele, furnire, parchete și frizuri. Apoi, este de reliefat că intimata pârâtă -" "- a dobândit proprietatea asupra imobilelor în urma procesului de privatizare a acesteia, cu mult timp înainte de apariția Legii nr.10/2001,relevante fiind contractele nr.63 din 12 iunie 1995 și respectiv nr.585 din 30 aprilie 1997, iar contestatoarea nu a contestat legalitatea actelor de privatizare în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr.10/2001. Dat fiind că, în speță, societatea intimată a dobândit imobilele aflate în discuție, în cadrul procesului său de privatizare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, este evident că ea nu are obligația restituirii în natură, iar pentru imobilele respective trecute prin privatizare în patrimoniul intimatei, apelanta reclamantă are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sensul reglementat prin art.29 alin.1 și 2 din lege (fostul art.27).
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.296 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele apeluri, iar în conformitate cu prevederile art.274 din Codul d e procedură civilă va dispune obligarea apelantelor, cărora le aparține culpa procesuală, la plata sumei de 1.000 lei în favoarea intimatei -" "- cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă ce reprezintă valoarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile civile declarate de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B, sector 1,strada -, nr.9-11 și apelanta domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât -" "- cu sediul în,-, județul B și intimatul intervenient domiciliat în O, strada -.-,nr.27,județul B, împotriva sentinței civile nr.604/C/2007 din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care o menține în întregime.
Obligă părțile apelante să plătească părții intimate - - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.-
Data:31.03.2008
Jud fond
Dact
Data:4.04.2008
6 ex.
4 com.:- AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
, sector 1,strada -, nr.9-11
- din O,-, județul B,
--" "- din,-,
județul B
- din O, strada -.-,nr.27,județul
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Crupșa Georgeta
