Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.365/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în S M,-,.1,.2, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât SC - SRL S M, cu sediul în S M, strada -, nr.68, județul S M, împotriva sentinței civile nr.1336/D din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru intimata pârâtă SC - SRL S M, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.16/2008, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinete Asociate de Avocați -, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, recurenta reclamantă solicitând judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar copia unui anunț în ziar din data de 4 aprilie 2007 și copia ordinului de deplasare nr.24/22.03.2007 prin care face dovada că patronul în perioada în care s-a făcut angajarea era plecat la B și sub rezerva că se va amâna pronunțarea, solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică,pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația. În esență solicită a se constata că, recurenta critică hotărârea atacată, prin aceea că, prin respingerea probei cu martori i s-au încălcat drepturile constituționale și dispoziții procedurale, însă, instanța de fond a argumentat respingerea probei testimoniale prin invocarea art.16 alin.2 Codul Muncii, în conformitate cu care, numai în situațiile în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se poate reține prezumția că acesta s-ar fi încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă. Tribunalul a mai invocat și dispozițiile art.1191 alin.2 Codul civil, prin raportare la art.295 alin.1 Codul Muncii, reținând că nu se poate face dovada cu martori în contra sau peste conținutul unui înscris în ceea ce privește drepturile salariale și procentele din vânzări pe care recurenta contestatoare susține că le-ar fi negociat; proba cu interogatoriul contestatoarei a fost de asemenea respinsă, întrucât, în concepția codului d e procedură civilă, interogatoriul este un mijloc de probă, prin care orice parte poate recurge la recunoașterea unor fapte de către partea adversă, iar nu la propria declarație a părții. În concluzie învederează instanței că, în timpul scurt cât a lucrat recurenta, nu numai că nu s-a dovedit corespunzătoare, dar chiar a creat și neajunsuri, însă pentru că a făcut imprudența să o angajeze fără predarea-primirii gestiunii, prin inventar și semnătură, nu a putut lua nici o măsură împotriva acesteia. În ceea ce privește pretențiile recurentei privind drepturile salariale, apreciază că acestea sunt nefondate, deoarece, toate drepturile salariale i-au fost achitate pe perioada lucrată, chiar și în devans și chiar peste suma îndatorată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1336/D din 10 decembrie 2007, Tribunalul Satu Marear espins acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC - SRL S M, având ca obiect constatarea începerii raporturilor de muncă la data de 20.03.2007, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, obligarea pârâtei la efectuarea dovezii plății contribuțiilor sociale aferente salariului și obligarea pârâtei la plata daunelor materiale
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a reținut că pretențiile formulate de către reclamantă sunt nejustificate, deoarece, conform contractului individual de muncă (filele 8-9 din dosar), raporturile de muncă dintre reclamantă și unitatea pârâtă au început la data de 04.05.2007; nivelul salariului lunar este stabilit, de asemenea, prin contractul individual de muncă la suma de 440 lei fiind achitat reclamantei integral, după cum rezultă din înscrisul aflat la fila nr.33 din dosarul de fond, înscris care are putere doveditoare în această privință în conformitate cu art.163 alin.1 Codul Muncii. S-a reținut că, nu s-a demonstrat că reclamanta a efectuat ore suplimentare; unitatea pârâtă a făcut dovada plății contribuțiilor sociale aferente salariului, reclamanta nu a probat încercarea unui prejudiciu cauzat de o faptă culpabilă a angajatorului.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp.art.281-291 Codul Muncii și art.70-82 din Lg.nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a respins ca fiind nefondată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând admiterea lui, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, respingându-i cererea în probațiune, pentru dovedirea perioadei de timp lucrate fără contract de muncă, începând din data de 20 martie 2007 și până la 4 mai 2007; de asemenea a considerat statele de plată nesemnate de recurenta contestatoare că sunt dovezi complete, indubitabile privind drepturile salariale negociate la începerea raporturilor de muncă și achitate. În fine, instanța de fond i-a respins și capetele de cerere privind obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri materiale și morale, echivalentul a 3 salarii pe economie, fără a fi avut în vedere faptul că două luni de zile a fost bolnavă tocmai datorită condițiilor de muncă oferite și fără a fi putut beneficia de asigurări medicale, la care se adaugă și stresul provocat de desfacerea abuzivă a contractului de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 Cod procedură civilă.
Intimata prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Astfel, se arată că, în mod legal, instanța de fond a respins cererea de probațiune cu martori pentru dovedirea raporturilor de muncă pe perioada anterioară încheierii contractului de muncă, întrucât, în conformitate cu prevederile art.16 alin.2 Codul Muncii numai în situațiile în care contractul de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă se poate reține că acesta s-ar fi încheiat pe perioadă nedeterminată. La acest text legal instanța de fond în mod corect a alăturat și prevederile art.1191 alin.2 cod civil raportat la art.295 alin.1 Codul Muncii, reținând că nu se poate face dovada cu martori în contra sau peste conținutul unui înscris în ceea ce privește drepturile salariale și procentele de vânzări pe care contestatoarea susține că le-ar fi negociat. Interogatoriul solicitat de contestatoare vizând propriile-i recunoașteri, în mod corect a fost respins de instanță întrucât nu poate constitui o probă, decât dacă partea adversă ar face anumite recunoașteri vis-a-vis de pretențiile contestatoarei.
În privința statelor de plată nesemnate de contestatoarea recurentă, aceasta din urmă nu le-a semnat fie pentru că pe de o parte a primit în avans salariul și nu erau încă întocmite, fie că era în concediu medical respectiv ulterior reîncadrării nu s-a mai prezentat la serviciu.
În drept au fost invocate dispozițiile art.308 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, instanța constată că recursul este fondat și-l va admite în baza prevederilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă urmând a casa hotărârea și a trimite cauza spre rejudecare pentru următoarele considerente:
Articolul 16 alin.2 din Codul Muncii stipulează expres că "în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă". Ori, față de această dispoziție expresă coroborată și cu prevederile art.295 alin.2 potrivit cărora "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acestor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă" și că "dispozițiile prezentului cod se întregesc (.) în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă - cu dispozițiile legislației civile", rezultă indubitabil că probațiunea testimonială solicitată de contestatoare era admisibilă și în mod greșit instanța a respins administrarea probei cu martori. Această probă testimonială poate clarifica atât data începerii raporturilor de muncă între părți (și care poate fi chiar anterioară datei la care s-a încheiat în formă scrisă contractul de muncă) cât și prestațiile reciproce asupra cărora au convenit și care n-au fost materializate în scris, precum și în ce măsură au fost sau nu executate (inclusiv drepturile achitate și în ce cuantum, câtă vreme statele de plată nu sunt semnate).
Față de această situație, hotărârea instanței de fond este nelegală, dată cu încălcarea drepturilor la apărare și cu aplicarea și interpretarea greșită a art.16 respectiv 295 Codul Muncii, care tocmai că stipulează expres posibilitatea dovedirii prin orice mijloc de probă a oricăror elemente ale unui contract de muncă dacă nu a fost încheiat în formă scrisă și implicit exclude aplicarea dispozițiilor art.1191 alin.1 Cod civil tocmai pentru că reglementările legislației civile își găsesc aplicare doar dacă nu contravin dispozițiilor exprese din Codul Muncii. Ori în cazul din speță, prevederile art.1191 Cod civil contravin reglementărilor din Codul Muncii, care constituie dreptul comun în materie.
Așa fiind, recursul este fondat și va fi admis iar hotărârea instanței de fond va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul administrării probelor testimoniale solicitate de contestatoare, eventual și a contraprobelor pe care le poate cere și produce și intimata angajatoare, și abia apoi se va putea pronunța instanța pe fondul pretențiilor deduse judecății și nu în lipsa administrării probațiunii legale, care să fie temei pentru respingerea capetelor de cerere ca nedovedite.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta domiciliată în S M,-,.1,.2, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât SC - SRL S M, cu sediul în S M, strada -, nr.68, județul S M, împotriva sentinței civile nr.1336/D din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:10.03.2008
Jud.fond /.
dact.
data:13.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
