Anulare act. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.398
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și - împotriva Deciziei civile nr. 967/A din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect anulare certificat moștenitor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat T în reprezentarea reclamanților recurenți și avocat în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței TM nr.- pe care o depune la dosar.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 967/A din 20 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții și - împotriva Sentinței civile nr.3949/18.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și - și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, respingând acțiunea civilă formulată de reclamanți, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr.15/30.01.2002, eliberat de " " din T, în dosarul succesoral nr. 17/2002.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de "persoane vătămate în drepturi" prin emiterea certificatului de moștenitor, potrivit art.88 din Legea nr. 36/1995, fiind descendenți de gradul I ai defunctului, astfel încât au calitate procesuală activă în această pricină.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1956, reținând că certificatul de calitate nr.15 în litigiu a fost eliberat de notarul public la data de 30.01.2002, astfel că termenul general de prescripție de trei luni, reglementat de art.3 din decret, a început să curgă cel târziu din luna august 2006 (după împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului), împlinindu-se în august 2006.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, reclamanții au arătat că recunosc că o asemenea acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, dar au apreciat că pentru stabilirea momentului de la care începe să curgă acest termen era necesară administrarea de probe, întrucât ei nu au participat la dezbaterea succesorală în fața notarului public și nici nu li s-a comunicat certificatul de moștenitor, motiv pentru care au apreciat că termenul de prescripție a început să curgă de la data când au luat la cunoștință de conținutul extrasului CF (07.07.2006).
De asemenea, reclamanții au susținut în apel că au invocat nevalabilitatea certificatului de moștenitor pe motiv că în speță nu pot opera declarațiile lor de renunțare, nefiind concordante sub aspectul formei cu dispozițiile legale din dreptul românesc, iar pe de altă parte, că au dovedit acceptarea succesiunii anterior formulării acestor declarații, prin formularea notificării în baza Legii nr.10/2001.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de reclamanți, reținând că este greșită susținerea reclamanților potrivit căreia au fost repuși în termenul de acceptare a moștenirii prin notificarea făcută în baza Legii nr.10/2001, deoarece această lege este clară în ceea ce privește efectele pe care le produce notificarea adresată unității deținătoare, în sensul că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul actului normativ enunțat.
Raportat la temeinicia excepției prescripției, Tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, precizând că nu poare fi avută în vedere susținerea reclamanților, potrivit căreia termenul de prescripție curge de la data la care au luat cunoștință de conținutul extrasului de carte funciară, deoarece art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 prevede atât moment subiectiv (al cunoașterii cauzei de anulare), cât și un moment obiectiv (al expirării celor 18 luni de la data încheierii actului juridic).
Tribunalul a mai stabilit că nu poate fi avută în vedere nici decizia de speță invocată de apelanți cu ocazia dezbaterilor, în sensul că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor nu este una de sine stătătoare, ci se grefează pe acțiunile care sancționează drepturile terților, în primul rând că acest aspect nu a fost invocat drept motiv de apel și deci nu a fost pus în dezbaterea contradictorie a părților, în al doilea rând pentru că prin cererea de apel apelanții au arătat că nu contestă că o astfel de acțiune ca cea prezentă este supusă termenului de prescripție extinctivă de trei ani.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivare, recurenții reclamanți au invocat dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că în mod greșit au reținut ambele instanțe dolul ca motiv de anulare a certificatului de moștenitor, deoarece ei au invocat nevalabilitatea certificatului de moștenitor legat de aceea că în speță nu pot opera declarațiile lor de renunțare, atâta vreme cât, pe de o parte, acestea sunt informale față de prevederile legale din dreptul românesc, iar pe de altă parte, au dovedit că au acceptat succesiunea anterior acestor declarații, prin formularea notificării în baza Legii nr.10/2001.
Astfel, recurenții au susținut că se încadrează în termenul general de prescripție de trei ani, calculat de la data luării la cunoștință de actul a cărei anulare se cere, respectiv data de 07.07.2006, când au intrat în posesia extrasului de carte funciară.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că acțiunea în nulitate relativă a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 31.01.2007, adică după trecerea a cinci ani de la data emiterii certificatului de moștenitor (30.01.2002) și după trecerea a cinci ani și două luni de la data la care cei doi reclamanți și defuncta lor mamă au dat în fața notarului cele trei "declarații de renunțare la moștenire".
Intimata a mai susținut că recurenții au recunoscut că acțiunea lor este supusă termenului general de prescripție de trei ani, iar în cauza de față a fost invocat ca motiv de nulitate dolul, astfel că ambele instanțe au aplicat corect dispozițiile art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, constatând că acțiunea este prescrisă.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs și prin întâmpinare și în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul declarat de reclamanți pentru considerentele ce în continuare sunt relevate:
Potrivit art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 " În caz deviclenieori eroare saucelelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării,însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului".
În speța de față, reclamanții au învestit prima instanță cu o acțiune având ca obiect "anularea certificatului de calitate de moștenitor nr.15 din 30 ianuarie 2002 eliberat de în dosarul nr. 17/2002", iar singurul motiv de nulitate invocat explicit de reclamanți a fost dolul, aceștia arătând expres că "pârâta, profitând de buna noastră credință, a obținut certificatul de calitate de moștenitor a cărui anulare o solicităm și s-a împroprietărit pe toată masa succesorală".
Prin urmare, fiind o acțiune în nulitate relativă, înșiși reclamanții recunoscând prin cererea de apel că este supusă termenului general de prescripție de trei ani, Curtea apreciază că ambele instanțe au aplicat corect dispozițiile art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, stabilind că prescripția a început să curgă, cel târziu după împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului, respectiv din luna august 2003, și s-a împlinit în luna august 2006, așa încât acțiunea introdusă de reclamanți la 31.01.2007 este prescrisă.
În acest context, susținerile recurenților că termenul de prescripție curge de la data când au luat cunoștință de conținutul extrasului de carte funciară nu pot fi primite, întrucât, așa cum a reținut și instanța de apel, textul de lege prevede atât un moment subiectiv al începerii curgerii prescripției (momentul cunoașterii cauzei de anulare) cât și un moment obiectiv (expirarea duratei de 18 luni de la încheierea actului), în speța de față stabilindu-se corect că termenul de prescripție de trei ani a început să curgă în august 2003.
În virtutea considerentelor arătate, Curtea apreciază că toate criticile vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul reclamanților.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și - împotriva Deciziei civile nr. 967/A din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./21.04.2008
Tehnored. /2 ex./22.04.2008
Prima instanță:
Instanța de apel: C,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
