Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 396/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.396
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul reclamanților Consiliul Local al orașului și Primăria Orașului împotriva deciziei civile nr. 975/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Asociația Pescarilor Sportivi T, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți și avocat în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 1 leu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, trimiterea spre rejudecare în temeiul art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată; depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în recurs potrivit chitanței TM nr.- pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 975/A/21.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții Consiliul Local al orașului și Primăria orașului împotriva sentinței civile nr.3616/11.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că rin p. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, reclamanții Consiliul Local și Primăria au chemat in judecată pe pârâta Asociația Pescarilor Sportivi T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de colaborare încheiat in data de 26 martie 1996 intre Primăria Orașului si pârâta, precum si rezoluțiunea contractului de colaborare din data de 26 aprilie 1996, perfectat intre aceleași părți, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii introductive s-a arătat că între Primăria Orașului si pârâta a intervenit contractul de colaborare - din data de 26.03.1996, ce a avut ca obiect "exploatarea si întreținerea fondului piscicol al Orașului, in regim recreativ-sportiv, precum și igienizarea zonelor înconjurătoare luciului de apă cu respectarea normelor ecologice înconjurătoare". In același timp, Primăria s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei luciul de apa, care corespunde următoarelor bălți: Albastra, Albastra nr.2, nr.1; nr.2;, de si nr.5 de la. Ulterior, din diverse motive, intre părți s-a perfectat un al doilea contract de colaborare, Primăria obligându-se sa pună la dispoziția paratei numai luciul de apa al următoarelor bălti: Albastra, Albastra nr.2, întrucât pârâta nu si-a mai îndeplinit obligațiile pe care si Ie-a asumat de foarte mult timp (de cel puțin 3 ani), s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de colaborare. In susținerea demersului lor, reclamanții au înțeles sa invoce si faptul ca si atunci când obligațiile erau executate de către pârâta, acest lucru s-a realizat in mod necorespunzător, respectiv fără participarea reprezentantului primăriei. Ulterior, reclamanții au depus o precizare de acțiune prin care, in esența, au indicat ca solicita rezoluțiunea contractelor de colaborare din data de 26 martie si 26 aprilie 1998 si nu a celor din anul 1996, cum greșit s-a indicat inițial. Totodată, din conținutul precizării s-a lămurit si maniera confuză in care a fost formulată acțiunea introductivă, in sensul că se solită numai rezoluțiunea contractelor menționate.
În drept s-a invocat art.1021-1021 Cod civil.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată. In considerentele acestui act de procedura, pârâta a ințeles, in primul rând, sa evidențieze ca intre reclamanta si pârâta nu s-a încheiat nici un contract de colaborare având data 26 martie 1996 sau 26 aprilie 1996. Totodată, s-a reproșat maniera confuza in care a fost formulata acțiunea introductiva, in corpul căreia se vorbește atât de rezoluțiunea contractului cat si de nulitatea acestuia, cele doua instituții fiind total diferite. Pentru ipoteza in care reclamanta s-ar referi la contractul de colaborare din 26 martie1998, perfectat pe o perioada de 49 de ani, pârâta a menționat ca si-a adus la îndeplinire cu buna-credința obligațiile asumate prin acesta, in măsura in care i s-a permis. Astfel, cu referire numai la anul 2003 s-a arătat ca, așa cum rezulta din procesele-verbale din 08.05, 15.05 si 03.11, a efectuat populari cu peste in cantitate totala de 1500 kg. S-a mai menționat ca, in disprețul total al contractului, reclamanta a încheiat contractul de asociere având nr. 1376/13.02.2004 cu Asociația Pescarilor, având același obiect de activitate cu pârâta (contract a cărui nulitate absoluta a fost constatata in prima instanța, in prezent litigiul fiind pendinte pe rolul înaltei Curți de Casație si Justiție) ceea ce a fost de natura sa facă imposibila executarea obligațiilor asumate de către aceasta. S-a mai subliniat ca, in ciuda demersurilor efectuate, reclamanta nu i-a permis desfășurarea in bune condiții a contractului de colaborare perfectat intre ele.
Raportat la precizarea formulata, pârâta a înțeles sa mai menționeze prin scriptul depus pentru termenul de judecata din data de 08.03.2007 ca, începând cu anul 2003, reclamanta nu i-a mai permis sa-si îndeplinească obligațiile asumate, încheind alte contracte cu alți colaboratori. In plus, s-a apreciat ca in lipsa punerii sale in întârziere cu privire la neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin, solicitarea reclamantei trebuie considerata ca neîntemeiata și nelegala.
Prin sentința civilă nr. 3616/11.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanții Consiliul Local și Primăria în contradictoriu cu pârâta Asociația Pescarilor Sportivi T ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între Primăria Orașului si pârâta s-a perfectat la data de 26 martie 1998, pe o perioada de 50 de ani, un contract de colaborare având ca obiect exploatarea si întreținerea fondului piscicol situat in Orașul, in regim recreativ-sportiv, precum si igienizarea zonelor înconjurătoare luciului de apa cu respectarea normelor ecologice in vigoare. Prin acest act juridic, cea dintâi s-a obligat sa pună la dispoziția celei din urma luciul de apa privind: Albastra, Albastra nr.2, nr.1; nr.2; de si nr.5 de la.
Pârâta, la rândul ei, s-a obligat sa populeze bălțile menționate in vederea practicării pescuitului recreativ sportiv si sa asigure desfășurarea activităților in mod organizat, conform prevederilor legale si a statului asociației. Cat privește activitatea de populare, s-a stabilit in sarcina colaboratorului paratei obligația de a înștiința primăria orașului despre data, cantitățile si speciile de peste cu care se populează bălțile in vederea delegării unui reprezentat din partea primăriei pentru a constata si verifica veridicitatea acțiunilor.
Ulterior, la data de 26 aprilie, intre părți s-a perfectat un nou contract de colaborare, ce prezintă ca element de noutate faptul ca luciul de apa pe care Primăria s-a obligat să-l pună la dispoziția pârâtei corespunde numai Albastre, Albastre nr.2 si.
Instanța de fond a interpretat prevederile art.1020-1021 Cod civil, în sensul că rezoluțiunea pe cale judiciară a unui contract sinalagmatic poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: sa existe o neexecutare a contractului din partea uneia dintre părți; neexecutarea sa se datoreze culpei paratului; debitorul sa fi fost pus in întârziere si aceasta, pentru ca in sistemul de drept actual, el nu este in întârziere prin simpla neexecutare a obligației. Rațiunea unei asemenea soluții își găsește justificarea in prezumția ca, atâta timp cat creditorul se afla in pasivitate, neexecutarea sau executarea cu întârziere nu i-a cauzat un prejudiciu si ca a consimțit tacit la prorogarea termenului de executare.
Analizând demersul pendinte din perspectiva condițiilor deja amintite, prima instanță a apreciat ca acțiunea formulata este neîntemeiata. Astfel, in mod neîndoielnic cerința punerii in întârziere nu a fost dovedita in speța.
Cât privește condiția neexecutării obligațiilor ce revin debitorului parat, reclamanții au propus audierea a doi martori, din căror depoziții rezulta ca ambii au fost inițial angajați ai paratei, insa, ulterior înființării Asociației Pescarilor (ce a preluat practic obiectul de activitate al paratei), au deținut funcții de conducere in cadrul acesteia. Aceasta împrejurare, având in vedere si litigiile purtate intre cele doua asociații (fapt dovedit de hotărârile judecătorești aflate la dosar, filele 24-28) sunt de natura sa confere subiectivitate depozițiilor celor doi martori.
făcând de aceasta situație, se observă că cele două declarații sunt contradictorii cât privește modul in care pârâta si-a îndeplinit obligațiile asumate in perioada 1998-2001. Astfel, in timp ce martorul (fila 70) a declarat ca a participat la doua acțiuni de populare in aceasta perioada, care s-au desfășurat corespunzător, martorul (filele 71-72) a menționat ca activitatea de populare pe întreaga perioada 1998-2003 s-a desfășurat doar formal, in sensul ca, deși reprezentanții paratei au venit cu bazine si butoaie de peste, numărul peștilor era foarte mic.
Cu privire la anul 2003, martorul a mai susținut ca a participat la o activitate de populare, insa a refuzat semnarea procesului-verbal, tocmai datorita faptului ca se consemnase ca popularea s-a realizat cu 1000 kg de peste, când in realitate, cantitatea de peste se limita la aproximativ 20 kg.
Trebuie menționat ca pentru perioada 1998-2003, pârâta a depus un număr de trei procese-verbale (filele 15-17), semnate de mai multe persoane, din conținutul cărora rezultă că bălțile au fost populate cu 1500 kg de.
De asemenea, la dosar se regăsesc două procese-verbale (aflate la filele 73-74) care atestă popularea in anul 2001 cu 2500 kg de peste, cu privire la care martorul, semnatar al acestora, declară că cele constate cu privire la cantitatea de corespunde celor petrecute in realitate.
Prin urmare, aferent perioadei cuprinse intre anii 1998-2003, văzând poziția contradictoria a martorilor, procesele-verbale la care s-a făcut referire, prima instanță a apreciat ca probatoriul propus de către reclamanta este insuficient pentru a contura concluzia neexecutării obligațiilor asumate de către pârâta prin cele doua contracte de colaborare.
Cat privește lipsa reprezentantului primăriei la activitatea de populare cu peste, reclamanta a dovedit lipsa acestuia la una din aceste acțiuni, la care se refera martorul, ceea ce se privește ca insuficient pentru a justifica rezoluțiunea contractelor de colaborare.
Prima instanță a mai reținut că, începând cu anul 2004 dreptul de exploatare si întreținere a fondului piscicol a fost atribuit de către reclamantul Consiliul Local Asociației Pescarilor, așa cum rezulta din declarațiile martorilor audiați si conținutul sentinței civile nr.8869/12.10.2004 (fila 24).
Potrivit depoziției martorului, pârâta nu a mai încercat sa populeze bălțile in anul 2004, dar si daca ar fi încercat, aceasta activitate nu i-ar fi fost permisă de către Asociației Pescarilor. Același martor a mai arătat ca din acest an si pana in prezent, din informațiile sale, pârâta nu a mai continuat sa populeze bălțile. De asemenea, martorul a declarat ca pe perioada contractului dintre Asociația Pescarilor si reclamant, membri asociației parate nu puteau pescui in bălțile din de cat daca obțineau permis eliberat de asociația din.
Prima instanță a reținut că nu trebuie omis nici faptul ca ulterior rezilierii contractului dintre reclamant si asociația din, activitatea acesteia a fost preluata de către SC Hosta SRL (așa cum rezulta din declarația martorului ), iar din conținutul contractului de administrare din 27.06.2005 (depus la ultimul termen de judecata de către reprezentanta reclamanților), rezulta ca reclamantul Consiliul Local a încredințat acestei societăți organizarea si gestionarea terenurilor înscrise in CF 9012 si CF 9014 din pe care se afla bălțile din partea de nord a orașului precum si terenurile dintre acestea.
Toate aceste împrejurări sunt de natură să conducă la concluzia că, începând cu anul 2004, pârâta nu si-a mai îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de colaborare, neexecutare care insă nu-i poate fi imputabilă, în condițiile in care reclamantul a încheiat cu alte persoane juridice contracte de natura să obstaculeze realizarea îndatoririlor ce-i reveneau paratei. Practic reclamanții se afla in situația de a se prevala de propria rea-credința pentru a obține rezoluțiunea contractelor de colaborare încheiate cu pârâta.
In baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat reclamanții să plătească paratei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Subliniem in acest context ca, deși la dosar a fost depusa o chitanța privind onorariul de avocat in cuantum de 1000 lei (fila 60) instanța a apreciat suma pretinsa mult prea mare, fata de activitatea depusa de acesta, in aprecierea căreia s-a luat in calcul si faptul ca acesta nu s-a prezentat la toate termenele de judecata acordate. În consecință, in baza art.274, alin.3 Cod procedură civilă instanța a limitat acest onorariu in limita sumei de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declanșat calea de atac a apelului reclamanții Consiliul Local al Orașului și Primăria Orașului, solicitând schimbarea hotărârii, cu consecința admiterii acțiunii.
În susținerea căii de atac, după ce a fost redată pe larg situația de fapt, s-au reiterat argumentele ce au susținut și introducerea acțiunii și anume neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale de către pârâta-intimată.
S-a apreciat de către apelanții-reclamanți că motivarea Judecătoriei Timișoara, precum că nu a fost dovedită cerința punerii în întârziere a pârâtei, nu este întemeiată atâta vreme cât în contract nu există o asemenea clauză. In mod total greșit, instanța de fond a apreciat că pârâta prin executarea unei populari cu în cantitate de 20 kg (chiar dacă în contract nu s-a stipulat expres cantitatea de cu care trebuie să se populeze bălțile) reprezintă o activitate serioasă de populare
Prin întâmpinarea depusă, pârâta-intimată Asociația Pescarilor Sportivi a solicitat respingerea apelului ca fiind nelegal si neîntemeiat, cu motivarea că aceasta și-a executat obligațiile contractuale, atâta vreme cât nu s-a stabilit cantitatea exactă de care sa fie populat in bălti, fără vreo mențiune privind periodicitatea acestora si nici vreo obligație privind bălțile in care urma sa fie deversat pestele; s-a mai arătat că in cursul anului 2003 la bălțile au avut loc trei acțiuni de populare cu așa cum rezultă din Procesele verbale aflate la dosar precum si alte acțiuni in anii anteriori. Cei doi martori audiați in cauza nu puteau recunoaște cele trei acțiuni dar nici nu le puteau infirma total, astfel ca au susținut neconcordanta intre cantitățile de peste trecute in acte si cele aduse in realitate.
Totodată, s-a mai arătat că, în disprețul total al Contractului de colaborare încheiat cu reclamanta, cu valabilitate de 50 de ani aceasta încheie un Contract de asociere având nr. 1376/13. 02.2004, cu Asociația Pescarilor, având același obiect cu cel încheiat cu noi, respectiv asigurarea si organizarea pescuitului recreativ-sportiv in "". Intimata a mai arătat că din acel moment a fost împiedicată de reclamanta si de către Asociația Pescarilor să își execute obligațiile contractuale si deci neexecutarea in această perioadă nu se datorează culpei sale.
Tot datorită acestei stări de lucruri cât si pentru a putea derula contractul de colaborare, intre cele două părți s-a declanșat un litigiu soluționat prin Sentința civila nr. 8869/12.10.2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr. 6941/2004, definitiva si irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de apel Timișoara prin care s-a constatat nulitatea absoluta a Contractului de asociere nr. 1376/ 13. 02.2004, ca urmare a constatării valabilității Contractului de colaborare din 26 martie 1998. același obiectiv si anume continuarea Contractelor de colaborare, intimata a acționat actuala reclamantă în instanță pentru a suspenda dreptul de pescuit al membrilor in bălțile in cauză până la rămânerea definitiva a sentinței amintite mai sus. Prin Decizia civila nr. 408/R/28.10.2004 Tribunalul Timiș,a fost suspendat dreptul pescarilor Asociației Pescarilor de a mai desfășura activități de pescuit recreativ-sportiv, până la soluționarea definitiva si irevocabila a litigiului de care am amintit mai sus. Menționam faptul ca prin decizia amintita a fost suspendat doar dreptul de pescuit pentru membrii asociației din, nu însă si pentru membrii noștri pescari așa cum in mod eronat au susținut cei doi martori care deși cunoșteau situația exacta întrucât reprezentau asociația pirita din acel dosar au dezinformat instanța de judecata. Demersurile intimatei pentru respectarea contractului au continuat si prin adresa nr.329/3.12.2004 s-a explicitat reclamantei situația dreptului de pescuit pe "bălțile" fără însă ca aceasta să se conformeze hotărârilor instanțelor judecătorești, nepermițând in continuare derularea in bune condiții a Contractului de colaborare în speță.
Examinând sentința atacata prin prisma motivelor invocate, precum si sub toate aspectele, potrivit art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, față de probele administrate in cauza raportate la dispozițiile art. 292, 294 și 295 si următoarele Cod procedură civilă, tribunalul constată ca prezentul apel este nefondat, urmând a menține hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică pentru considerentele arătate în aceasta.
Astfel, așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță, rezoluțiunea reprezintă sancțiunea aplicabilă pentru neexecutarea culpabilă în întregime sau parțială a obligațiilor contractuale de către o parte și presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții enunțate și de prima instanță. Ceea ce este important însă pentru a opera această sancțiune de drept civil este ca partea care o invocă să își fi executat obligațiile sale. În speță, fiind vorba de un contract cu executare succesivă, reclamanții-apelanți aveau obligația a-i executa propriile obligații, punând la dispoziția pârâtei-intimate bălțile menționate în contract în vederea executării clauzelor contractuale, și pentru ca cealaltă parte, la rândul ei, să își poată executa obligațiile.
Or, din moment ce reclamanții-apelanți au încheiat un alt contract de colaborare cu nr.1376/13.02.2004, cu o terță persoană, având același obiect (exploatarea acelorași bălți) devine evidentă și obligatorie concluzia că nu și-au respectat propriile obligații și, în același timp, au împiedicat-o și pe pârâta-intimată să și le execute pe ale sale (obstaculându-i accesul la bălțile în discuție în vederea populării acestora cu o cantitate corespunzătoare de, în lipsa unei cantități precise ce nu a fost stabilită prin contract).
Mai mult, neexecutarea trebuie să fie imputabilă celeilalte părți, ori, din probatoriul administrat în cauză, rezultă contrariul, pârâta-intimată, fiind împiedicată, în mod sistematic, începând cu anul 2004 să valorifice atât drepturile cât și obligațiile izvorâte din contractele de colaborarea încheiate cu reclamanții-apelanți.
Critica referitoare la punerea în întârziere formulată de reclamanții-apelanți este de asemenea nefondată. Tocmai în lipsa unei clauze exprese, prin care părțile să deroge de la regulile generale în materie, (precum și a cazurilor în care debitorul este de drept pus în întârziere - nefiind cazul în speță) condiția punerii în întârziere prealabilă a pârâtei-intimate era necesară.
Pe de altă parte, în perioada 1998 - 2003, pârâta-intimată și-a îndeplinit obligațiile astfel cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosarul de fond, coroborate cu declarațiile martorului (aspecte reținute de altfel și de prima instanță). Devine așadar îngăduită și concluzia că pârâta-intimată nu și-a mai executat obligațiile contractuale datorită atitudinii reclamanților-apelanți, care la rândul lor, nu și le-au respectat, încheind contracte de colaborare cu alte persoane juridice, având un obiect identic cu cel în discuție. în care, tribunalul constată că în mod judicios a reținut prima instanță că în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1020 - 1021 cod civil pentru a opera rezoluțiunea judiciară a contractelor de colaborare încheiate între părți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal ambele instituții reclamante solicitând modificarea ei și a sentinței și în consecință admiterea acțiunii.
În motivarea scrisă a recursului au fost invocate în drept dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, motive care au fost precizate verbal în ședința din 17.04.2008 ca incluzând și dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
În fapt recursul a fost motivat prin aceea că asociația pârâtă de cel puțin trei ani (data înregistrării recursului fiind 8.01.2008) nu și-a mai executat obligațiile contractuale motiv pentru care se impune constatarea nulității contractelor de colaborare din data de 26.03.1996 și din 26.04.1998.
În plus, se afirmă nu numai că nu s-au executat aceste obligații dar și că atunci când se executau nu se îndeplineau conform prevederilor contractuale, adică capitolului IV, punctul 3 din același contract, respectiv se executau în absența reprezentantului instituțiilor reclamante.
În ceea ce privește necesitatea punerii în întârziere a asociației pârâte cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, reclamantele consideră că aceasta s-a efectuat în fapt prin discuțiile avute în acest sens anterior introducerii acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză asociația intimată pârâtă a solicitat respingerea recursului reclamantelor ca nefondat și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel din analiza riguroasă a actelor dosarului că niciunul din cele trei motive de recurs invocate de reclamante nu se confirmă în cauză.
În primul rând, în ceea ce privește motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, contrar susținerilor reclamantelor, Curtea constată că decizia atacată - ca și sentința care a precedat-o - conțin o motivare suficientă, clară și corectă a soluției de respingere a apelului pronunțată în cauză.
Nici motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă nu este incident în cauză întrucât instanța de apel - la fel ca și instanța de fond - s-a pronunțat doar asupra solicitării de rezoluțiune a contractelor încheiate între reclamante și asociația pârâtă, făcând aplicarea dispozițiilor legale și jurisprudențiale la natura și efectele acestei instituții de drept civil.
În privința motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă deși toate argumentele de fapt din recurs se circumscriu doar acestui motiv (nu și altora din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă) și deci deși ar putea fi - teoretic - singurul pertinent în cauză, el se dovedește a fi însă neîntemeiat.
Contrar susținerilor recurentelor reclamante, Curtea constată că ambele instanțe anterioare au făcut o corectă aplicare a legii la o situație de fapt corect stabilită pe bază de probe.
Ceea ce au solicitat instituțiile reclamante a fost rezoluțiunea celor două contracte de colaborare încheiate între părți la 26.03.1998 și respectiv 26.04.1998 pentru pretinsa culpă a asociației pârâte de a nu-și fi îndeplinit obligațiile sau de a le fi îndeplinit necorespunzător ulterior încheierii acestor contracte.
Fiind vorba de o pretinsă conduită necorespunzătoare, ulterioară încheierii celor două contracte, în mod evident sancțiunea civilă aplicabilă - în cazul dovedirii lor - ar fi fost rezoluțiunea/rezilierea contractelor (așa cum s-a precizat în acțiune) iar nu constatarea nulității lor (astfel cum impropriu s-a solicitat în motivarea recursului - fila 3 dosar recurs).
Revenind la solicitarea inițială de rezoluțiune a contractelor, așa cum ambele instanțe anterioare au observat, o atare sancțiune civilă, pentru ca ea să fi fost dispusă, ar fi trebuit să fie dovedit de părțile interesate care au invocat-o (reclamantele) că culpa în executarea necorespunzătoare sau în neexecutarea contractelor aparține în exclusivitate asociației pârâte, aspect care în cauză nu a fost însă probat.
Pentru cele două contracte încheiate în 1998, acțiunea în rezoluțiune a fost intentată la data de 8.05.2006, respectiv la mai bine de opt ani de la data semnării lor, vorbindu-se despre pretinse lipsuri în conduita pârâtei ce datau de cel puțin trei ani, ceea ce pune în dubiu propria seriozitate contractuală a reclamantelor care și-au manifestat astfel nemulțumirea abia la un moment în care, prin propria lor atitudine, tulburaseră derularea contractelor, prin punerea la dispoziția unei terțe asociații cu activitate similară, a aceluiași obiect material care a făcut și obiectul contractelor încheiate cu pârâta (bălțile din afara localității).
Cu alte cuvinte, cauza primordială a întreruperii executării prestațiilor contractuale ale pârâtei se localizează în atitudinea reclamantelor care, fără a desființa în prealabil contractele încheiate cu pârâta, au încheiat un contract identic cu un terț, cauzând o tulburare de drept în derularea contractelor inițiale.
Prin urmare, oprirea cursului firesc al drepturilor și obligațiilor stabilite între cele două părți s-a datorat inițial înseși reclamantelor iar nu pârâtei, motiv pentru care împotriva acesteia din urmă nu se poate dispune rezoluțiunea contractelor.
Așa cum în mod legal și temeinic au constatat și cele două instanțe anterioare, chiar și în ipoteza în care s-ar fi dovedit, fără echivoc, culpa pârâtei în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, pentru ca să se fi dispus o sancțiune așa severă și ultimativă cum este rezoluțiunea contractelor, ar fi fost necesar ca anterior solicitării judiciare în acest sens făcute de instituțiile reclamante, ele să o fi pus în întârziere pe pârâtă, conform legii, (întrucât prin natura obligațiilor convenționale concrete nu era vorba de o punere de drept în întârziere), lucru care în cauză nu s-a dovedit, nici el, a fi fost făcut.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat recursul instituțiilor reclamante și, în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, la solicitarea intimatei pârâte, le va obliga să-i plătească acesteia din urmă suma de 1100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat dovedit pe baza chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților Consiliul Local al orașului și Primăria Orașului împotriva deciziei civile nr. 975/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei pârâte Asociația Pescarilor Sportivi T suma de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./17.04.2008
Tehnored. /2 ex./22.04.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
