Anulare act. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 399/R/2008

Ședința publică din 12 martie 2008

PREȘEDINTE: Popa Aurora JUDECĂTOR 2: Galeș Maria

JUDECĂTOR 3: Cigan Dana

Judecător: - -

Grefier: - -

Pe rol este pentru azi pronunțarea asupra recursului civil introdus de reclamantul domiciliat M T 6 A 2.11 în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată O-, domiciliată O- - 2.. 8, domiciliat O-, G, G junior, domiciliați O- împotriva deciziei civile nr. 700/A din 4 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 4193 din 1 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5932/2002, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.-

Avându-se în vedere că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 martie 2008 care face parte integrantă din prezenta și când în vederea pronunțării cauza a fost amânată pentru termenul de azi, când:

Curtea de Apel

deliberând:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.920/06.10.2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.3518/2004, a fost admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta, împotriva deciziei civile nr.372 din 11.05.2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost casată cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele deciziei; cheltuielile de judecată și onorariul urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că, a decedat la data de 03.07.1988, iar G la data de 21.03.1977, ambii au fost părinții recurentei și ai intimatului. Nu reiese din nici un act aflat la dosarul de fond și apel dacă intimatul reclamant a făcut acte de acceptare a succesiunii rămasă în urma acestora, în termenul legal prev.de Codul civil.

Faptul că a promovat o acțiune nu-l repune în termenul de acceptare a moștenirii, iar în măsura în care nu s-a stabilit dacă este acceptant sau nu, instanța nu avea posibilitatea legală de a verifica celelalte aspecte. Întrucât instanțele nu s-au preocupat de acest aspect, se impune suplimentarea probațiunii în acest sens, deoarece, în măsura în care nu este moștenitor acceptat, nu are nici calitatea procesuală activă și implicit,nici interes legitim în sensul legii, nemaiputându-se analiza aspectele ce au fost supuse analizei instanțelor.

Întrucât în recurs potrivit art.305 pr.civ. nu există posibilitatea suplimentării probațiunii (cu excepția înscrisurilor), în sensul de a se stabili acceptarea expresă sau tacită în termenul letal a moștenirii după cei doi defuncți, de către intimatul reclamant, ținând cont de dispozițiile art.312 al.3 pr.civ. s-a admis recursul.

Prin decizia civilă nr. 700/A din 4 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr- a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de apelantul.

A fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții,.în O, str.-.- nr.52, -2..8, jud.B, și, ambii.în O,str. - nr.15, jud.B, în contradictoriu cu intimații,.în M, Al.T,.6,.A,.2,.11, jud. B, G, G jr. și, toți.în O,str. - nr.13, jud.B, împotriva sentinței civile nr.4193 din 01.07.2003, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților G, G jr., și, ca fiind făcută de o persoană lipsităde calitate procesuală activă.

Menține dispoziția privind respingerea, ca nefondat, a capătului de cerere a reclamantului privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 din imobil și ca lipsit de interes a capătului de cerere privind obligarea reclamantului și a pârâtei la stabilirea drepturilor succesorale prin procedura notarială.

A fost obligat apelantul intimat la cheltuieli de judecată, în cuantum de 500 lei, în favoarea apelanților, și .

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul în rejudecarea cauzei în apel, a audiat martorii, și și a reținut că, potrivit legii - art.689 civ. - acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect,dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii.

Din probele administrate, nu a reieșit faptul că intimatul reclamant ar fi acceptat tacit moștenirea după părinții săi G, decedat la data de 21.03.1977, și, decedată la data de 03.07.1988, în termenul legal de 6 luni,prevăzut de art.700 al.1 civ.

Împrejurarea că acesta a locuit, după moartea tatălui G, o perioadă de 3 ani în casa părintească, împreună cu mama și frații, nu a constituit un act neechivoc de acceptare tacită a moștenirii după acesta, și anterior decesului tatălui a locuit acolo, nefiind astfel o preluare a unui bun succesoral.

În condițiile în care reclamantul intimat nu a făcut dovada că ar fi moștenitor acceptant, acesta nu are un interes legitim în sensul legii, în promovarea acțiunii, fiind astfel lipsit de calitate procesuală activă.

În ceea ce privește cererea reclamantului, de a i se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 din imobilul înscris în CF 44235 O, nr.top.7603/7, și tribunalul a apreciat-o ca nefondată, imobilul a fost achiziționat de părinții săi, nu a fost parte în contract, iar pentru o eventuală contribuție materială proprie, acesta ar avea doar un drept de creanță.

Împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul solicitând în principal modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâților și admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, iar în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru o nouă judecare în apel pentru a i se da posibilitatea să facă dovada acceptării succesiunii părinților săi.

În dezvoltarea criticilor sale reclamantul arată în primul rând că instanța a soluționat altceva decât obiectul cu care a fost sesizată deoarece prin acțiunea introductivă el a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unei cote din imobilul situat în O str. - și anularea contractului de vânzare cumpărare prin care pârâții au dobândit acest imobil la 14 iunie 2001, această acțiune fiind imprescriptibilă.

Impunându-se instanței de apel cercetarea problemei succesiunii s-a dat posibilitatea ridicării excepției lipsei calității procesuale active bazată pe ideea neacceptării de către reclamant a moștenirii părinților săi ceea ce a determinat ca întregul beneficiu al masei succesorale să fie cules doar de intimata.

Recurentul invocă și calitatea se de moștenitor sezinar, calitate ce-i conferă posesiunea succesiunii din momentul deschiderii acesteia, ceea ce-i conferă un interes legitim în promovarea acțiunii.

Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea recursului, reiterând excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, ceea ce determină imposibilitatea cercetării pe fond a cererilor formulate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Referitor la cererea de casare a deciziei și de trimitere a dosarului pentru rejudecarea apelului pentru o suplimentare a probațiunii privind acceptarea de către recurent a succesiunii părinților săi decedați în 1977 și respectiv 1988 se constată că o astfel de cerere nu este justificată.

Prin decizia civilă nr. 920 din 6 octombrie 2005 pronunțată în dosar nr. 3518/2004 Curtea de Apel Oradeaa casat hotărârea instanței de apel trimițând cauza pentru o nouă soluționare a apelului pârâților cu îndrumarea expresă de a se verifica dacă reclamantul a acceptat succesiunea părinților săi. Trebuie remarcat faptul că apelanții au ridicat această problemă prin înscrisul depus la 4 martie 2004 fără ca instanța de apel să verifice această excepție.

În aceste condiții era datoria recurentului să propună probele necesare din care să rezulte fără putință de tăgadă faptul că a acceptat succesiunea antecesorilor săi, ori toate probele testimoniale solicitate au fost administrate astfel încât sub acest aspect nu pot fi aduse critici instanței.

Referitor la solicitarea privind modificarea deciziei se constată că pe tot parcursul soluționării procesului instanțele au apreciat că din probele administrate nu rezultă o cotă proprie de coproprietate asupra imobilului din litigiu în favoarea reclamantului recurent.

Este adevărat că a formulat o aderare la apel prin care a criticat sub acest aspect hotărârea instanței de fond, apel ce a fost însă respins în fiecare ciclu procesual ca urmare a neconcludenței probelor.

Cum nu a putut fi prezentat nici un alt înscris aparținând vânzătoarei - decât cel autentificat la 8 aprilie 1992 și cum nu s-a făcut dovada certă a contribuției recurentului la suma cu care terenul a fost cumpărat s-a reținut că un acord de voință a intervenit între - și părinții părților din prezentul proces.

În ceea ce privește ridicarea construcției, de asemenea din probele testimoniale administrate s-a reținut că aceasta a fost construită de părinții părților, orice aport al copiilor fiind considerat ca un ajutor normal dat în astfel de cazuri. Nu există probe certe că recurentul ar fi avansat din veniturile obținute în perioada respectivă sume de bani în vederea edificării acestei construcții.

De altfel, cei doi soți au conviețuit în permanență cu copii, astfel încât dacă s-ar aplica prezumția că reclamantul a contribuit cu sume de bani la gospodăria comună, aceeași prezumție ar trebui aplicată și în cazul fiului care a lucrat și el în permanență din 1970 și până la deces.

Nu este mai puțin adevărat că a fost avansată și ideea că părinții reclamantului au vândut la rândul lor un anumit teren și din banii obținuți au cumpărat parcela pe care și-au edificat casa din litigiu aspect relatat de martora și care diminuează și mai mult valoarea prezumțiilor invocate de reclamant.

Reținându-se - în mod corect - că recurentul nu are o cotă proprie de proprietate, calitatea sa procesuală pentru cercetarea celorlalte capete de cerere ar fi fost determinată, după cum a subliniat prima instanță de recurs exclus de calitatea sa de moștenitor al părinților săi. Așa fiind sunt nefondate criticile ce vizează pretinsa modificare a obiectului litigiului, interes în promovarea acțiunii putând fi justificat doar de calitatea de potențial moștenitor legal al bunului înstrăinat pârâților și.

În primul rând recurentul nu a putut să prezinte o declarație expresă de acceptare a celor două succesiuni, astfel încât rămâne în discuțâie posibilitatea acceptării tacite a acestora.

Din probele administrate se reține că după decesul tatălui mama a fost cea care a preluat masa succesorală, copii rămânând în imobil ca simpli toleranți, astfel încât ceea ce interesează în mod expres este problema acceptării moștenirii mamei decedată la 3 iulie 1988.

Din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar fi acceptat tacit succesiunea mamei sale nici unul dintre martorii audiați neputând confirma acte de acceptare săvârșite de recurent.

Așa fiind în mod corect s-a excepția lipsei calității procesuale active fundamentată pe lipsa de interes în promovarea prezentei acțiuni.

Pe de altă parte, - aspect de asemenea invocat de pârâta - din aprilie 1992 curs și termenul de 10 ani prevăzut de art. 27 din Decretul Lege 115/1938 astfel încât acțiunea reclamantului poate fi paralizată și în acest mod.

Față de toate cele precizate instanța va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin 1 Cod pr. civilă iar potrivit art. 274 Cod pr. civilă instanța va obliga pe recurent în favoarea intimatei la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul domiciliat M T 6 A 2.11 în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată O-, domiciliată O- - 2.. 8, domiciliat O-, G, G junior, domiciliați O- împotriva deciziei civile nr. 700/A din 4 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care o menține în întregime.

Obligă partea recurentă să plătească suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

aflată în concediu medical

semnează președinte instanță

Red.dec.CD

01.04.2008.

Jud fond

Jud apel -

Dact IM/2 ex./01.04.2008.

Președinte:Popa Aurora
Judecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Cigan Dana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Oradea