Anulare act. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
INSTANȚĂ DE RECURS
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 447
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Marian Budă președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier: - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 62 din 07 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, Primăria Municipiului C, RA. C și Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii D, având ca obiect "anulare act".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat și intimații pârâți G, reprezentați de avocat, lipsind intimații pârâți Primăria Municipiului C, RA. C și Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat, pentru reclamantul a depus împuternicire avocațială nr.-.
Avocat, pentru intimații pârâți G, a depus împuternicire avocațială nr.- din 19.05.2008 și întâmpinare în 2 exemplare.
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării către reclamantul prin avocat.
Avocat, pentru reclamantul, a arătat că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la termenul de astăzi și nu solicită termen în acest sens.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față și asupra excepției lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a arătat că reclamantul are interes în formularea acțiunii, întrucât acesta ar avea un drept de preemțiune la cumpărarea imobilului, în măsura în care acesta ar rămâne în administrarea statului prin unitățile sale, ca efect al menținerii primei dispoziții prin care cererea de restituire în natură a fost respinsă.
A arătat că a fost încălcat principiul irevocabilității actelor juridice civile, în sensul că prima dispoziție odată emisă nu mai putea fi revocată decât pe cale judecătorească.
A pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, ca temeinică și legală. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Interpelat de instanță, avocat, pentru intimații pârâți G, a arătat că, reclamanții nu au interes în formularea prezentei acțiuni, întrucât potrivit dispozițiilor art.43 alin.2 din Legea 10/2001 nu mai au drept de preemțiune la cumpărarea imobilului.
A mai arătat că, contestația împotriva primei dispoziții emise în anul 2003 s-a perimat, proprietarul neavând interes să stăruie în soluționarea acesteia, câtă vreme în urma unei cereri de reexaminare s-a emis o nouă dispoziție la data de 30.08.2006, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului.
Avocat a precizat faptul că, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat potrivit Legii 112/1995 în favoarea reclamanților a fost constatat nul absolut prin hotărâre irevocabilă, nu a mai existat niciun impediment pentru restituirea în natură, astfel că, în mod corect s-a emis oad oua dispoziție din anul 2006.
A mai arătat că este eronată susținerea recurentului reclamant, în sensul că prin notificare s-ar fi solicitat doar măsuri reparatorii prin echivalent, în realitate cererea a avut ca obiect "măsuri reparatorii" care pot îmbrăca atât forma restituirii în natură cât și forma echivalentului.
A pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 17.11.2006 reclamantul a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului C, G, Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice și C, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 13125/30.08.2006 emisă de Primarul municipiului
În motivare, arată că Primarul municipiului C emite la 30.08.2006 dispoziția nr. 13125 prin care dispune restituirea în natură a apartamentului nr. 5 situat în imobilul din C, B, -b,. 4 către pârâții G și.
Această dispoziție este emisă după ce mai întâi Primăria Municipiului Cae mis dispoziția nr. 42497/28.02.2003 prin care a respins cererea de restituire în natură a aceluiași imobil (apartament).
Această primă decizie a intrat în circuitul civil, producându-și efectele astfel încât Primarul municipiului C nu putea la un interval de 3 ani să emită oad oua dispoziție cu atât cu cât aceasta este contradictorie cu prima, privind același imobil și aceleași părți.
Cu alte cuvinte, se emit în 2003 și apoi în 2006, 2 dispoziții care rezolvă în mod diferit una și aceeași notificare cu privire la același bun imobil (apartament).
În atare situație, cea de-a II-a dispoziție având nr. 13125/30.08.2006 este lovită de nulitate absolută, care cum se știe, este sancțiunea aplicată actelor juridice emise cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, care ocrotesc interese generale.
Pârâții. și au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr.7792 din 30.05.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, constatându-se nulitatea absolută a dispoziției nr.13125/30.08.2006, emisă de Primăria Municipiului
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 11.10.2001 a emis notificarea cu nr. 729/N/2001 către Primăria municipiului C, la solicitarea pârâtului., prin care solicitau măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, în legătură cu apartamentul proprietate personală situat în C, B, -b,. IV,. 5.
Prin decizia civilă nr. 102/27.01.2006 a Tribunalului Dolj, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 02.11.1990 între și și și înregistrat sub nr. 571/1990.
Cu privire la cererea de reexaminare a acestei decizii, instanța a reținut că prin dispozițiile Legii 10/2001 mod. nu există nici un temei legal pentru o astfel de "cerere de reexaminare", singura posibilitate a pârâților, fiind aceea a contestației, potrivit art.26 alin.3 din Legea 10/2001.
S-a mai reținut că Primăria Municipiului C nu are suport legal să emită o altă decizie, în speță nr. 13125/30.08.2006, în același caz, fără să solicite mai întâi instanței de judecată, anularea primei decizii, respectiv nr. 42497/28.02.2003, potrivit disp. art.26 alin.4 din Legea 10/2001 modificată prin Legea. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâții G și și pârâta Primăria Municipiului C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 62/07 februarie 2008, Tribunalul Dolja admis apelurile formulate de pârâții G și și de pârâta Primăria Mun. C, a schimbat în tot sentința civilă, în sensul că a respins acțiunea formulată, și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că întrucât pârâții au triumfat în acțiunea în constarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți potrivit Legii 112/1995, nu mai subzistă unicul impediment la restituirea în natură, astfel încât cea de-a doua dispoziție emisă la data de 30.08.2006 de Primăria Caa vut la bază decizia Tribunalului Dolj nr.102/27.01.2006,în acest mod fiind asigurată o reparație echitabilă față de proprietarii deposedați abuziv, ca urmare a aplicării prevederilor Decretului nr. 223/1974.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că instanța de apel a apreciat în mod greșit că cea de-a doua dispoziție este valabilă, întrucât are la bază decizia nr. 102/27.01.2006 a Tribunalului Dolj, această hotărâre nedispunând asupra notificării formulate în baza Legii 10/2001.
În aceste condiții, potrivit art. 26 din Legea 10/2001, în soluționarea notificării se emite o singură dispoziție, care este supusă controlului instanței de judecată, organul emitent nemaiavând posibilitatea să revină asupra actului jurisdicțional, odată intrat în circuitul civil, în temeiul principiului irevocabilității actelor juridice. Astfel, cum prin perimarea contestației formulată față de prima dispoziție, emisă în anul 2003, aceasta a rămas în vigoare, Primăria numai avea posibilitatea legală să revină asupra ei.
O a doua critică s-a referit la concluzia eronată a instanței de apel privind forma măsurilor reparatorii solicitată de notificatori, din conținutul cererii adresate în baza Legii 10/2001 rezultând fără echivoc că aceștia au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, iar unitatea deținătoare avea obligația să respecte principiul disponibilității și să se pronunțe în limitele determinate de solicitanți.
Tribunalul nu a analizat caracterul preluării bunului imobil, care în speță, a fost cu titlu valabil, statul devenind proprietar în temeiul unui act normativ în vigoare - Decretul nr. 223/1974- și cu respectarea tuturor condițiilor impuse de acesta, astfel că bunul a ieșit din patrimoniul persoanei fizice, iar noul dobânditor putea să dispună în mod liber de bun. Situația este similară cu cea reglementată de art.1 din D-L nr. 61/1990.
S-a mai arătat că titlul de proprietate al reclamantului nu contravine dispozițiilor Legii 85/1992, ci a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor sale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei din apel, în sensul respingerii apelului, și a menținerii sentinței civile ca temeinică și legală.
În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 304, pct. 7,8 și 9, Cod pr. civ. La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar și împuterniciri avocațiale.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare la data de 19.05.2008, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că cea de-a doua dispoziție a cărei nulitate s-a solicitat a fost emisă corect în executarea hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare al pârâților.
În ședința publică din 19.05.2008, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, excepție de ordine publică invocată de pârâți la prima instanță, prin concluziile orale din 30.05.2007, și reiterată prin motivele de apel.
Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes, potrivit art. 137, Cod pr. civ. Curtea apreciază că este fondată, pentru cele ce succed:
persoane pot contesta dispozițiile emise în favoarea persoanelor îndreptățite,în procedura Legii 10/2001, în măsura în care justifică un drept și un interes propriu, în acest sens pronunțându-se și instanța supremă în decizii de speță ( decizia civilă nr. 4108/18.05.2005 ).
Interesul, definit ca fiind folosul practic, direct, imediat și personal, urmărit de titularul acțiunii, trebuie să existe atât la data introducerii acesteia, cât și ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, iar absența sa în orice stadiu al pricinii atrage respingerea cererii în temeiul acestei excepții.
În speță, reclamanții, al căror contract de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii 112/1995 a fost constatat nul absolut în mod irevocabil prin nr. 102/17 ianuarie 2006 Tribunalului Dolj, și au redevenit astfel chiriași, potrivit art.6 din OUG nr. 40/1999, își pot justifica interesul în promovarea unei acțiuni în nulitatea dispoziției Primarului de restituire în natură dintr-o dublă perspectivă. Astfel, ei pot invoca fie că situația lor locativă ar fi mai favorabilă dacă imobilul ar rămâne în administrarea unității administrativ teritoriale, fie că au un drept la cumpărarea imobilului, pe care și-l pot exercita cu preemțiune.
Cât privește prima ipoteză, se constată că drepturile locative ale reclamanților chiriași sunt identice atât în situația în care locator este proprietarul căruia i s-a restituit imobilul în procedura legii 10/2001, cât și în situația în care bunul ar rămâne în administrarea Primăriei.
Potrivit art.15, alin.1, din legea 10/2001, reclamanții beneficiază de drepturile conferite de încheierea contractului de închiriere pentru o perioadă de 5 ani, calculată de la data rămânerii irevocabile a hotărârii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare perfectat în condițiile Legii 112/1995. Aceasta înseamnă că față de pârâții proprietari reclamanții au calitatea de chiriași până în anul 2011, respectiv 5 ani de la data de 27 iunie 2006 ( data pronunțării nr. 2279/2006 a Curții de APEL CRAIOVA, prin care s-a respins recursul împotriva nr. 102/27.01.2006 a Tribunalului Dolj )
Or, în ipoteza în care dispoziția emisă în anul 2006 s-ar anula, și s-ar menține efectele primei dispoziții, emisă în anul 2003, bunul imobil nefiind restituit în natură persoanelor îndreptățite, acesta ar rămâne în administrarea unității administrativ teritoriale, iar obligația acesteia de a respecta contractele de închiriere subzistă pentru același interval de timp.
Cât privește cel de-al doilea aspect sub care se poate analiza interesul reclamanților în desființarea dispoziției nr. 13 125/30.08.2006, respectiv dreptul de preemțiune la cumpărarea imobilului, se rețin următoarele:
Potrivit art. 9, alin. 1 din legea 112/1995, chiriașii titulari ai contractelor de închiriere pentru apartamentele care nu se restituie în natură, pot opta pentru cumpărarea acestora, cu plata integrală sau în rate.
Art. 42, alin. 3, din legea 10/2001 prevede că imobilele cu destinație de locuință care nu se restituie persoanelor îndreptățite, ci rămân în administrarea deținătorului actual, pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.
Potrivit art. 52, din legea 10/2001, orice dispoziții contrare acestei legi se abrogă.
Din analiza comparativă a celor două texte de lege, este evident că dispozițiile art. 9 alin 1 din legea 112/1995 au fost înlocuite cu cele ale art. 42 alin 3 din legea 10/2001, pentru că ambele texte de lege reglementează aceeași situație juridică, adică situația chiriașilor din imobilele nerestituite foștilor proprietari și rămase în fondul locativ de stat. Cum două acte normative nu pot conține prevederi diferite în aceeași materie, legea nouă abrogând implicit dispoziția cuprinsă în actul normativ mai vechi, ceea ce înseamnă că potrivit noii legislații, chiriașii au un drept de preemțiune la cumpărarea imobilelor ce nu se restituie foștilor proprietari, nu și dreptul de a cere unității administratoare să le vândă locuința.
Această concluzie derivă din maniera de redactare a prevederilor art. 42 alin 1 și 3 din Legea 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea 247/2005, care nu instituie o obligație a unității deținătoare de a proceda la vânzarea unor astfel de imobile, ci reglementează doar posibilitatea înstrăinării, oportunitatea unui astfel de act de dispoziție rămânând la latitudinea unității deținătoare.
Doar în situația în care unitatea administrativ teritorială ar hotărî vânzarea bunului imobil, chiriașii ar avea un drept de preemțiune la cumpărarea lui, neavând însă nicio pârghie legală de a constrânge deținătorul să procedeze la înstrăinare.
În consecință, dreptul de a cumpăra cu prioritate este doar unul eventual, virtual, nefiind născut la data cererii de chemare în judecată, și nici ulterior, pe parcursul soluționării litigiului, ceea ce înseamnă că nici interesul în formularea prezentei acțiuni nu este născut și actual.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, peremtorie, a cărei admitere tinde la respingerea acțiunii și împiedică analiza în fond a cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, față de cele expuse, acțiunea se apreciază că este lipsită de interes, urmând a se respinge cu această motivare, iar cauzele de nulitate a dispoziției, respectiv, frauda la lege, și corelativ, motivele de recurs referitoare la fondul cauzei, nu se mai impun a fi examinate.
Soluția instanței de apel este corectă, însă cu această motivare, astfel că recursul declarat împotriva sa se privește a fi nefondat, și potrivit art. 312, Cod pr. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 62/07.02.2007,pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții G, Primăria Mun. C, C, și Consiliul Județean D - Direcția Județeană De Pază Și Servicii
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnoredactat jud. OG/2 ex./ 21.05.2008
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Marian Budă, Costel Drăguț
