Anulare act. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 470
Ședința publică din 5 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții domiciliată în B,-.B,.129 Bis.A,. 34 jud. B, domiciliat în B,-.B, jud. B, și Agenția Domeniilor Statului prin reprezentant legal cu sediul în B, sector 1,- împotriva deciziei civile nr. 60 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Ortodoxă, cu sediul în com., sat jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenții pârâți, reprezentați de avocat din Baroul București, în baza împuternicirii aflată la fila 32 dosar, intimata reclamantă Ortodoxă prin preot-paroh și avocat din Baroul Buzău, în baza împuternicirii avocațiale de la fila 31 dosar, lipsind recurenta pârâtă Agenția Domeniilor Statului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții pârâți și, depune la dosar certificatul nr- eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu care face dovada că a formulat cerere de strămutare cu termen la data de 3 octombrie 2008. Nu a formulat cerere de suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea cererii de strămutare.
Avocat pentru intimata reclamantă depune la dosar întâmpinare, comunicată recurenților pârâți.
Avocat pentru recurenții pârâți, solicită a se acorda termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare cum și față de cererea de strămutare.
Avocat pentru intimata reclamantă se opune amânării cauzei.
Curtea, respinge cererea recurenților pârâți de amânare a cauzei față de cererea de strămutare formulată în cauză, ca neîntemeiată, având în vedere împrejurarea că nu s-a dispus de Înalta Curte de Casație și Justiție suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea cererii de strămutare. Referitor la cererea de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare, o respinge având în vedere că nu există dispoziții legale care să permită acordarea unui astfel de termen și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, apărătorii părților arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenții pârâți și, solicită să se constate nelegală și netemeinică decizia pronunțată de Tribunalul Buzău.
Solicită a se avea în vedere că nu s-a făcut dovada calității procesuale active a Parohiei la instanța de apel. În mod eronat tribunalul a reținut că intimata ar avea un drept de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu.
Deasemenea, mai arată că, în mod nelegal, instanța de apel a reținut că intimata ar avea calitate procesuală activă, fără a avea în vedere că aceasta nu are nici un drept asupra terenului în litigiu și, pe de altă parte, nu justifică nici interesul, având în vedere că i-a fost reconstituit integral dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,86 ha teren.
Solicită admiterea recursului pârâților, precum și al pârâtei Agenția Domeniilor Statului, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Arată că la instanța de fond a invocat dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren, deoarece aceasta reprezintă o extindere a cimitirului sătesc, care este astfel sistematizat. În speță, este o cale de acces la biserică, folosită de comunitate din anul 1824.
Solicită a se avea în vedere că intimata a făcut dovada că a avut atât posesia, cât și folosința acestui teren și, mai mult, există la dosar o adresă din care rezultă că intimata mai are de primit diferența de 4 ha teren. Consideră că împrejurarea că nu a fost invocată în mod expres nulitatea absolută nu poate fi sancționată de instanță.
În speță, este o acțiune de drept comun, formulată potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 1 și art. 112 Cod procedură civilă, în care se invocă nulitatea absolută a restituirii unor terenuri ce aparțin reclamantei și pe care autorul pârâților nu le-a deținut niciodată în proprietate.
Solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurenții pârâți, solicită a se avea în vedere că apărările intimatei, din întâmpinare, vizează dosarul de fond și nu obiectul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 2 decembrie 2004 la udecătoria Buzău, reclamanta Ortodoxă a chemat în judecată pe pârâții Agenția Domeniilor Statului, și, solicitând anularea în parte a deciziei nr.- din 5 octombrie 2004 emisă de prima pârâtă pentru ceilalți pârâți și anume pentru suprafața de 4,05 ha teren intravilan din totalul de 6,50 ha, atribuit acestor pârâți.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suprafața de 4,05 ha reprezintă cimitirul uman, alee asfaltată de intrare la satului, curtea bisericii satului și curtea casei parohiale, teren pentru care a obținut reconstituirea proprietății prin
sentința civilă nr.4509 din 24 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Buzău, iar prin hotărârea nr.16 din 28 februarie 2002 Consiliului Local și acordul directorului Stațiunii Pomicole i s-a predat acest teren, pe care se află aproape 50 de morminte cu cavouri și grilaje.
Mai arată reclamanta că nelegal și terenul în suprafață de 4,05 ha a fost inclus în decizia contestată, în baza Legii nr.10/2001, cu toate că sunt proprietari asupra acestuia de mult timp, terenul aflându-se în jurul celor două biserici existente în satul, construite în anul 1650, respectiv anul 1824.
Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr.6965 din 22 decembrie 2004, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în temeiul art.24 alin.8 din Legea nr.10/2001.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, recurs ce s-a soluționat de către Tribunalul Buzău - Secția civilă, prin decizia nr.113 din 2 martie 2005, prin care a fost admis, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza la udecătoria Buzău spre competentă soluționare, instanță care urmează să pună în discuție competența teritorială.
Se reține că reclamanta nu contestă dreptul de proprietate al pârâților cu privire la suprafața de 6,50 ha teren, ci amplasamentul acestui teren, atribuit din terenul pe care îl solicită reclamanta, situație în care aceasta are deschisă calea dreptului comun și anume la judecătorie.
Rejudecând cauza, Judecătoria Buzău și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, prin sentința civilă nr.3191 din 16 iunie 2005, reținând că în cauză se atacă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală și chiar dacă decizia s-a emis în baza Legii nr. 10/2001, dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile, ci ale Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, conform art.10 alin.1 din lege și art.3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.106 din 25 aprilie 2006, respins excepțiile privind netimbrarea și prematuritatea introducerii acțiunii, invocate de Agenția Domeniilor Statului, precum și excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâții și și a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta Ortodoxă, în sensul că s-a anulat parțial decizie nr.19579/2004 pentru suprafața de 3,86 ha.
Instanța reține că Agenția Domeniilor Statului a încălcat dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 și ale art.10 pct.10.3 din Hotărârea Guvernului nr.498/2003, neverificând realitatea din teren înainte de emiterea deciziei pentru a constata că terenul ce s-a retrocedat cuprinde un cimitir în funcțiune, aleile de acces la biserică, curtea bisericii, curtea casei parohiale și teren arabil situat pe locul fostului cimitir.
Mai reține că terenul în suprafață de 19,9385 ha aparținând autorilor pârâților se află între cele două biserici, că terenul în suprafață de 1,52 ha este în prezent livadă, fost cimitir, iar terenul în suprafață de 1,12 ha este ocupat de cimitirul nou, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză și din celelalte înscrisuri aflate la dosar.
Referitor la excepțiile invocate, reține că acțiunea este legal timbrată, s-a formulat plângerea prealabilă anterior introducerii acțiunii, iar acțiunea s-a promovat în termenul de un an prevăzut de art. 5 din și Legea nr.29/1990.
Pârâții și au declarat recurs împotriva hotărârii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin că nelegal s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii, deoarece actul administrativ prin care li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu este decizia nr. 10695 din 27 ianuarie 2004 Agenției Domeniilor Statului, cunoscută de intimata-reclamantă încă de la data când a fost emisă, iar decizia nr.19579 din 5 octombrie 2004 numai a modificat cealaltă decizie.
Deasemenea, susține că eronat instanța a apreciat că termenul de promovare a acțiunii este de un an de la data emiterii actului, nu termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință de actul administrativ contestat, care este un termen de decădere. În ce privește fondul cauzei, consideră că instanța a apreciat în mod eronat probele existente la dosar, deoarece au dovedit existența dreptului de proprietate pe care nu l-au pierdut niciodată legal, așa cum rezultă din înscrisurile pe care le-au depus la dosar și din actele emanate de la Arhivele naționale.
Menționează că instanța a reținut greșit că prin decizia contestată le-a fost retrocedat un cimitir în funcțiune, ceea ce nu este adevărat pentru că în decizie nu se cuprind cimitirul, cele două biserici, curțile acestora și de acces la veche, iar așa zisul cimitir în funcție reprezintă rezultatul unei acțiuni abuzive prin care s-au realizat morminte răzlețe în terenul proprietatea lor.
Și Agenția Domeniilor Statului a declarat recurs împotriva hotărârii, în temeiul art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Consideră că din documentele depuse de intimata-reclamantă reiese că terenul în discuție nu intră în categoria de folosință lăcaș de veci, fiind extins cimitirul începând cu anul 2002, când intimata nu avea reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv, iar faptul că pe teren există cimitir nu duce la concluzia că acest teren este proprietate reclamantei, hotărârea pe care o invocă drept temei al reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestuia fiind emisă abia la data de 24 martie 2003, hotărâre care nici nu indică amplasamentul pe care se face reconstituirea.
Susține că expertul nu a răspuns decât parțial la obiectivele stabilite de instanță, lăsând la dispoziția instanței dreptul de a aprecia documentele sub aspectul lor juridic, iar reclamanta nu a putut prezenta decât sentința civilă nr.4506 din 24 septembrie 2003 pentru care s-a prevăzut suprafața de 13,5 ha teren, căreia nu i s-a stabilit amplasamentul, spre deosebire de pârâți, care au prezentat acte prin care au dovedit că au dreptul la restituirea terenului în discuție.
Menționează că s-a urmărit stingerea litigiului apărut între reclamantă și familia, ultimii propunând efectuarea unui schimb de terenuri în ce privește suprafața de 1,12 ha, reprezentând extinderea cimitirului, dar reprezentanții reclamantei nu au fost de acord.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare atât la recursul declarat de recurenții cât și la recursul declarat de recurenta Agenția Domeniilor Statului.
În motivarea întâmpinărilor arată că excepțiile privind necompetența teritorială a instanței, netimbrarea, prematuritatea acțiunii, inadmisibilitatea acțiunii și
tardivitatea acțiunii sunt neîntemeiate, iar în ce privește fondul cauzei susține că instanța a manifestat un rol activ și a ajuns la concluzia justă că terenul în discuție îi aparține.
La termenul de judecată din 26.04.2007, recurenții au invocat excepția de necompetență materială a Curții de APEL PLOIEȘTI în soluționarea pricinii, menționând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, în baza cărora competența revine instanței civile, nu instanței de contencios administrativ.
Prin decizia civilă nr.2245/26.04.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâți, a casat decizia civilă nr. 106/25.04.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza, spre competentă soluționare, la udecătoria Buzău.
În luarea acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că reclamanta are calitatea de terț față de decizia nr.19579/5.10.2004 emisă de Agenția Domeniilor Statului, calitate pentru care nicio normă din cuprinsul Legii 10/2001 nu-i conferă dreptul de a ataca decizia de restituire a imobilului în temeiul menționatei legi.
După trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a format dosarul nr. 5141/200/26.06.2007 la udecătoria Buzău.
Pe parcursul soluționării litigiului a decedat pârâta, iar conform certificatului de moștenitor nr.4/24.01.2006 emis de notarul public, s-a constatat că au calitate de moștenitori ceilalți doi pârâți.
Pârâții și au invocat două noi excepții, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a acesteia.
Astfel, au susținut pârâții că, după cum a stabilit instanța supremă, reclamanta nu poate contesta decizia de restituire în temeiul Legii 10/2001 și nici nu a făcut și nici nu poate face dovada calității de fost sau actual proprietar al terenului, astfel nu își poate justifica calitatea procesuală activă nici pe dreptul comun.
Referitor la interesul acțiunii, pârâții au precizat că reclamanta nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și nici nu sunt foști sau actuali proprietari ai terenului. Chiar dacă ar fi admisă acțiunea, pârâții au susținut că reclamanta nu ar putea să aibă un avantaj juridic, deoarece terenul nu îi poate fi atribuit. Au mai arătat pârâții că nulitatea invocată este relativă.
Prin sentința civilă nr.5131/27.09.2007, Judecătoria Buzăua respins excepțiile -netimbrării cererii, prematurității cererii, tardivității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
- reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în judecată, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 20 din Legea 146/1996;
- acțiunea nu este prematură și tardivă deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 554/2007;
- în calitate de terț reclamanta nu poate cere anularea deciziei de restituire a terenului către pârâți numai dacă invocă o nulitate absolută expresă, nulitate ce nu rezultă din probele de la dosar. Astfel, din probele administrate nu rezultă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului restituit pârâților, cât timp din actele
certificate de Arhivele Naționale nu reiese amplasamentul terenului, ci doar suprafețele avute în proprietate în 1948 și 1950 și cât timp nu s-a urmat procedura specială de reconstituire și nu a fost eliberat un titlu de proprietate asupra respectivelor terenuri, conform Legii 18/1991.
Prin decizia civilă nr.60/21.02.2008, Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5131/27.09.2007 a Judecătoriei Buzău, pe care a desființat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă din moment ce în acțiune a invocat o nulitate absolută și anume faptul că restituirea este lovită de nulitate, întrucât cuprinde și terenuri pe care autorul pârâților nu le-a deținut în proprietate, respectiv terenurile aferente celor două biserici din satul, județul Nulitatea invocată de reclamantă în acțiune este o nulitate absolută, întrucât încalcă art.3 din Legea nr.10/2001 și art.10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a menționatei legi. S-a mai învederat că terenul în litigiu, conform raportului de expertiză nu a făcut parte din patrimoniul pârâților, neregăsindu-se în patrimoniul fostului, conform inventarului trupurilor de teren din anul 1964, astfel că, la momentul emiterii deciziei, nu putea fi restituit acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și Agenția Domeniilor Satului.
În recursul formulat, pârâții au susținut, în esență, că în mod greșit Tribunalul Buzăua apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă atâta timp cât prin acțiune solicită numai anularea în parte a deciziei administrative nr.19570/5.10.2004, ce face obiectul prezentei cauze, fără a invoca un drept real vătămat și, mai ales, fără a face dovada existenței unui drept real asupra terenului ce face obiectul deciziei de restituire în natură.
Au mai învederat recurenții că numai printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză s-a concluzionat de către Tribunal că reclamanta are calitate procesuală activă, în realitate, terenul în litigiu nu poate fi atribuit reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut și nu va putea face dovada existenței vreunui drept asupra terenului respectiv.
La rândul său, în recursul declarat, pârâta Agenția Domeniilor Statului a susținut, în esență (la fel ca și pârâții ) că, în mod nelegal, Tribunalul Buzăua apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă, atâta timp cât din probele existente la dosar rezultă că, în calitate de terț, reclamanta nu a invocat nici un motiv de nulitate absolută expresă a deciziei și nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În conformitate cu dispozițiile art.84 Cod procedură civilă, pentru a caracteriza acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.
În cazul în speță, împrejurarea că în petitul acțiunii s-a folosit expresia "anularea" deciziei nr.19579/5.10.2004 emisă de pârâta Agenția Domeniilor Statului,
nu înseamnă că se invocă o cauză de nulitate relativă, câtă vreme din lecturarea întregului conținut al cererii se reține că reclamanta invocă un drept propriu asupra unei părți din imobilul a cărei restituire în natură s-a dispus prin actul menționat, ceea ce caracterizează un motiv de nulitate absolută, ce poate fi invocat și de un terț.
Susținerea recurenților în sensul că ansamblul probator administrat în cauză concluzionează că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, este o problemă ce vizează fondul cauzei și nicidecum justificarea calității procesuale active a reclamantei
Reclamanta, fiind un terț față de emitentul și beneficiarii actului administrativ, care pretinde că a suferit o vătămare a drepturilor sale legitime prin actul emis, are calitate procesuală activă de a ataca în justiție decizia, pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acțiuni în nulitate absolută.
Față de toate aceste considerente, curtea apreciază ca fiind legală soluția instanței de apel și, în consecință, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții domiciliată în B,-.B,.129 Bis.A,. 34 jud. B, domiciliat în B,-.B, jud. B și Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva deciziei civile nr. 60 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Ortodoxă, cu sediul în com., sat jud.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
--- - --- - -
GREFIER,
-
/VM
2 ex/07.05.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
