Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 136
Ședința publică din 5 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Grefier - - --
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții și, domiciliați în B, sector 2,-,.62,.A,.13,.49 împotriva sentinței nr. 123 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria P, cu sediul în P,- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata pârâtă Primăria P prin consilier juridic, potrivit împuternicirii aflată la fila 10 dosar, lipsind apelanții reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că s-a atașat la dosar o notă telefonică primită de Serviciul arhivă al instanței, din partea avocatei pentru apelanții reclamanți, care solicită a se acorda un termen pentru lipsă de apărare.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă, solicită respingerea cererii pentru lipsă de apărare, fiind formulată telefonic, de o persoană fără calitate, neexistând nicio împuternicire avocațială la dosar.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă, respinge cererea pretinsului apărător al apelanților reclamanți deoarece, pe de o parte, nu există la dosar dovada că persoana respectivă ar fi apărătorul apelanților iar pe de altă parte nu există niciun act doveditor al imposibilității prezentării.
Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul repezentantului intimatei pârâte.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Primăria P, solicită a se avea în vedere că în mod corect instanța de fond a constatat că notificarea este tardiv formulată față de termenul prevăzut de lege și că apelanții nu mai au dreptul de a solicita măsuri reparatorii.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 31.10.2007 sub nr- reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu Primăria P, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.1940/2007 prin care le-a fost respinsă notificarea nr.43/2005 șți pe cale de consecință, acordarea de măsuri reparatorii (în bani) pentru suprafața de 3.300. aflată sub luciul de apă al
În drept cererea fost întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 și ale Legii 247/2005.
Pârâta, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât notificarea depusă de către reclamanți a fost formulată tardiv, respectiv la data de 16.09.2005, în condițiile în care în ultima zi a termenului de depunere a notificărilor era, conform art.212 al.1,4 și 5 din Legea 10/2001, 14.02.2002.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
La termenul de judecată din data de 28.01.2008 pârâta a invocat excepția tardivității formulării notificării, excepție ce a fost admisă de judecătorul fondului, care, prin sentința civilă nr.123 pronunțată la aceeași dată a respins contestația.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că notificarea reclamanților a fost depusă la data de 16.09.2005, depășindu-se astfel termenul reglementat de art.22 din Legea nr.10/2001 - 14.02.2002, ceea ce atrage sancțiunea respingerii sale ca tardivă.
Se precizează în considerentele sentinței că Legea nr.247/2005 nu a dispus o repunere în termen a persoanelor îndreptățite să formuleze cereri de restituire conform Legii 10/2001, astfel cum în mod eronat au pretins reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal reglementat de art. 284 al.1 Cod pr.civilă reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanții au susținut că greșit s-a respins contestația, notificarea nefiind formulată tardiv, în condițiile în care Legea 247/2005 a avut un caracter reparatoriu pentru toți cei îndreptățiți la retrocedarea proprietăților și în situația în care nu s-au analizat disp.art.22 din nr.HG250/2007 și ale titlului IV din HG nr.616/2001.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Apelul a fost întemeiat pe disp.art.282 și urm. Cod pr.civilă.
Intimata, reprezentată în instanță, nu a depus întâmpinare dar a solicitat prin concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor, respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de normele procedurale incidente și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Art.21 din Legea 10/2001 republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv statuează că termenul în care se formulează notificări de către persoana îndreptățită este de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Termenul de 6 luni menționat în precedent a fost prelungit succesiv cu 3 luni prin OUG nr.109/2001 și, prin OUG nr.145/2001, ultima zi a sa fiind astfel 14.02.2002.
Astfel cum s-a menționat și de judecătorul fondului, Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și publicității nu cuprinde nicio dispoziție prin care să fi prelungit termenul reglementat de art.21 din Legea nr.10/2001 data limită rămânând în continuare 14.02.2002.
Acest termen nu a fost prelungit nici prin celelalte acte normative invocate de către apelanți, respectiv HG nr.250/2007 care reglementează Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
În ceea ce privește HG nr.616/2001 invocată în motivele apel se impune a se preciza că acest act normativ nu are incidență în cauză, întrucât vizează aprobarea taxelor percepute pentru publicarea în Monitorul oficial al României, partea a IV-a, a încheierii judecătorului delegat la înregistrarea comercianților și a actului constitutiv, vizat de judecătorul delegat.
În realitate, apelanții au vrut să se refere la HG nr.614/276.06.2001, care reglementa aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, acest act normativ fiind însă în prezent abrogat prin HG nr.250/2007, despre care s-a făcut mențiune în precedent.
Concluzionând, Curtea constată că apelul declarat de către reclamanți, este nefondat, în cauză neexistând motive de netemeinicie sau nelegalitate care să afecteze sentința pronunțată de judecătorul fondului, notificarea formulată de către reclamanți la data de 16.09.2005 (fila 5 dosar) fiind în mod evident tardivă, astfel cum s-a argumentat anterior.
În consecință, în temeiul disp.art.296 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul, menținând sentința ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, domiciliați în B, sector 2,-,.62,.A,.13,.49 împotriva sentinței nr. 123 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria P, cu sediul în P,- jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - --- -
GREFIER,
- --
/VM
5 ex/08.05.2008
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
