Anulare act. Decizia 516/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 516
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B, Calea 13, nr. 121,. 127,. 5,. 24, sector 5, Cod poștal - împotriva deciziei civile nr.209 pronunțată la 19 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în V de M, -, nr. 2, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 6 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat - din Baroul București și intimata-pârâtă asistată de avocat din Baroul București.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat -, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, fără a administra probe pentru dovedirea calității de moștenitor a acestuia.
Excepția trebuia unită cu fondul cauzei, astfel încât, după administrarea întregului probatoriu, în cauză să se poată stabili situația de fapt și de drept și, pe cale de consecință, instanța să decidă în mod legal și temeinic.
De asemenea, instanța de apel nu a analizat fondul cauzei, ci s-a mărginit că mențină soluția judecătoriei.
Mai arată că testamentul nu a fost revocat, iar autoarea reclamantului nu a renunțat niciodată la succesiunea rămasă de pe urma defunctei, dimpotrivă, aceasta a acceptat în mod tacit succesiunea, prin folosirea bunurilor rămase de pe urma defunctei.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că instanța în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Mai arată că defuncta a fost în relații apropiate cu, dar între acesta nu a existat niciun grad de rudenie.
Reclamantul este fiul defunctei, invocă testamentul pe care aceasta nu l-a acceptat și solicită nulitatea certificatului de moștenitor emis în 1978, despre care aceeași defunctă a avut cunoștință și pe care nu l-a contestat în termenul legal.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, având cuvântul în replică, arată că, la interogatoriu, pârâta a recunoscut că nu a fost chemată la notar când s-a dezbătut succesiunea defunctei, deci rezultă că pârâta cunoștea de existența testamentului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să constate nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.569 din 30 martie 1978 emis de notariatul de Stat Local V de M, numai în ceea ce privește suprafața de teren de 2300 mp, situată în -, menționată în succesiunea defunctei care a avut ca moștenitor pe.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că mama sa, decedată, a primit din partea defunctei, prin testamentul autentificat sub nr. 135/1969, universalitatea bunurilor acesteia, iar după decesul autoarei testamentare, mama sa a intrat în posesia bunurilor rămase moștenire pe care le-a folosit continuu cât a trăit și nu a fost în posesia testamentului, însă a avut cunoștință de la aceasta despre existenta acestui înscris, motiv pentru care mama sa a acceptat să cumpere de la -sora testatoarei casa și 200 mp teren, potrivit contractului de vânzare-cumpărare aut.nr.1813/1978 întocmit de Notariatul de Stat Local V de M, care se regăsesc în certificatul de moștenitor.
În raport de susținerile reclamantului, pârâta a formulat, în baza art.115-118 pr.civilă, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a arătat care este natura cauzei de nulitate a certificatului de moștenitor pe care înțelege sa o invoce.
Astfel, pârâta a precizat că în anul 1978, când s-a dezbătut succesiunea defunctei, a cărei moștenitoare este mama sa, numiții și soțul său, au cumpărat de la aceasta, terenul de 200 mp și casa, pentru care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat, însă, la acea dată nu a pretins că ar avea vreun drept asupra averii
rămase de pe urma def., nu a prezentat și nu a făcut uz de testament, nici la data dezbaterii succesiunii și nici în timpul vieții acesteia.
A mai susținut pârâta că a decedat în anul 1994 și a stăpânit casa și 200 mp numai ceea ce a cumpărat din anul 1978, restul terenului de 2300 mp a fost stăpânit de mama sa, iar ulterior decesului acesteia, numai de către ea, pârâta.
De asemenea, a arătat că reclamantul este fiul defunctei și invocă testamentul pe care aceasta nu l-a acceptat și solicită nulitatea certificatului de moștenitor emis în 1978, despre care aceeași defunctă a avut cunoștință și pe care nu l-a contestat în termenul legal.
Prin sentința civilă nr.47/07.01.2009, Judecătoria Vălenii de Ma admis excepția lipsei calității procesual-active a reclamantului, invocată din oficiu și a respins acțiunea pentru acest considerent, reținând că potrivit certificatului de moștenitor nr.569/1978, de pe urma defunctei a rămas ca moștenitor, în calitate de soră, pârâta din prezenta cauză fiind comoștenitoarea defunctei, decedată la data de 05.01.1989.
Prima instanță a constatat, din actele de stare civilă depuse la dosar, ca reclamantul este fiul defunctei care a fost instituită ca legatara universală a defunctei, legatară care, raportat la data dezbaterii succesiunii, nu și-a exprimat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni, ceea ce conduce al concluzia că acest drept nu trecut asupra erezilor săi.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în realitate, autoarea sa, a făcut acte de acceptare a succesiunii lăsate de defuncta, în mod tacit, după decesul acesteia, cu toate ca nu s-a aflat în posesia testamentului întocmit în acest sens, testament de a cărui existență, reclamantul a luat cunoștința abia la momentul promovării prezentei acțiuni, având în vedere ca asupra casei și terenului aferent, mama sa a avut deja posesia.
Dezvoltând motivele de apel, reclamantul a învederat că testamentul a fost ascuns, fiind găsit în podul casei, între scânduri, abia după decesul mamei sale, care, nu a avut în posesie acest înscris.
Reclamantul a arătat că personal a efectuat acte de administrare, respectiv de valorificare a testamentului, în condițiile în care nu avea la îndemâna alta posibilitate decât aceea de a solicita nulitatea certificatului de moștenitor emis pe numele, pentru neluarea în considerare a testamentului lăsat autoarei sale.
S-a mai arătat ca testamentul a fost pus astfel în valoare și în temeiul acestuia, reclamantul a solicitat constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor, înainte de 30 de ani, așadar, înainte de a se împlini termenul general de prescripție, cu precizarea ca autoarea sa a acceptat tacit succesiunea defunctei, potrivit actului e concesiune întocmit la data de 04.06.1977.
Reclamantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.
Prin decizia nr. 209 pronunțată la 19 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, rezultă că prin testamentul autentificat sub nr.135/26.02.1969, a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se
va afla în patrimoniul său la data decesului, în favoarea autoarei reclamantului,.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.569/30.03.1978, la data de 03.06.1977 a încetat din viață, de pe urma căreia a rămas ca unică succesoare numita, în calitate de soră, masa succesorală fiind compusă dintr-o casă de locuit situată în orașul V de M,-, jud.P, un teren-curte în suprafață de 200 mp pe care se afla casa și un teren -fâneață în suprafață de 2300 mp, situat în continuarea terenului având categoria de folosința-curte.
Bunurile mobile sus-menționate, au fost dobândite de defunctă prin moștenire de la părinții săi decedați de peste 30 de ani.
De remarcat este faptul că în cuprinsul certificatului de moștenitor sus-arătat, nu se face nicio mențiune cu privire la o pretinsă testare a bunurilor succesorale în favoarea unei alte persoane.
La data de 05.01.1989, a decedat de pe urma căreia au rămas ca moștenitori G în calitate de soț supraviețuitor, pârâta, și în calitate de descendenți de gradul I, masa succesorală fiind compusă din imobilul situat în orașul V de M,-, compus din 250 mp curți-clădiri și dreptul de 1/2 din locuința aflată pe acesta.
Reclamantul este fiul defunctei -decedata la data de 25.01.1994, care a fost instituita legatara universala de către defuncta conform testamentului încheiat în anul 1969, testament în cuprinsul căruia nu s-a făcut mențiunea dacă acesta a fost sau nu ulterior revocat.
Tribunalul a arătat că este cunoscut faptul că dreptul subiectiv de opțiune succesorală este dreptul succesibililor, născut la data deschiderii moștenirii, de a alege între a accepta pur și simplu ori sub beneficiu de inventar și de a renunța la moștenire.
Potrivit legii, dreptul subiectiv de opțiune succesorala, se naște în persoana moștenitorilor legali ori testamentari și el nu exista în patrimoniul celui care lasă moștenirea, ci, se naște, în persoana moștenitorilor, la data deschiderii succesiunii.
Actul juridic de opțiune succesorală este actul în care titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorală își manifesta voința, fiind caracterizat ca un act juridic unilateral, în principiu indivizibil și irevocabil și, nu în ultimul rând declarativ.
Art.700 civ. dispune ca "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii".
Aceasta înseamnă că acest termen de prescripție începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, respectiv de la data decesului celui care lasă moștenirea.
În speță, față de data decesului testatoarei, care este, totodată, și data deschiderii succesiunii, 03.06.1977, legatara acesteia-mama reclamantului, nu și-a exprimat dreptul de opțiune succesorala, drept care nu a trecut asupra propriilor moștenitori.
Susținerea apelantului-reclamant în sensul că testamentul "a fost pus în valoare" și în baza acestuia a solicitat constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr.569/30.03.1978, înainte de 30 de ani, deci, înainte de împlinirea termenului general de prescripție, a fost respinsă de instanța de apel, arătându-se că
legea instituie un termen special, de 6 luni, în care poate fi exercitat dreptul de opțiune succesorală.
instanța că nici înscrisul invocat de către reclamant ca fiind un act tacit de acceptare a succesiunii defunctei, respectiv actul de concesiune încheiat la data de 04 iunie 1977 privind locul pentru înhumare în cimitirul, nu poate fi avut în vedere câtă vreme, în speță, nu s-a făcut dovada că acesta a existat în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia, nefiind menționat în certificatul de moștenitor nr.569/30.03.1978.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 pr.civilă.
În esență, recurentul a apreciat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual active invocată de către instanța de fond din oficiu, fără a se proceda unirea acesteia cu fondul cauzei și a se administra probatorii.
De asemenea, arată că are calitate procesual activă, fiind moștenitorul legal al lui, în baza certificatului de moștenitor nr. 1568/1995 care, la rândul ei, era moștenitoarea testamentară a averii ce îi aparține lui, în baza testamentului autentificat sub nr. 135/1969, act de care nu s-a putut folosi întrucât dispăruse.
Apreciază recurentul că mama sa a acceptat tacit succesiunea, potrivit art. 689 Cod civil, prin folosirea tuturor bunurilor defunctei și nu a renunțat la succesiune.
Mai arată recurentul că părinții săi au stăpânit și terenul de 2300 mp, dovadă fiind Hotărârea nr. 14/1985 a Comisiei de judecată, iar cheltuielile cu înmormântarea și concesionarea locurilor de veci pentru îngroparea defunctei, fac dovada acceptării succesiunii acesteia.
Se arată că certificatul de moștenitor este nul pentru că numele defunctei este menționat greșit, că nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de la data deschiderii acesteia, că nu s-a întocmit un inventar de bunuri, conform art. 5 alin.9 din Decretul 40/1953, ce trebuia semnat de rudele din locuința defunctului.
Se arată, de asemenea, că la dezbaterea moștenirii nu au fost chemați toți moștenitorii, respectiv Ghidu și Ghidu, frați ai defunctei, că deși se menționează în certificatul de moștenitor că nu există bunuri mobile acest lucru este neadevărat și se expun o serie de motive care ar fi condus la constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 569/1978.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul acțiunii cu care reclamantul-recurent a investit instanța de fond este constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 569/30.03.1978 întocmit de Notariatul de Stat Local V de M, privind succesiunea def., motivat de faptul că mama reclamantului era moștenitoarea testamentară a defunctei, a intrat de la deces în stăpânirea bunurilor succesorale, iar mama pârâtei, cu rea-credință, a încercat să o înlăture de la moștenire.
Ca atare, solicitându-se nulitatea absolută a acestui act, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1960, potrivit cărora nulitatea unui act juridic
poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, de către oricine are interes.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, cât și principiilor ce guvernează instituția nulității absolute, rezultă că are calitate procesuală activă orice persoană care justifică un interes în a solicita nulitatea actului juridic.
În speța de față, interesul este justificat pe deplin în cazul reclamantului, moștenitorul legal al pretinsei legatare universale a averii defunctei, avere ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor a cărui nulitate se solicită.
Față de considerentele mai sus arătate, urmează a se constata că în mod greșit cauza a fost rezolvată pe excepție, conform art. 137 pr.civilă, și nu a fost analizată pe fond, sub aspectul incidenței, sau nu, a cauzelor de nulitate absolută prevăzute de lege, în speță nesolicitându-se, de exemplu, constatarea calității de unic moștenitor a mamei reclamantului sau partajarea averii succesorale a defunctei.
Sub acest aspect, instanța a dat dovadă de lipsă de rol activ, încălcând dispozițiile art. 129 alin. 5 pr.civilă, mărginindu-se analiza cauza numai sub aspectul calității de moștenitor a mamei reclamantului, fără a analiza dacă la întocmirea certificatului de moștenitor, sub aspectul reținerii terenului în suprafață de 2300 mp, a existat o cauză de nulitate absolută.
De altfel, trebuie observat că reclamantul nu a contestat în întregime certificatul de moștenitor, astfel încât să fie pusă în discuție calitatea de moștenitori a părților, ci doar contestat suprafața de 2300 mp, aspect care nu a fost elucidat de către prima instanță.
Față de considerentele mai sus arătate, și observând că în mod greșit prima instanță nu a rezolvat cauza pe fondul acesteia, Curtea de Apel, admițând recursul în baza art. 304 pct. 9 pr.civilă, va trimite, conform art. 312 alin. 5 pr.civilă, cauza spre rejudecare la Judecătoria Vălenii d e
Cu această ocazie, instanța va proceda la punerea în discuția părților a motivelor de nulitate absolută parțială a certificatului de moștenitor, precum și administrarea oricăror probatorii ce vor rezulta din dezbateri, care să clarifice circumstanțele cauzei sub toate aspectele acesteia.
La rejudecarea pe fond a cauzei vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către recurent, referitoare la incidența dispozițiilor art. 689 și 700 Cod civil, art. 2,5 și 9 din Decretul nr. 40/1953, ce nu mai pot forma obiectul controlului judiciar, raportat la soluția adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în B, Calea 13, nr. 121,. 127,. 5,. 24, sector 5, Cod poștal - împotriva deciziei civile nr.209 pronunțată la 19 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în V de M, -, nr. 2, Cod poștal -, Județ
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Vălenii d e
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.
tehnored.PJ
2 ex/16.06.2009.
f- Judecătoria Vălenii d e
-
a- Tribunalul Prahova
,
operator date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
