Anulare act. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 536
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier: - - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de G împotriva deciziei civile nr. 162 din data de 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele și PREFECTURA D-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul G asistat de avocat și intimata reprezentată de procurator, lipsind intimata PREFECTURA D-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței netimbrarea contestației în anulare cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei precum și întâmpinarea formulată de intimata, după care;
Avocat pentru contestatorul Gad epus la dosar chitanța nr. 532-106-0035/16.04.2009, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de intimata apărătorului contestatorului G, care nu a solicitat termen pentru observare.
Constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare, punându-i în vedere procuratorului intimatei, că în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă, nu poate depune decât concluzii scrise.
Avocat pentru contestatorul G, a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Procurator pentru de intimata, a pus concluzii de respingerea contestației ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 367 din 3 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 6833/CF/2006, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta, împotriva pârâților G și Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 -Prefectura D, având ca obiect constatare nulitate absolută certificat de moștenitor și constatarea calității de unic moștenitor, în favoarea Judecătoriei Corabia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut din certificatul de moștenitor nr. 116/1967, că ultimul domiciliu al defunctului a fost în comuna, Raionul C, jud. O și având în vedere art. 158 și 159 pct.3 civ. instanța a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Corabia, în raport de ultimul domiciliu al defunctului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 508/ 22 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admis recursul formulat de recurentul pârât G împotriva sentinței civile nr. 367 din data de 03.11.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul 6833/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă PREFECTURA D-COMISIA JUDETEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991.
A fost casată sentința atacată și trimisă cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 9673 din 25 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților G și Comisia Județeană de Aplicare a legii nr. 18/1991 -Prefectura
A fost respins capătul de cerere privind constatarea vocației de moștenitor acceptant a autorului la succesiunea autorului, ca inadmisibil.
S-a dispus anularea certificatului de moștenitor autentificat sub nr.116/9 mai 1967 la notariatul de Stat al Raionului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu s-au respectat condițiile de formă solemne prevăzute de art. 2 din Decretul nr. 40/1953 sub sancțiunea nulității absolute, pentru valabilitatea actului juridic unilateral de renunțare expresă la succesiune, întrucât declarația ce emană de la privind renunțarea la succesiunea autorului nu a fost înregistrată în registrul special de acte autentice ținut de biroul notarului de stat.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect constatarea calității de moștenitor acceptant, s-a apreciat a fi inadmisibil, potrivit art. 111 Cod pr. civ. deoarece nu poate fi analizat decât în cadrul unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv într-o acțiune de partaj succesoral.
Împotriva sentinței au formulat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.432 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-au respins apelurile formulate de reclamanta și de pârâtul G, împotriva sentinței civile nr. 9673 din 25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Prefectura D - Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că nu este incidentă sancțiunea nulității absolute a certificatului de moștenitor pentru nerespectare formei autentice, a declarației de renunțare expresă la succesiunea autorului, din actele depuse în această fază procesuală rezultând contrariul, însă, față de faptul că actul de renunțare expresă a fost întocmit după expirarea termenului de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii defunctului, s-a apreciat că subzistă cauza de nulitate absolută existentă la data încheierii actului juridic, declarația urmând a fi calificată ca o recunoaștere a neacceptării succesiunii.
În baza art.299 Cod pr.civ. împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că deși instanța de apel a inventariat în mod corect motivele de apel formulate de pârât, s-a pronunțat cu privire la alte cauze de nulitate decât cele invocate de reclamantă prin acțiunea formulată. Astfel, deși reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute pentru nerespectarea formei solemne prevăzută de lege, Tribunalul a apreciat nefondată cererea pentru acest motiv, însă considerat nul absolut actul juridic de renunțare la succesiune pentru faptul că a fost întocmit după expirarea termenului de prescripție extinctivă prevăzut de art. 700 Cod civil.
În mod greșit s-a înlăturat susținerea pârâului referitoare la faptul că reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 116/1967 eliberat de Notariatul de Stat C, iar prima instanță s-a pronunțat cu privire la valabilitatea certificatului de moștenitor cu același număr emis de Notariatul de Stat
Recurentul pârât a mai arătat că reclamanta nu putea avea mai multe drepturi decât autorul său, care în timpul vieții nu a contestat certificatul de moștenitor, recunoscându-i implicit efectele juridice.
A fost criticată și distincția făcută de instanța de apel între renunțare expresă la succesiune și neacceptare, câtă vreme ambele acte de opțiune succesorală produc aceleași efecte juridice, în sensul că titularul rămâne străin de moștenire, considerându-se că nu a fost niciodată succesor.
A solicitat admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
La data de 2.02.2009, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 162 din 10.02.2009, a respins recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 432 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă PREFECTURA D-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că nu s-a făcut dovada că operațiunea solemnă de înregistrare a declarației de renunțare la succesiune, în registrul special s-ar fi realizat, tribunalul calificând corect declarația de renunțare ce poate fi exprimată numai în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, potrivit art. 700 Cod civil.
S-a constatat ca fiind lipsit de relevanță faptul că autorul reclamantei nu a contestat în timpul vieții sale certificatul de moștenitor, întrucât o astfel de acțiune este imprescriptibilă, dreptul de a se formula acțiunea fiind transmis odată cu întregul patrimoniu succesoral către descendenta sa.
La data de 10 martie 2009 contestatorul Gaf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 162 din 10 februarie 2009, invocând prevederile art.318 Cod pr.civ.
În motivarea contestației s-a susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța nu a observat că operațiunea solemnă de înregistrare în registrul special s-a realizat, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, apreciindu-se că nu se putea reține existența vreunui motiv de nulitate a certificatului de moștenitor.
S-a invocat omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivul de recurs privind prescripția dreptului la acțiune, acțiunea fiind făcută de succesorul în drepturi al renunțătorului, care a cerut personal înscrierea declarației sale de renunțare în registrul special de renunțări la succesiune, fără a exista nici un motiv de nulitate a certificatului de moștenitor, care să ducă la imprescriptibilitatea acțiunii.
Contestația s-a întemeiat pe dispozițiile art. 318 și urm. Cod pr.civ.
La data de 17.04.2009 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod pr.civ. invocat în contestație.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce se poate exercita numai pentru motive prevăzute expres de lege, respectiv de art. 317 și 318 Cod pr.civ.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 Cod pr.civ. potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze și vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Aprecierea greșelii materiale se face în raport cu situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce face obiectul contestației, greșeala materială vizând aspecte formale ale judecății ce nu impun invocarea stabilirii eronate a situației de fapt în urma aprecierii probelor sau a interpretării unor dispoziții legale, toate acestea echivalând eventual cu o greșeală de judecată.
În speță contestatorul invocă existența unei greșeli materiale în privința operațiunii solemne de înregistrare a unui înscris în registrul special, aspect cu privire la care în considerentele deciziei din recurs, instanța a expus detaliat situația de fapt și de drept în privința modului de soluționare a cererii privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
Criticile invocate de contestator în primul motiv al contestației vizează aspecte legate de reaprecierea probelor administrate în cauză și interpretarea eronată a unui text legal, critici ce nu se pot invoca pe calea contestației în anulare, întrucât nu reprezintă greșeli materiale în sensul art. 318 teza 1 Cod pr.civ. putând reprezenta eventual greșeli de judecată, ce nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, care nu reprezintă un recurs la recurs.
În privința celui de-al doilea motiv al contestației referitor la omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivul privind prescripția dreptului la acțiune, se constată că este nefondat, dat fiind faptul că în considerentele hotărârii contestate, instanța a analizat acest motiv în finalul hotărârii în care a menționat că dreptul de a formula o astfel de acțiune este imprescriptibil, fiind transmis odată cu întregul patrimoniu succesoral către descendenta autorului.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 318 Cod pr.civ. invocate de contestator, urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de G împotriva deciziei civile nr. 162 din data de 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele și PREFECTURA D-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./30.04.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Stela Popa
