Anulare act. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 538
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții - CU DOMICILIUL ALES LA MANDATAR - și - CU DOMICILIUL ALES LA MANDATAR - împotriva deciziei civile nr. 431 din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5322 din data de 9 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, reprezentați de procurator și intimatul pârât, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Procurator pentru recurenții reclamanți și, a învederat instanței că apărătorul ales, avocat nu se poate prezenta la acest termen, solicitând amânarea cauzei.
Avocat pentru intimatul pârât, a arătat că se opune la cererea de amânare formulată în cauză, întrucât au mai fost acordate patru termene în acest sens.
Instanța a respins cererea de amânare a cauzei formulată de procurator pentru recurenții reclamanți și și a lăsat dosarul la doua strigare pentru lipsa apărătorului ales.
La a doua strigare au răspuns recurenții reclamanți, reprezentați de avocat și procurator și intimatul pârât, reprezentat de avocat.
Procurator pentru recurenții reclamanți și a depus concluzii scrise și un set de înscrisuri.
La interpelarea instanței, avocat pentru intimatul pârât, a arătat că nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor depuse la acest termen.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenții reclamanți și, a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj în vederea completării probatoriului administrat în cauză.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
La data de 02.02.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 896/01.07.2002, de BNP -
Au susținut reclamanții că în luna iunie 2002, având nevoie de bani pentru dezvoltarea investiției în cadrul Atelierului de prelucrări mecanice pe care îl dețin, au găsit în de un anunț prin care o persoană acorda împrumuturi bănești, au contactat-o și au stabilit să le acorde un împrumut de 8000 USD, cu o dobândă acoperită de 10%, inclusă în sumă.
În acest sens au întocmit o factură prin care garantau suma împrumutată cu o mașină de rectificat, o mașină de găurit, o freză și un strung, însă partenerul pârâtului nu a fost de acord, iar ulterior a solicitat actul de proprietate al casei, spunând că în cazul în care doresc împrumutul urmează să-l garanteze cu casa.
S-a arătat că, ulterior s-au deplasat la notar unde au primit banii și au semnat actul fără să li se citească conținutul și fără a primi un exemplar, iar la data de 01.08.2002, pârâtul a venit la domiciliul lor pentru a solicita dobânda cuvenită, reclamanții achitându-i suma de 800 USD, spunându-le totodată că le va aduce actele semnate la notar.
Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, reclamanții s-au adresat organelor de poliție care l-au anunțat pe pârât și astfel acesta s-a prezentat din nou la domiciliul reclamanților, unde i-a amenințat că le va mări dobânda cui 15 % și le va lua casa, iar actele le va înainta în momentul restituirii întregii sume.
În acest scop, reclamanții au împrumutat sume de bani de la diverse persoane și anume: 3000 USD de la C și 2000 USD de la, precum și 1715 USD pe care îi aveau, avansându-i pârâtului.
În tot acest timp s-au comportat ca proprietari și nu au fost deranjați de pârât, iar la data de 14.01.2003 au fost evacuați de către executorul judecătoresc.
Au precizat că pârâtul s-a folosit de mijloace viclene și metode dolosive, astfel că s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, în loc de contract de garanție pentru împrumut, așa cum se înțeleseră părțile.
De altfel, suma de 8000 USD în anul 2002 valorând 250.000.000 lei reprezintă 20 % din valoarea casei și anexei cu 7 camere și 203 mp. însă 112 mp. teren aferent, toate situate în zona A și în concluzie nu s-a pus în discuție vânzarea acestora ci, numai garantarea împrumutului.
Prin sentința civilă nr. 2749 din 10.04.2006, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea pornită de reclamanți și i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune. S-a constatat că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 896/01.07.2002 a cărui anulare reclamanții au solicitat-o la data de 26.02.2004.
Manoperele dolosive invocate de reclamanți la încheierea contractului reprezintă o cauză sancționată cu nulitatea relativă, acțiunea în anulare putând fi promovată în termen de 3 ani, ce începe să curgă de la data când s-a cunoscut cauza de nulitate. A arătat că termenul de prescripție se calculează de la data când reclamanții au cunoscut natura juridică a contractului și anume vânzare-cumpărare, aproximativ 01.09.2002.
În aceste condiții reclamanții au formulat la data de 26.04.2004 o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare 896/2002 iar prin sentința civilă nr. 5143/2005, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, iar prezenta acțiune este promovată la data de 02.02.2006, cu mult peste termenul prevăzut de art.9 din Decr.167/1958. S-a mai arătat în considerente că termenul de prescripție nu a fost întrerupt, întrucât prin nr. 5143/2005 a Judecătoriei Craiova acțiunea a fost respinsă, fiind fără relevanță temeiul de drept invocat în cele două acțiuni, finalitatea fiind aceeași, anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța a respins acțiunea, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, invocând art.9 din Decr.167/1958, stabilind că termenul a început să curgă de la data de 26.04.2004. Au mai susținut că între părți au existat mai multe procese penale și civile, astfel că termenul de prescripție este întrerupt. Au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr.176 din 10 aprilie 2007, pronunțată în dosar nnr-, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că instanța de fond, raportându-se exclusiv la temeiul de drept invocat de părți și față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, în mod greșit a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului și fără a analiza obiectul cererii de chemare în judecată prin prisma motivelor de nulitate arătate de reclamanți.
Instanța era obligată, potrivit art.129 alin.4 pr.civ. să pună în dezbaterea părților, motivul de nulitate pe care au înțeles să îl invoce, față de situația de fapt prezentată, să le ceară părților explicații verbal sau în scris, să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, să nu se limiteze la textul de lege arătat de parte.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dolja formulat recurs pârâtul motivând că au fost greșit aplicate disp. art. 129.pr.civ. deoarece instanța a încălcat limitele investirii sale și a caracterizat greșit acțiunea. Decizia a mai fost criticată și pentru faptul că, deși s-a administrat proba cu martori în apel, tribunalul greșit a desființat sentința cu trimitere când avea posibilitatea de a reține cauza spre rejudecare.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 977/11.09.2007 a respins recursul formulat de pârât ca nefondat.
În rejudecare, față de îndrumările deciziei de casare, reclamanții și au depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care au învederat că solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 896/01.07.2002 de BNP.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la încheierea contractului pârâtul nu au avut niciodată intenția de a intra în posesia imobilului și că intenția părților a fost aceea de a garanta un împrumut și nu aceea de a vinde și, respectiv de a cumpăra imobilul ce a făcut obiectul contractului.
În consecință, au solicitat să se rețină că actul de vânzare cumpărare este fondat pe o cauză falsă, părțile neurmărind să obțină contraprestații specifice acestei operațiuni juridice, scopul comun fiind acela de a garanta restituirea împrumutului acordat, aspect ce face incidente dispozițiile art. 966.civ.
Prin sentința civilă nr. 5322 din 09.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul.
S- luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că prin probele administrate în cauză, reclamanții nu au făcut dovada lipsei cauzei actului juridic încheiat cu pârâtul și, în consecință, nu au răsturnat prezumția privind existența cauzei instituite de disp. art. 967.civ.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivat de faptul că în mod greșit s- respins acțiunea.
Astfel, deși reținut că martorii audiați nu au fost prezenți la încheierea contractului aceștia au răspuns punctual la întrebările adresate, iar în cauză nu s- ținut seama de depoziția martorului, care a arătat că intenția reclamanților a fost de a garanta împrumutul, nicidecum de a vinde casa.
A mai aratat că instanța fost părtinitoare, iar pe de altă parte, este de neconceput să vândă imobilul situat în zona a orașului la prețul de 402.000.000 ROL, față de prețurile practicate la acea dată.
mai învederat că din ansamblul probator a rezultat atitudinea pârâtului și reaua credință acestuia manifestată permanent.
În apărare, intimatul formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 431 din data de 16 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr- a respins apelul formulat de către reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 5322 din 09.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, reținându-se că nu s-a făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare atacat, în condițiile în care operațiunile juridice derulate de către reclamanți atestă faptul că reclamanții au avut reprezentarea actelor juridice încheiate, cunoscând natura operațiunilor juridice derulate.
În privința criticii referitoare la existența prețului neserios și imoral s-a reținut că această cauză de nulitate a contractului a fost invocată direct în apel, făcându-se aplicarea dispoz. art. 294 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de recurs s-a susținut că hotărârile atacate s-au pronunțat cu nerespectarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 966 Cod civil, neavându-se în vedere prețul vădit imoral, mai mic decât cel real de 10 ori, pentru imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat prin metode dolosive și mijloace viclene cu complicitatea notarului.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat încălcarea prevederilor art. 948 pct. 2 și 4 Cod civ. susținându-se că probele administrate au evidențiat inexistența consimțământului reclamanților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care a existat înțelegerea de a garanta un împrumut cămătăresc pentru imobilul ce a făcut obiectul convenției și nicidecum intenția de a vinde imobilul, existând o cauză ilicită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
S-a criticat decizia tribunalului și în privința refuzului instanței de a administra proba cu încă doi martori, pentru a dovedi faptul că reclamanții nu au avut intenția de a vinde imobilul în care locuiau împreună cu cei doi copii, invocându-se totodată și refuzul instanței de a repune dosarul pe rol, după ce s-a solicitat acest lucru prin concluziile scrise la care s-au atașat 7 acte noi, inclusiv oferta SC, acte ce nu au fost luate în seamă și care puteau influența soluția pronunțată.
Ultimele critici din recurs vizează neanalizarea declarațiilor martorilor propuși de către reclamanți și irelevanța declarației martorului propus de pârât în toate procesele acestuia cu diverse persoane înșelate, precum și reaua credință a pârâtului care a înșelat în mod similar mai multe persoane, invocând mai multe înscrisuri care dovedesc modul în care s-au încheiat diverse convenții între pârât și alte persoane prin practici ilegale și împrumuturi cămătărești ascunse.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. solicitându-se, în principal, în baza art. 312 Cod pr. civ. admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj pentru completarea probatoriului și rejudecarea apelului, iar în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri atacate și admiterea acțiunii în anulare așa cum a fost formulată.
S-au depus la dosar: contract de vânzare cumpărare încheiat între numitul și pârâtul, sentința civilă nr. 10226/3.09.1993 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 10847/1993, proces-verbal de executare a mandatului de aducere, declarația de martor a numitului în dosarul nr. 10196/215(2007 al Judecătoriei Craiova, sentința civilă nr. 9107 din 21,06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, decizia civilă nr. 2744/25.sept. 2006 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. 10103 /54(2006), antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între numiții și și numitul, rezoluția din 17 februarie 2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul 10434/P/2008, sentința penală nr. 2366 din 16.10.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, memoriu înregistrat sub nr, -/31.o7.2008, adresa nr. - /4.08.42008 emisă de Primăria Mun. C, plângerea prealabilă formulată de petenții și, referat cu propunerea neînceperii urmăririi penale întocmit de Poliția Mun. C sub nr. - din 28.11.2003, factura seria - nr. - din 16.07.2002 și chitanța din aceeași dată, proces verbal din 14.01.2003, întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc din C în dosarul nr. 724/E/2002, rezoluția din 16.04.2004 din dosarul nr. 3381/P/04 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, adresa nr. -/28.05.2004 emisă de Poliția Mun. C, Ordonanța de efectuare a expertizei grafice și raportul de expertiză nr. 99606/22.04.2004, rezoluția din 22.09.2003, din dosarul nr. 3579/II/2/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, întâmpinarea numitului din dosarul nr. 12016/2003 al Judecătoriei Craiova, imagini foto privind imobilul din-, chitanța întocmită la 24.02.1997, decizia civilă nr. 3484/6 dec.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, actul adițional întocmit la 3.11.1998, răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză în dosarul nr. 5236/2003 al Judecătoriei Craiova, oferta emisă de SC - J/16/627, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 896/1 iulie 2002, ordonanța din 25 februarie 2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din dosarul 6846/P/2004, adresa 186/15.01.2007 emisă de Serviciul de Publicitate Imobiliară D, sentința civilă nr. 19916 din 5.10.2001 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul 25666/2001, cererea înregistrată sub nr. 52813 din 24.01.2003 la Primăria Mun. C, notificarea Biroului Executorului Judecătoresc nr. 442/N/2003, certificatul de urbanism emis la 18.04.2002, declarații de martor din dosarul 83624/2003 al Poliției Mun.
În ședința publică de la 27. ian. 2009 recurenții reclamanți și a depus cerere de acordare a ajutorului public judiciar, formulată în baza art. 6 din OUG nr. 51/2008. precum și înscrisuri în dovedirea lipsei de venituri proprii.
Prin încheierea de ședință pronunțată la 27 ianuarie 2009, așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială, instanța a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar, privind apărarea și asistența gratuită printr-un avocat, cu un onorariu de 5oo lei pentru fiecare recurent, dispunând emiterea adresei către Baroul d e Avocați
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Prin acțiunea formulată de reclamanți s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 896/1.07.2002 invocându-se reaua credință și viclenia pârâtului, precum și cauza ilicită raportat la scopul urmărit de pârât la încheierea contractului.
În precizarea la acțiune formulată de reclamanți după pronunțarea deciziei de casare, s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 896 /1.07.2002 de BNP arătându-se că intenția părților a fost aceea de a garanta un împrumut și nu aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilul ce a făcut obiectul convenției, invocându-se astfel cauza falsă a actului în condițiile în care părțile nu au urmărit să obțină contraprestații specifice contractului încheiat, precum și incidența art. 966 Cod civil.
Cauza obligației asumată de părți este un element component al voinței juridice de a se obliga prin consimțământ, care constituie motivul determinant al acestuia și care constă în reprezentarea scopului concret în vederea realizării căruia se consimte la asumarea obligației.
În contractele sinalagmatice nu există o singură cauză comună părților, ci câte o cauză a fiecăreia din obligațiile reciproce ale acestora.
Cauza obligației cuprinde atât scopul direct și imediat al consimțământului care, în contractele sinalagmatice este considerația contraprestației celeilalte părți, cât și scopul indirect, mediat al consimțământului, care este motivul subiectiv concret determinant în asumarea obligației.
Cauza trebuie să fie legală și licită, neputând fi valabilă obligația fără cauză sau cea fondată pe o cauză falsă.
Cauza obligației este ilicită atunci când scopul urmărit de cei care se obligă, contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice, sau regulilor de conviețuire socială.
Legea prezumă caracterul real și licit al cauzei obligației până la proba contrară ce se poate face prin orice mijloc de probă.
Înscrisurile depuse în cauză de reclamanți evidențiază că între părți s-a încheiat inițial convenția de împrumut a unei sume de bani de la pârâtul, aspect ce rezultă și din depozițiile martorilor propuși de aceștia, audiați în fața instanței de fond.
Ulterior încheierii convenției de împrumut între reclamanții și în calitate de vânzători și pârâtul în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 896 din 1 iulie 2002, prin care reclamanții au vândut pârâtului imobilul situat în C- jud.
În conținutul contractului s-a menționat că prețul de vânzare al imobilului este de 402.000.000 lei, pe care vânzătorii l-au primit integral, în numerar, înaintea autentificării actului și că transmiterea proprietății imobilului are loc în acea zi, la data autentificării contractului, iar intrarea în posesie va avea loc la data de 1.10.2002.
Acest contract încheiat în formă autentică este semnat de către ambii reclamanți în calitate de vânzători, precum și de pârât în calitate de cumpărător.
asumate de părți sunt menționate în conținutul acestui contract, în care vânzătorii au declarat că vând imobilul pentru care au primit integral prețul de vânzare înaintea autentificării actului, în timp ce cumpărătorul pârât a declarat că a cumpărat imobilul cu prețul pe care l-a achitat integral reclamanților înaintea autentificării actului.
Interpretarea contractului presupune determinarea și calificarea conținutului acestuia, a clauzelor sale în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor născute în temeiul său.
Dacă voința părților este clar exprimată, nu se pune problema interpretării care este necesară numai în situația în care există discrepanță între voința reală și voința declarată a părților, când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii, ori când contractul este incomplet.
În speță, contractul de vânzare-cumpărare autentificat evidențiază atât calificarea actului încheiat între părți, cât și asumarea obligațiilor specifice convenției de vânzare - cumpărare de către fiecare parte, intenția comună a părților fiind aceea de a încheia un act translativ de proprietate în schimbul unui preț.
În aplicarea art. 1171 cod civil mențiunile cuprinse în înscrisul autentic, referitoare la faptele materiale săvârșite de agentul instrumentator (notarul public) sau cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în timp ce se află în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
În contractul menționat notarul a constatat că părțile în nume propriu după citirea actului au consimțit la autentificarea prezentului înscris și au semnat toate exemplarele lui precum și anexele.
În finalul contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți s-a menționat: "redactat de notar public care a citit și explicat clauzele contractuale, iar după semnarea actului de către părți l-a autentificat în 6 exemplare".
Înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simțuri, iar celelalte mențiuni fac dovada până la proba contrară, între acestea regăsindu-se și mențiunea că prețul a fost deja plătit de cumpărător, sau cea privind valabilitatea consimțământului exprimat de părți în fața notarului.
Mențiunile făcute pe baza declarațiilor părților cu referire și în cauză la plata prețului, anterior semnării contractului în forma autentică, fără a fi verificate personal de notar, sunt prezumate a fi autentice, până la proba contrară. Or, această probă nu a fost făcută de reclamanți, în condițiile în care martorii audiați nu au relatat aspecte referitoare la voința juridică a părților în momentul încheierii actului în fața notarului, nefăcându-se dovada că martorii ar fi însoțit părțile în fața notarului.
Cauza unui act juridic trebuie să fie licită și morală în raport de prevederile art. 966 cod civil, potrivit cărora "obligația nelicită nu poate avea nici un efect", conținutul acesteia fiind precizat de art. 968 cod civil, potrivit căruia "cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice".
Prevederile art. 967 alin. 1 cod civil, potrivit cărora "convenția este valabilă cu toate că, cauza nu este expresă" și alin. 2conform căruia "cauza este prezumată până la proba contrarie", instituie două prezumții: prezumția de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic și prezumția de existență a cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită.
Ambele prezumții legale sunt relative, astfel încât cel care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei.
În speță, instanța constată că prin probele administrate reclamanții nu au făcut dovada lipsei sau nevalabilității cauzei actului autentic de vânzare cumpărare, încheiat cu respectarea principiului consensualismului, aspectele relatate de martori vizând împrejurări referitoare la încheierea primei convenții dintre părți, având ca obiect împrumutul sumei de 8000 USD. Nu s-a făcut dovada că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu nerespectarea ordinii publice, sau a regulilor de conviețuire socială.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se invocă nerespectarea prevederilor art. 948 pct. 2 și 4 cod civil, în sensul că nu ar fi fost exprimat valabil consimțământul reclamanților la încheierea actului de vânzare cumpărare.
reclamanților de pe contractul autentic de vânzare cumpărare încheiat la 1 iulie 2002, raportate la faptul că prin probele administrate nu s-a făcut dovada că părțile ar fi consimțit la încheierea unei alte convenții în momentul exprimării consimțământului în fața notarului, atestă faptul că contractul de vânzare cumpărare atacat este valabil încheiat, cu respectarea principiului autonomiei de voință al părților din momentul încheierii acestui act, nefăcându-se dovada săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către pârât, raportat la actul încheiat cu reclamanții, fiind, astfel, neîntemeiate aceste critici din recurs.
Împrejurarea că inițial reclamanții au încheiat convenția de împrumut a sumei de 8000 USD de la pârât, aspect evidențiat de probele administrate și că reclamanții au dorit numai să garanteze împrumutul cu imobilul în litigiu, nu este de natură a atrage sancțiunea nulității contractului vânzare-cumpărare, încheiat ulterior primei convenții, respectiv la data de 1 iulie 2002, când reclamanții au consimțit la înstrăinarea imobilului către pârât pentru prețul menționat în contract, cu privire la care au declarat în act că reprezintă prețul real.
Instanțele au reținut întemeiat că prin acțiunea formulată așa cum a fost precizată, reclamanții nu au investit instanța cu motivul de nulitate privind existența prețului neserios pentru imobilul înstrăinat, hotărârea atacată pronunțându-se cu aplicarea corectă și a art. 294 alin. 1 cod pr.civ. neavând relevanță adresele depuse la dosar referitoare la prețul cu care se putea înstrăina imobilul în anul 2002, căror depunere la dosar, alături de concluziile scrise în apel, nu putea justifica repunerea pe rol a cauzei, în condițiile în care înscrisurile nu s-au depus până la închiderea dezbaterilor, fiind suficiente probele administrate în cauză.
Susținerile din recurs referitoare la încheierea de către pârât cu diverse persoane, a mai multor acte (depuse și în recurs), prin care s-ar fi urmărit dobândirea de către pârât a proprietății imobilelor unor terțe persoane, nu pot face obiectul controlului judiciar în prezenta cauză, în condițiile în care instanțele au respectat principiul disponibilității și raporturile juridice existente între părți în privința soluționării cererii deduse judecății.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
În raport de art. 274 Cod pr.civ. având în vedere că intimatul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, se va respinge cererea formulată de acesta privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În condițiile în care recurenții ce au beneficiat de ajutor public judiciar au căzut în pretenții, cheltuielile judiciare avansate de către stat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat de Baroul Dolj, în baza cererii privind acordarea ajutorului public judiciar, rămân în sarcina statului, în raport de prevederile art. 19 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții - CU DOMICILIUL ALES LA MANDATAR - și - CU DOMICILIUL ALES LA MANDATAR - împotriva deciziei civile nr. 431 din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5322 din data de 9 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât.
Respinge cererea formulată de intimat privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/18.05.2009
Tehn.red.
Jud. apel
Jud. fond
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Stela Popa
