Anulare act. Decizia 593/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 593
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții, domiciliați în C, cartier Nouă,. 25,. 4,. 11, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 200 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,. 24,. 2,. 9, jud. D, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, recurenta pârâtă, reprezentată de același avocat, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de către intimata reclamantă a unei cereri prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, după care;
Avocat, pentru recurenții pârâți, a precizat că nu se opune cererii de amânare formulată de intimata reclamantă.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de intimata reclamantă, având în vedere momentul la care a luat cunoștință de termenul de judecată și, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că nu se poate vorbi de liberalități decât în măsura în care s-ar dovedi caracterul simulat al celor două contracte, iar reclamanta nu a solicitat niciodată să se constate caracterul ilicit al acestora; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 23.02.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reducțiunea liberalităților făcute de autorul și să se constate caracterul simulat al contractului de întreținere nr. 450/12.05.1997 și al contractului de vânzare-cumpărare nr. 614/27.08.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ambele contracte au fost încheiate de, în calitate de înstrăinător și în calitate de dobânditor, în temeiul art. 30.fam. bunurile ce au făcut obiectul contractelor menționate devenind bunuri comune ale dobânditorului și ale soției sale.
În cauză, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că autorul comun nu a încheiat nici un act cu titlu gratuit, deci nu se poate vorbi de nici o liberalitate, astfel că a solicitat respingerea cererii ca lipsită de obiect.
La termenul din data de 21.04.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate caracterul ilicit al contractului de vânzare-cumpărare nr. 614/27.08.2004 și al contractului de întreținere nr. 450/12.05.1997 și să se dispună reducțiunea liberalităților făcute de autorul celor doi pârâți.
A arătat reclamanta că, cu excepția bunurilor care au făcut obiectul celor două contracte, autorul nu mai avea în proprietate alte bunuri, iar prin încheierea acestor acte i s-a încălcat rezerva succesorală.
Bunurile ce au făcut obiectul înstrăinării, respectiv terenul în suprafață de 41400 mp. a fost bun propriu al tatălui său conform nr. 2644-45363/1997 și bunurile ce au făcut obiectul contractului nr. 450/12.05.1997 au fost dobândite în timpul căsătoriei, cu defuncta mamă.
La termenul din data de 27.06.2007, pârâții și au depus întâmpinare la precizarea de acțiune, prin care au solicitat respingerea acțiunii precizate, arătând cu privire la cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de întreținere și al contractului de vânzare-cumpărare, că prin contractul de întreținere, defunctul i-a înstrăinat cota de din imobil situat în C,-, el fiind proprietar pe cealaltă cotă de, iar din 1997 până în 2005, el și soția sa l-au îngrijit cu toate necesare traiului pe și și-au executat obligațiile din contract.
Arată pârâtul că, contractul de întreținere nu reprezintă o donație, nu este o liberalitate și nu încalcă nici o dispoziție legală privind încheierea.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul susține că a cumpărat un bun, a achitat un preț, actul fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă pentru validitate.
Referitor la cererea de reducțiune a liberalităților, susține pârâtul că în cauză nu s-au făcut liberalități, iar temeiul juridic respectiv art. 845.civ. nu se aplică întrucât se referă la liberalități.
Prin sentința civilă nr.12787 din 08.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă și obligată aceasta la plata către pârât a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că actul atacat pentru simulație beneficiază de prezumție de validitate și autenticitate, cel care îl folosește fiind scutit de orice dovadă contrară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, arătând că motivarea cauzei este sumară, nu s-a efectuat o analiză a temeiurilor de drept pe care și-a întemeiat acțiunea, nu a apreciat probatoriu administrat în cauză.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 200 din 16.04.2008, a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 12787 din 08.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții și .
A fost desființată sentința civilă și trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că susținerea apelantei în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de drept invocate este corectă, deoarece reclamanta a invocat simulația unui act juridic, care este o altfel de operație juridica decât nulitatea, fața de care s-a apreciat prezumția de validitate. Prima instanța nu a motivat absolut nimic pe aceasta cerere. În lipsa unei cercetări juridice a acestei cereri la prima instanța, în apel nu se poate proceda la reaprecierea probatoriului sau completarea acestuia pentru suplinirea a aceea ce nu s-a făcut la prima instanță, deoarece tribunalul nu ar mai fi instanța de control judiciar, ci de fond, iar părțile sunt private de un grad de jurisdicție și se rupe echilibrul probatoriu, cel mai grav fiind afectați pârâții care nu aveau interesul să facă probe la fond în apărare decât dacă se concretizează pretențiile reclamanților.
În termen legal, pârâții și au declarat recurs împotriva deciziei civile, considerând-o nelegală deoarece ca instanță cu caracter devolutiv avea obligația de a soluționa cauza pe fond, având în vedere că judecătoria s-a pronunțat asupra tuturor temeiurilor legale invocate în acțiune, deci și asupra simulației, situație în care au fost încălcate dispoz. art. 297 alin.1 Cod pr. civ.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune în simulare, invocând dispoz. art. 1175Cod civil, art. 845 și 847 Cod civil, considerând că cele două contracte de întreținere și de vânzare- cumpărare încheiate între autor și pârâți reprezintă în realitate liberalități ale autorului față de cei doi cumpărători, deci s-a invocat caracterul simulat al acestor contracte.
Judecătoria, soluționând pe fond cauza, cu încălcarea dispoz. art. 129 alin.6 Cod civil, nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății, deci asupra simulației celor două contracte de întreținere și de vânzare-cumpărare, ci a considerat că cele două acte fiind autentice se bucură de prezumția de autenticitate și validitate, situație în care cel ce le folosește este scutit de orice dovadă.
constituie o operație juridică creată prin încheierea unui act juridic aparent, menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală și încheierea concomitentă a unui alt act juridic, secret, în care se precizează adevăratele raporturi juridice pe care părțile înțeleg să le stabilească în realitate. Prin urmare, simulația creează o aparență înșelătoare și poate îmbrăca mai multe forme, în cauza dedusă judecății forma fiind deghizarea, având în vedere că reclamanta a susținut că prin încheierea celor două contracte s-a urmărit de fapt sustragerea bunurilor de la succesiune și în realitate s-au efectuat donații deghizate, donații care sunt supuse raportului succesoral.
Proba simulației este în sarcina celor care au interesul să invoce actul secret, până la dovada contrară actul aparent fiind considerat că exprimă realitatea. Este adevărat că dovada simulației se face prin înfățișarea unui contraînscris, cuprinzând actul secret sau printr-un început de dovadă scrisă completat cu martori sau prezumții, însă s-a stabilit că atunci când între părți există relații de rudenie, această relație, prin ea însăși, poate fi considerată o probă în sensul cerut de simulație pentru contraînscris, ce se poate completa cu celelalte probatorii.
Or, în speță, instanța a reținut că pârâții, prezentând acte autentice, sunt scutiți de orice dovadă, proba revenind reclamantei.
Așa cum a reținut instanța de apel, hotărârea judecătorească constituie un act de dispoziție final în vederea căruia se desfășoară întreaga activitate procesuală a părților, a celorlalți participanți la proces, precum și a instanței însăși. Tocmai datorită faptului că hotărârea judecătorească are sarcina de a restabili ordinea de drept încălcată, protejând în concret un drept lezat, are un caracter educativ, deci trebuie să fie logică și convingătoare. De altfel, prin art. 261pct 5 Cod pr. civ. se prevede expres că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, deci trebuie să fie temeinic argumentată tocmai pentru a-și îndeplini funcțiile menționate mai sus.
Or, o simplă referire la faptul că pârâții au prezentat acte autentice, iar reclamanta nu a făcut proba contrară, în sensul dovedirii caracterului simulat al acestor acte, nu poate fi considerată o argumentare a hotărârii, în sensul cerut de legiuitor.
Se constată deci că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, nefiind încălcate dispoz. art. 297 alin.1 Cod pr. civ. judecătoria soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, simpla înșiruire a textelor de lege neputând fi considerate în acest sens.
Urmează ca, aplicând art. 312, alin.1 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, domiciliați în C, cartier Nouă,. 25,. 4,. 11, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 200 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,. 24,. 2,. 9, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./30.06.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
