Anulare act. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 594
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate - și de către apelanții pârâți, împotriva deciziei civile nr. 655 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5690 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (nr. vechi 3084/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă -, reprezentată de avocat, recurentul pârât, personal și asistat de avocat, recurenta pârâtă, reprezentată de același avocat, lipsind intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de către Judecătoria Craiovaa referatului cu privire la situația dosarului nr. 12436/2003, după care;
Avocat, pentru recurenții pârâți, a depus la dosar note de ședință cu privire la situația dosarului nr. 12436/2003 al Judecătoriei Craiova. De asemenea, a depus, în copii, sentința civilă nr. 1309/17.02.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 12436/2003, decizia civilă nr. 2245/18.12.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3031/CIV/2006, încheierea nr. din 02.05.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, încheierea din 27.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, precum și un certificat de grefă eliberat de Judecătoria Craiova din care rezultă că dosarul nr- a fost suspendat, în baza art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din data de 23.05.2007.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenta reclamantă -, a pus concluzii de admiterea recursului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile în sensul admiterii acțiunii. A precizat că există autoritate de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 5425/1994 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL CRAIOVA, prin care au fost respinse cererile având ca obiect revendicare imobiliară și nulitatea contractului de vânzare - cumpărare transcris sub nr. 5094/25.11.1991, cereri formulate de autorul pârâților și care privesc același teren ce face obiectul prezentei cauze. A arătat că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 5094/25.11.1991, prin licitație publică, cu respectarea tuturor formelor legale. Validitatea transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor vândute la licitație publică este întărită de actul de partaj voluntar autentificat și de contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1716/1997; cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu privire la recursul formulat de recurenții pârâți, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a pus concluzii de admiterea recursului formulat de pârâți, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea recurentei reclamante la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor revendicate pentru perioada 10.05.2002 la zi, precum și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond. A precizat că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât nu există identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii; cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurenta reclamantă -, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea disjunsă și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. de dosar 6308/2004, reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis titularei; prin aceeași încheiere de disjungere, s-a dispus înregistrarea sub același număr de dosar și cererea reconvențională formulată de pârâții și, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare transcris sub numărul 5094 din 25 noiembrie 1991, constatarea nulității actelor juridice subsecvente respectiv actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 824 din 27 martie 1997, actul adițional autentificat sub nr. 970 din 9 aprilie 1997 precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1716 din 9 iulie 1997; pârâții au solicitat și obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2900 mp situat în tarlaua 51, parcela 64 și respectiv terenul în suprafață de 1700 mp situat în tarlaua 51, parcela 71, precum și obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenurile revendicate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 13 mai 2004, reclamanta pârâtă - a solicitat respingerea cererii reconvenționale și a invocat excepția autorității de lucru judecat, precizând că autoarea pârâților, a formulat acțiune în revendicare, aceasta fiind respinsă prin sentința civilă nr. 5425/1995 rămasă irevocabilă.
În susținerea apărărilor de fond, reclamanta a invocat caracterul preferabil al titlului său față de cel al pârâților, arătând că, la data întocmirii sale, forma autentică nu era reglementată că și condiție de validitate, pentru contractele de vânzare cumpărare întocmite ca urmare a desfășurării procedurii licitațiilor organizate de către CAP în temeiul Legii 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 10331 din 23 septembrie 2004 pronunțată de către Judecătoria Craiova, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți și în contradictoriu cu reclamanta - reținând ca fiind îndeplinite în speță condițiile autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel apelanții pârâți și invocând greșita aplicare a legii, în ceea ce privește soluționarea excepției autorității de lucru judecat, precum și omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii principale în constatare nulitate act juridic, formulată de către intimata reclamantă -.
Apelul declarat a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, iar prin decizia civilă nr. 1934/2005 a fost declinată competența de soluționare a apelului declarat, în favoarea Tribunalului Dolj care prin decizia civilă nr. 1121 din 15 decembrie 2005, admis apelul declarat, desființând sentința civilă nr. 10331/2004, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, la Judecătoria Craiova, reținând omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii principale în constatarea nulității titlului de proprietate emis titularei, această omisiune echivalând cu necercetarea fondului acestei cereri.
La data de 31 martie 2006 reclamanta pârâtă - a precizat cadrul procesual investind prima instanță cu soluționarea cererii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 2550-59519 din 21 ianuarie 2002, emis titularei defuncte, în ceea ce privește suprafețele de 0,31 ha situată în tarlaua 51, parcela 61, 0,29 ha situată în tarlaua 61, parcela 64, 0,44 ha situată în tarlaua 51, parcela 65, 0,17 ha situată în tarlaua 51, parcela 71, precum și cu soluționarea cererii în obligarea comisiilor locale de fond funciar la întocmirea documentației necesare în vederea emiterii în favoarea pârâților a unui nou titlu de proprietate, dar pe un alt amplasament.
A arătat că titlul său de proprietate, cuprinzând aceleași suprafețe de teren este mai bine caracterizat, fiind și anterior titlului pârâților, iar dreptul său de proprietate prezintă ca izvor, în sens formal, dispozițiile Legii 18/1991 art. 27-28, căror aplicare a fost realizată la o dată la care pârâții nu formulaseră cerere de reconstituire pentru terenul în posesia căruia reclamanta a intrat la data de 11 iulie 1991.
Față de cererea reconvențională, reclamanta a precizat aplicarea excepției autorității de lucru judecat.
La aceeași dată, pârâții reclamanți au precizat cererea reconvențională formulată, înțelegând să investească instanța cu cererea în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 5094 din 25 noiembrie 1991 încheiat între CAP în calitate de vânzător și cumpărătorii - ( actual ) și, având ca obiect suprafața de teren de 5 ha, pentru neîndeplinirea formei autentice.
Pârâții au solicitat și constatarea nulității absolute a actelor juridice subsecvente, respectiv actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 824 din 27 martie 1997, actul adițional autentificat sub nr. 970 din 9 aprilie 1997 de către același birou notarial, precum și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1716 din 9 iulie 1997.
Pârâții au solicitat și obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2900 mp situat în tarlaua 51 parcela 64 și terenul în suprafață de 1700 mp situat în tarlaua 51, parcela 71, precum și obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000.000 lei ROL reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafețelor de teren revendicate, pentru perioada 10 mai 2002 și până la data introducerii cererii, pârâții rezervând dreptul de a modifica câtimea valorii obiectului.
În motivele cererii, pârâții au invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1991, în condițiile în care acest înscris nu prezintă forma autentică, cerință de validitate a contractului.
Au solicitat respingerea acțiunii principale, arătând că titlul de proprietate nr. 2550-59519 din 21 ianuarie 2002 fost emis autoarei cu respectarea strictă a dispozițiilor procedurale prevăzute de Legea 18/1991, precum și că punerea în posesie a fost realizată în urma măsurătorilor, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Au menționat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat față de capetele de cerere în anulare contract de vânzare cumpărare și revendicare.
Prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2006 fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, prima instanță constatând neîndeplinirea condițiilor privind identitatea de obiect și cauză față de litigiul ce a făcut obiectul dosarului 15571/1992.
Prin cererea depusă la dosar, la termenul din 24 noiembrie 2006 8 fila 105 din dosarul primei instanțe ), pârâții reclamanți și au renunțat la judecarea capetelor de cerere privind revendicarea suprafețelor de 0,31 ha situată în tarlaua 51, parcela 61 și 0,44 ha situată în tarlaua 51, parcela 65, și respectiv obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru aceste suprafețe de teren.
Prin sentința civilă nr. 5690 din 20 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Craiova, a fost respinsă acțiunea principală.
A fost admisă în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată succesiv, la data de 31 martie 2006, 24 noiembrie 2006 și 2 februarie 2007, de către pârâții.
A fost constatată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat în 8 decembrie 1992 transcris sub nr. 5094 din 25 noiembrie 1991, în ceea ce privește terenul în suprafață de 5 ha situat în C, cartier,-.
A fost constatată nulitatea absolută parțială a actului de partaj de partaj voluntar autentificat sub nr. 824 din 27 martie 1997, în ceea ce privește terenul în suprafață de 5 ha situat în C, cartier,-.
A fost constatată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1716 din 9 iulie 1997 de către pârâții și în calitate de vânzători și reclamanta - în calitate de cumpărător, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.333,5 mp situat în C, cartier -.
A fost obligată reclamanta să lase pârâților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2900 mp situat în C, cartier -, tarlaua 51, parcela 64 și terenul în suprafață de 1700 mp situat în tarlaua 51, parcela 71.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 40.910 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor revendicate.
A fost disjunsă cererea de chemare în garanție a Primăriei Mun. C și Consiliului Local al Mun. C, cerere formulată de către reclamantă la data de 6 aprilie 2007; a fost fixat termen în vederea soluționării cererii disjunse, la data de 1 iunie 2007.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată, către pârâți.
Reținând că titlul de proprietate conform probelor administrate a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, prima instanță a constatat ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea organelor administrative de fond funciar să întocmească documentația și să emită un nou titlu pe un alt amplasament.
Analizând cererea reconvențională, prima instanță a constatat că actul de vânzare cumpărare prezentat de către reclamantă nu îndeplinește condiția de formă reglementată de disp. art. 46 din Legea 18/1991, apreciată ca fiind aplicabilă de către prima instanță și în procedura vânzării la licitație reglementată de disp. art. 28 din Legea 18/1991; a fost reținut și faptul că, părțile contractante au reglementat cerința formei, introducând o clauză de stabilire a termenului plății diferenței de preț, la data autentificării înscrisului.
Înscrisul translativ fiind lipsit de eficiență juridică, ca urmare a lipsei forme autentice, îndeplinirea cerințelor de publicitate imobiliară nu este de natură să confere valabilitate actului juridic.
Totodată prima instanță a realizat aplicarea principiului anulării actelor juridice subsecvente și a constatat calitatea reclamantei de posesor neproprietar.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenurilor, prima instanță constatând că reclamanta a avut reprezentarea calității de proprietar de drept asupra terenului, exercitând prerogativele acestui drept cu bună credință.
A fost realizată aplicarea disp. art. 274.pr.civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, la data de 16 mai 2007, apelanta reclamantă - arătând că, potrivit disp. art. 2 din Legea 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu poate aduce atingere drepturilor altor persoane, daca suprafețele au fost atribuite legal altor persoane, iar drepturile dobândite în temeiul Legii 18/1991 rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Vechiul amplasament solicitat de către autoarea pârâților nu era liber, la data reconstituirii, fiind dobândit în temeiul unei proceduri de licitație reglementate de Legea 18/1991, începând cu anul 1991.
Apelanta reclamantă a arătat că a dobândit dreptul de proprietate conform contractelor menționate în temeiul contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 5094 din 25 noiembrie 1991, precum și a actelor juridice subsecvente, actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 824 din 27 martie 1997, actul adițional nr. 970 din 9 aprilie 1997 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1716 din 9 iulie 1997.
A arătat că vânzarea a avut loc în temeiul unei proceduri speciale de lichidare a activelor fostului CAP, susținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 privind forma autentică a contractului de vânzare cumpărare, în acest sens precizând că, prin dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea 18/1991 se reglementează în competențele comisiei de lichidare înființată prin decizie a Prefecturii și aptitudinea de a încheia acte de vânzare cumpărare ca urmare a adjudecărilor la licitație publică.
A menționat și faptul că validitatea actului de vânzare cumpărare a făcut obiectul controlului notarului public, cu ocazia autentificării actului de partaj voluntar precum și a contractului de vânzare cumpărare nr. 1716/1997.
S-a menționat că, concluziile raportului de expertiză judiciară asupra necesității întregii suprafețe de teren pentru utilizarea normală a construcțiilor înstrăinate, în vederea verificării încălcării disp. art. 28 din Legea 18/1991, astfel cum a fost susținută de către pârâți, sunt părtinitoare, același expert întocmind expertiza judiciară și în dosarul 15571/1992 l Judecătoriei Craiova, iar în acel raport de expertiză a formulat concluzii în sensul contrar, al necesității întregii suprafețe de teren, motivat de faptul existenței rețelelor de apă, canalizare și energie electrică pe întreaga suprafață de 5 ha.
Sub aspectul revendicării, apelanta reclamantă a susținut că titlul de proprietate este mai bine caracterizat dobândind și opozabilitatea primului act juridic înscris în registrul de transcripțiuni iar titlul de proprietate prezentat de către pârâți, a fost emis nelegal pentru un amplasament ce nu era liber, la data reconstituirii dreptului de proprietate.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești au declarat apel, la data de 24 mai 2007 și apelanții pârâți și criticând soluția pronunțată asupra capătului de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenurilor revendicate, precizând că reclamanta nu poate fi apreciată că posesor de bună credință, în condițiile în care a cunoscut încă din anul 1991 faptul că autoarea a fost pusă în posesie asupra terenului în litigiu și având cunoștință despre eliberarea titlului de proprietate în favoarea titularei autoare.
Reaua credință rezultă și din reținerea cauzei de nulitate, aceasta fiind concomitentă încheierii actului de vânzare cumpărare.
Totodată prima instanță trebuia să oblige pe reclamantă la plata taxei de timbru achitate pentru capătul de cerere admis, în revendicare, precum și în ceea ce privește calculul sumelor reprezentând onorariu expert.
Apelanții au arătat și faptul că, respingând în mod greșit capătul de cerere privind acordarea de daune pentru lipsa de folosință, prima instanță nu a acordat cheltuielile de judecată suportate pentru acest capăt de cerere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 22 octombrie 2007, intimata reclamantă - a solicitat respingerea apelului declarat de către apelanții pârâți, invocând buna credință a sa, ca posesor și proprietar al suprafețelor de teren, astfel cum rezultă din actele de proprietate depuse la dosar și invocate prin motivele de apel; ca un argument suplimentar invocă și autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 5425/1994 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, această hotărâre prezentând relevanță și asupra proprietății și posesiei, precum și asupra existenței unui titlu de proprietate mai bine caracterizat.
A arătat că autoarea apelanților nu a fost niciodată pusă în posesie, în mod efectiv.
Intimata a invocat și excepția insuficientei timbrări a apelului, excepție soluționată de instanța de apel la termenul de judecată din 22 octombrie 2007.
Prin decizia nr.655 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins apelurile formulate de apelanta reclamantă - domiciliată în C, str. - -, -.1,.9, jud. și de către apelanții pârâți, domiciliați în comuna, jud.D împotriva sentinței civile nr. 5690 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în C, str. - -,.2,.1,.3,. 10, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR
Prima instanță a reținut în mod corect neîndeplinirea cerinței autentificării contractului de vânzare cumpărare, cerință întemeiată în raport de dispozițiile art. 46 din Legea 18/1991, avându-se în vedere următoarele considerente:
Susținerea reclamantei privind competența comisiei de lichidare de a substitui forma autentică actului de vânzare cumpărare bun imobil, în procedura de lichidare a activelor fostelor CAP este informă și incompletă.
În acest sens, se invocă existența unor norme speciale și derogatorii față de dispozițiile art. 46 din Legea 18/1991, susținându-se că intră în competențele comisiei de lichidare "realizarea activelor CAP" ( în terminologia art. 26 din Legea 18/1991 ) fără a se observa că norma specială și derogatorie este de strictă interpretare și aplicare. Efectul interpretării restrictive constă în aprecierea exactă a atribuțiilor comisiei de lichidare cuprinse în dispoziția normei juridice, iar în acest sens se constată că în cuprinsul acesteia nu intră și autentificarea contractelor de vânzare cumpărare.
Astfel, dispozițiile art. 26 din Legea 18/1991 nu pot fi reținute ca dispoziții speciale și derogatorii față de art. 46 din același act normativ.
Potrivit art. 1171.civ. se apreciază că prima instanță a reținut în mod corect neîndeplinirea condiției de formă cerute "ad validitatem".
Ca atare, autentificarea ulterioară a unor acte juridice subsecvente este irelevantă, în condițiile în care lipsa formei ad validitatem afectează atât contractul de vânzare cumpărare primar, cât și transmisiunea ulterioară a dreptului de proprietate, atât apelanta cât și pârâtul neputându-se prevala de buna credință, în raport de o cauză de nulitate absolută și totodată aparentă, cum este lipsa formei obligatorii a actului juridic.
Instanța a analizat autoritatea de lucru judecat față de dispozitivul sentinței civile nr. 5425 din 5 aprilie 1994, pronunțată în dosarul 15571/1992, rămasă definitivă și irevocabilă prin care a fost respinsă acțiunea formulată de către autoarea împotriva pârâților și -, acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară și anularea actului prin care pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,20 ha.
Corect prima instanță a reținut neîndeplinirea condiției triplei identități prevăzute de art. 1201.civ. iar sub aspectul caracterului preferabil al titlului reclamantei s-a constatat că există diferențe privind starea de fapt reținută în considerentele sentinței civile nr. 5425/1994.
De asemenea, caracterul preferabil al titlului de proprietate nu poate fi raportat la îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, în condițiile în care mențiunea în registrul de transcripțiuni prezintă ca și consecință numai opozabilitatea dreptului de proprietate, nu și validitatea transferului dreptului.
Sub aspectul celui de-al doilea capăt de cerere, privind obligarea comisiei locale să emită documentația privind reconstituirea pe un alt amplasament, precum și a comisiei județene să emită un nou titlu de proprietate în favoarea titularei, pe un alt amplasament, instanța constată că, în speță, există un proces verbal de punere în posesie, pe vechiul amplasament, rămâne valabil și obligatoriu atât pentru titulara dreptului la reconstituire, cât și pentru organele administrative cu atribuții în punerea în posesie și reconstituirea dreptului de proprietate.
Sub aspectul aplicării disp. art. 2 din Legea 1/2000 s-a constată că această dispoziție legală este aplicabilă, prin ipoteză, numai titlurilor emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor, iar în speță, prima instanță a reținut nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 46 din Legea 18/1991, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare de care se prevalează reclamanta.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelanții pârâți, instanța constată că cererea privind obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul revendicat este neîntemeiată.
Temeiul juridic aplicabil acestei ceri este cel reglementat de dispozițiile art. 465 și 485 și art.486 civ.
În speță, apelanta reclamantă a prezentat calitatea de proprietar aparent, până la data pronunțării sentinței civile atacate, iar dovada cunoașterii anterioare a viciilor titlului de proprietate, de către reclamantă, nu a fost realizată în cauză.
În analiza celui de-al doilea motiv de apel, urmează a fi reținut că prima instanță a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată la un cuantum de 700 RON avându-se în vedere dovezile de plată a onorariului provizoriu expert de la filele 73 și 84 din dosarul de fond; onorariul expertului asistent este suportat în mod direct de către apelanții pârâți, neputând fi imputat cu titlu de cheltuieli de judecată intimatei reclamante, în condițiile art. 201 și 202.pr.civ.
Taxa judiciară de timbru suportată de către pârâții reclamanți pentru capătul de cerere în revendicare imobiliară nu a fost luată în calcul la stabilirea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, prin cererea reconvențională depusă la dosarul 12436/2003 al Judecătoriei Craiova și ulterior disjunsă, pârâții reclamanți au revendicat 4 suprafețe de teren distincte, iar în aplicarea dispozițiilor 112.pr.civ. au evaluat în mod global terenurile la o valoare de 10,000,000 lei ROL; întrucât admiterea cererii în revendicare a avut ca obiect numai două dintre suprafețe, instanța în mod corect nu a luat în considerare taxa judiciară suportată, neputând fi realizată disocierea taxei de timbru suportate pentru revendicarea terenurilor de 2900 mp și 1700 mp, de cea suportată pentru cererea în revendicare a suprafeței de 4400 mp și respectiv 3100 mp, această imposibilitate constituind culpa procesuală a pârâților reclamanți, exteriorizată prin precizarea incompletă a valorii imobilelor revendicate, în raport de disp. art. 112 pct. 3.pr.civ.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru suportată pentru capătul de cerere în obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenurilor revendicate, instanța apreciază că, în raport de menținerea soluției de respingere a acestui capăt de cerere, dispozițiile art. 274 alin. 1.pr.civ. nu sunt aplicabile în speță.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta - invocând dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 Cod pr.civilă care solicită admiterea recursului.
A arătat că față de modul și condițiile încheierii contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobil ca urmare a încetării prin lichidare a CAP - nu sunt aplicabile dispozițiile art.46 din legea nr.18/1991, act transcris în baza căruia între recurentă și numitul a intervenit partajarea voluntară a imobilului dobândit în 1991.
Comisia de lichidare legal înființată, cu respectarea prevederilor art.26 alin.2 și 28 din Legea nr.18/1991 și HG nr.131/1991 avea competența de a încheia acte de vânzare cumpărare ca urmare a adjudecărilor la licitație.
Validitatea transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor vândute la licitație publică, este întărită de actul de partaj voluntar autentificat în 1997 și ale contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1716 din iulie 1997.
Recurenții pârâți și prin recursul promovat au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile, admiterea apelului și schimbarea sentinței civile în sensul obligării reclamantei la plata către aceștia a sumei de 40910 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor revendicate pentru perioada 10.05.2002 la zi, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8072 lei pentru judecata la fond și menținerea celorlalte dispozițiile ale sentinței civile. S-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
S-a arătat că decizia civilă cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii respectiv a art.486 Cod civil.
Astfel, pe de o parte tribunalul reține că reclamanta nu se poate prevala de buna credință aceasta posedând în baza unui titlu ale cărui vicii îi erau cunoscute și totodată actul de proprietate nu a îndeplinit cerințele de formă ad validitatem, iar pe de altă parte cererea pentru acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință este respinsă, motivată tocmai pe buna credință a reclamantei.
S-a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă întrucât, s-a achitat diferențiat taxa de timbru pentru două din cele 4 suprafețe de teren revendicate ( la cererea privind celelalte 2 suprafețe pentru care nu s-a timbrat renunțându-se printr-o precizare la fond). În mod greșit tribunalul susține că nu se poate face disocierea între taxele plătite pentru suprafețele revendicate și pentru cele la care s-a renunțat prin precizare.
De asemenea, în situația admiterii cererii privind daunele pentru lipsa de folosință se impune acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa de timbru plătită la fond pentru acest capăt de cerere și onorariul expert agricol.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, delegație, foaie de observație clinică generală, concluzii scrise, note de ședințe, sentința civilă nr.1309/2006 a Judecătoriei Craiova, adresa 2245/2006 a Tribunalului Dolj, încheierea din 2.05.2007 stată în dosarul nr- a Judecătoriei Craiova și încheierea din 27.06.2007 stată în dosarul nr- a Judecătoriei Craiova.
Recursul promovat de reclamanta recurentă - este fondat.
În cauză operează dispozițiile art.1201 cod civil și art.166 Cod pr.civilă " res iudicata pro veritate habetur" - privind existența puterii de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.5425/5.04.1991 stată în dosarul nr.15571/1992 al Judecătoriei Craiova.
S-a reținut existența triplei identități cerută imperativ de textele de lege: de părți, de obiect și cauză.
Cât privește părțile se are în vedere nu prezența lor fizică la proces, ci prezența lor juridică.
În prima cauză a figurat ca parte reclamanta, iar și pârâți, - și Primăria C, care figurează ca părți în cauza prezentă.
În cauza prezentă, părțile figurează cu duble calități procesuale: și, care au dobândit prin contractul de întreținere autentificat sub nr.525/2002 imobilul în litigiu de la fiul numitei, în prezent decedați, (conform certificatului de deces, certificat moștenitor nr.52/2002), și, -, Primăria C - Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991, Prerfectura D, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Privitor la pârâții reclamanți și - puterea de lucru judecat îi vizează pe aceștia (succesori ai părții) în calitate de dobânditori cu titlu particular (hotărârea se referă la dreptul transmis și este anterioară actului de transmitere a dreptului) deoarece, deși nu au participat personal la judecată, au dobândit aceleași drepturi ca și autorul lor, deci continuă, reprezintă persoana autorului lor. Astfel, acești pârâți au preluat dreptul de la cel care a vândut care a transmis efectele puterii de lucru judecat în calitate de succesor în drepturi.
Primăria C - Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991, figurează ca parte în cauză și chiar dacă nu a fost citată cu această titulatură în primul dosar, este evident că de fapt s-a avut în vedere Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991, față de obiectul cauzei și scopul urmărit de parte.
nu figurează în contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită. Oricum are același interes - poziție procesuală ca și, profitându-i măsurile dispuse de soluția instanței.
Cea care nu figurează ca parte în ambele dosare este Prefectura D - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În cauză față de această situație se are în vedere existența puterii de lucru judecat, parțial, față de situația prezentată în privința părților.
Oricum, ceea ce interesează este reținerea puterii de lucru judecat privitor în special la persoanele fizice între care litigiul sub acest aspect a fost tranșat.
De asemenea, există identitate de obiect. Motivul de nulitate privind vânzarea la licitație a întregului teren aferent și a construcțiilor, a făcut și obiectul acțiunii formulată de autoare. De pe versoul acțiunii în dosarul nr.15571/1992, reiese că reclamanta a avut în vedere întregul teren prin motivarea făcută, în sensul că a arătat că se vând doar construcțiile și terenul de sub ele și cele strict necesare folosirii construcțiilor " și deci să nu se acapareze alte suprafețe". Reiese că nemulțumirea viza că s-a acaparat tot terenul. Întregul teren a fost avut în vedere și a fost analizată situația în privința lui și de către instanța de fond la vremea respectivă.
Totodată pentru revendicare, între autoare și reclamanții și - există hotărâre irevocabilă, sentința civilă nr.5425/1994 a Judecătoriei Craiova - aceeași hotărâre prin care au fost comparate titlurile de proprietate, reținându-se în considerentele acestor hotărâri că s-a făcut chiar o greșeală, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate autoarei întrucât, terenul era deja vândut prin licitație.
Din confruntarea expertizei și schiței de la fila 71 dosar 15571/1992 și celei efectuate în dosarul nr.3084/F/2006 fila 119,122, cu schițele aferente rezultă în mod cert că suprafața de 0,29 ha -51 64 a format obiectul revendicării la acea vreme cât și suprafața de 1100 mp. inclusă în suprafața de 1700 mp. solicitată în cauza prezentă situată în 51 71.
Conform schițelor menționate, configurația terenurilor, dimensiunile și vecinătățile pe baza cărora s-a făcut identificarea este aceeași.
Prin urmare, exceptând diferența de 600 mp. în, ce rezultă în plus, revendicată în cauza prezentă, obiectul acțiunii este același în condițiile în care datorită renunțării exprese pârâților reclamanți la judecarea acțiunii privind suprafața situată în 51 3100 mp și 4400 mp. situată în 51 65 (fila 105 dosar 3084/F/2006), instanța a fost chemată să judece referitor la suprafețele de teren ce au format obiectul și primei acțiuni. Din acest punct de vedere există putere de lucru judecat parțială.
La fila 110 dosar 3084/F/2006, se află raportul de expertiză din care rezultă fără dubiu că este vorba de aceleași 4 suprafețe de teren ( la acțiunea în privința a două dintre ele, așa cum s-a arătat, însă s-a renunțat).
Caua juridică - a celor 2 acțiuni este aceeași.
Fundamentul juridic al pretenției formulat în ambele cauze, îl constituie invocarea nelegalității contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâții și cu nerespectarea dispozițiilor art.28 din legea nr.18/1991 și îndreptățirea părții adverse la formularea acțiunii în revendicare, pe baza unui titlu mai bine caracterizat.
În consecință, se reține existența puterii de lucru judecat, referitor la motivul de nulitate invocat în privința contractului de vânzare cumpărare nr.5094/1991 și relativ la acțiunea în revendicare asupra terenurilor în suprafață de 0,29 ha situat în și 1100 mp. situat în,.
Oricum, contractul de vânzare cumpărare nr.5094/25.11.1991 a cărui nulitate se cere de către pârâții recurenți, a fost legal întocmit cu respectarea prevederilor art.28 alin.1 din Legeanr.18/1991 care prevăd: " construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, moșiile.ce au aparținut cooperative de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi.devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat cu personalitate juridică dacă se vor înființa".
Iar alin.4 al aceluiași articol menționează " în cazul în care nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile prevăzute la alin.1 se vor vinde prin licitație publică persoanelor fizice și juridice."
Dispozițiile acestui articol imperative, exprese și de strictă interpretare - nu prevăd condiția încheierii unui alt act autentic, cerută ca și condiție ad validitatem, pentru construcții și teren în afara actelor încheiate cu ocazia licitației care sunt suficiente. Comisia de lichidare, înființată conform art.26 alin.2 din Legea nr.18/1991, a procedat în termen legal la desființarea cooperativei, la realizarea activului și la plata pasivului în condițiile prevăzute de lege.
Acest art.28 din legea nr.18/1991, nu trebuie interpretat coroborat cu art.46 din Legea nr.18/1991 ale cărui dispoziții nu sunt incidente acestor cazuri de vânzări prin licitație ci, reglementează cu totul alte situații neprevăzute de art.28 din legea nr.18/1991.
În consecință, în cazul incidenței art.28 din Legea nr.18/1991 legea nu impune încheierea unui alt act autentic suplimentar față de actele încheiate cu ocazia licitației.
În cauză, se constată că dispozițiile art.28 din legea nr.18/1991 au fost respectate - acestea permițând vânzarea, în atare condiții ne mai fiind necesară încheierea unui alt act autentic. Fiind obiect al licitației, rezultă că procesul verbal și contractul sunt chiar ele acte autentice, ce au fost transcrise și, ca un argument în plus nici instanța nu le înregistra (transcria) dacă nu erau considerate acte de transmitere perfect valabile.
Față de cele de mai sus reținute - indubitabil reiese că nu există nici un motiv de nulitate absolută a contractului nr.5094/1991, ce este valabil încheiat.
Toate aceste considerente, vizează și diferența de 600 mp. menționată anterior care nu intră în puterea lucrului judecat și pentru care contractul de vânzare cumpărare este valabil încheiat.
Ca atare, nu se mai poate pune nici problema (conform teoriei anulării actelor subsecvente) a anulării actelor încheiate ulterior, ce au avut la bază contractul de vânzare cumpărare 5094/1991, considerat valabil încheiat.
Avându-se în vedere problema deja tranșată prin sentința civilă nr.5425/1994 irevocabilă a Judecătoriei Craiova, prin care se reține greșita reconstituire a dreptului de proprietate autoarei pentru terenul în litigiu și în contextul reținerii ca valabil a contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită, în consecință trebuia anulat parțial titlul de proprietate nr.2550-59519/21.01.2002 pentru suprafața de teren cu privire la care comisia nu mai putea face reconstituirea și punerea în posesie întrucât, ieșise din patrimoniul CAP și nu mai putea fi făcută pe aceste terenuri.
Prin urmare, titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.8-11 din legea nr.18/1991.
Însă, față de actele din dosar, se reține că autoarea era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu care figura în registrul agricol însă, pe un alt amplasament decât cel în litigiu din considerentele arătate.
Astfel, pentru terenul pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate se are în vedere dreptul în sine, intrinsec. Reconstituirea s-a făcut în abstract - pentru terenurile pentru care justifică dreptul, dar numai cu ocazia punerii în posesie acest drept se concretizează, în materialitatea lui. Însă, această punere în posesie nu se mai putea face odată ce ieșise la vremea respectivă din patrimoniul CAP, cu ocazia vinderii la licitație.
Conform art.11 din Legea nr.18/1991, prin urmare dreptul pârâtelor exista ca și drept reconstituit numai că, respectiva Comisie locală de aplicare a Legii nr.18/1991 trebuie să efectueze punerea în posesie pe alte suprafețe de teren decât cele vândute, iar comisia județeană trebuie să emită titlul de proprietate corespunzător noilor amplasamente ale terenurilor.
Recursul formulat de către pârâții și este nefondat.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, ținând seama și de existența puterii de lucru judecat reținută în considerente, soluția în privința acesteia este consecința tuturor măsurilor dispuse - astfel încât temeiul acesteia nu mai subzistă, titlul pârâților fiind desființat.
Prin urmare reținându-se valabil încheiat contractul de vânzare cumpărare 5094/1991 și implicit ca o consecință firească, actele subsecvente încheiate în baza lui și raportat la cele de mai sus, solicitările recurenților pârâți privind plata contravalorii lipsei de folosință, aplicarea greșită a art.486 Cod civil și reținerea bunei credințe a reclamantei, neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, nu mai au suport legal.
Văzând dispozițiile art.312 alin.1 rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă instanța va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica decizia și va admite apelul declarat de aceeași parte. Va schimba sentința și va respinge cererea reconvențională cu precizările ulterioare formulată de pârâții și. Se va admite acțiunea precizată formulată de reclamanta. Se va dispune anularea parțială a titlului de proprietate nr.2550-59519/21.01.2002 pentru suprafața de teren de 0,31 ha arabil situat în T 51 cu vecinătățile indicate în titlu, 0,29 ha teren arabil situat în 51, cu vecinătățile din titlu, 0,440 ha teren situat în 51, cu vecinătățile din titlu și 0,1700 ha teren situat în cu vecinătățile indicate în titlu.
Se va obliga Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 C să pună în posesie pârâții asupra suprafețelor de teren menționate pe un alt amplasament și Comisia județeană de aplicare a dreptului de proprietate asupra terenurilor D să emită titlul de proprietate pârâților corespunzător pe noul amplasament.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Se va respinge recursul promovat de pârâții.
În baza art.274 Cod pr.civilă vor fi obligați pârâții recurenți la plata sumei de 4419 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 655 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5690 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (nr. vechi 3084/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Modifică decizia civilă și admite apelul declarat de aceeași parte.
Schimbă sentința civilă.
Respinge cererea reconvențională cu precizările ulterioare formulată de pârâții și.
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta -.
Dispune anularea parțială a titlului de proprietate nr.2550-59519/21.01.2002 pentru suprafața de teren de 0,31 ha arabil situat în T 51, cu vecinătățile indicate în titlu, 0,29 ha teren arabil situat în, cu vecinătățile din titlu, 0,440 ha teren situat în cu vecinătățile din titlu și 0,1700 ha teren situat în cu vecinătățile încheiate în titlu.
Obligă Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 C să pună în posesie pârâții asupra suprafețelor de teren menționate pe un alt amplasament și Comisia județeană de aplicare a dreptului de proprietate asupra terenurilor C - D să emită titlu de proprietate pârâților corespunzător pe noul amplasament.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Respinge recursul promovat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 655 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5690 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (nr. vechi 3084/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Obligă pârâții recurenți la plata sumei de 4419 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reclamantă -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
7-07-2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
