Obligație de a face. Decizia 596/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 596
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta DISTRIBUȚIE ( OLTENIA SA - *. cu sediul în C,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 160 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în C,-, jud. D, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă DISTRIBUȚIE ( OLTENIA SA - *. reprezentată de consilier juridic, intimatul reclamant, personal și asistat de avocat, intimata reclamantă, reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a secției civile în soluționarea cauzei, având în vedere că pârâta este o societate comercială.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea excepției invocată de instanță, apreciind că litigiul este de competența secției comerciale.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 01.09.2006, pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 15368/C/2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC OLTENIA SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să desființeze instalația situată pe terenul proprietatea lor ce alimentează cartierul Anul 1848, să acorde beneficiul nerealizat în ultimii 3 ani, să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 RON, pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare a arătat că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.6991/06.06.1987, au dobândit dreptul de proprietate a unui imobil casa de locuit, situat în C,-, iar în baza deciziei nr. 15/1992, emisă de Prefectura D, a unui teren în suprafață de 485 mp.
Pe terenul astfel dobândit este amplasată o instalație ce cuprinde aproximativ 50 mp, astfel că, circa 10 % din teren nu se poate folosi.
Au mai arătat că, deși pârâta a fost notificată în vederea unei înțelegeri, aceasta a refuzat.
La data de 27.09.2006, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii promovate de reclamanți ca netemeinică si nelegală.
Prin sentința civilă nr. 8959 din 15 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei SC OLTENIA SA -
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, pe baza raportului de expertiză, că suprafața ocupată de cablu subteran este de 21,835 mp, conform schiței anexe și că potrivit art. 4 alin. 2, 3 și 4 și art. 5 din Legea fondului funciar, coroborat cu dispozițiile Legii 318/2003, rețelele electrice de transport și distribuție a energiei electrice sunt bunuri ce alcătuiesc domeniul public, împreună cu terenul ocupat, sunt de uz public și asigură realizarea unui serviciu de utilitate publică.
S-a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 16 și următoarele din Legea 318/2003, pârâta a adresat reclamanților invitația de a se prezenta la sediul societății pentru lămurirea situației.
Împotriva sentinței civile nr. 8959 din 15 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanții au precizat că hotărârea primei instanțe nu arată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Apelanții au susținut că Legea 318/2000, în art. 16 alin. 5, prevede expres dreptul proprietarilor de terenuri de a fi despăgubiți, arătându-se modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Au arătat că, neexistând disponibilitatea pârâtei spre negociere, urmează ca instanța de judecată să soluționeze litigiul.
Apelanții au mai precizat că terenul este în proprietatea privată a acestora, putând deveni proprietate publică doar în urma unei exproprieri în condițiile legii, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin decizia civilă nr.650 din 14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul declarat de reclamanți, a fost anulată sentința civilă și reținută cauza spre judecare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a considerat întemeiat motivul de nulitate invocat, constatând că la fila 2 din dosarul de fond este întocmit dispozitivul fără însă a fi semnat de judecător, în conformitate cu disp. art.258 alin.1 pr.civ.
După rejudecare, Tribunalul Dolja pronunțat decizia civilă nr. 160 din 28.03.2008, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC Oltenia SA - SDFE C, ca urmare a admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 8959/15 06 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova și a reținerii cauzei spre judecare prin decizia civilă nr.650/ 14 12 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
A fost obligat pârâtul la desființarea rețelei de cabluri subterane ce traversează proprietatea reclamanților, situată în C,- și la plata către reclamanți a sumei de 1026,33 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 21,835 mp., aferentă ultimilor 3 ani.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, pârâtul fiind obligat, către reclamanți, la 310,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile legii 318/2003, în vigoare până la data de 23.02.2007, când a fost abrogată prin Legea 13/2007.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, s-a reținut că rețeaua de cabluri subterane traversează terenul situat în C,-, proprietatea reclamantului conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6991/08.06.1987 (fila 7 dos. primei instanțe), traseul rețelei fiind identificat prin schița anexă la raport.
Instanța a avut în vedere traseul indicat prin raportul de expertiză, ce a avut la bază punctul de intrare a rețelei în curtea reclamantului, vizibilă datorită lucrărilor de reparații efectuate la rețea, precum și precizările reclamantului. Deși pârâta a contestat traseul astfel stabilit de expert, aceasta nu a pus la dispoziția expertului date suplimentare ori înscrisuri privind efectuarea lucrării de distribuție a energiei electrice, pentru a face dovada celor susținute.
Astfel, terenul afectat de rețeaua de cabluri este proprietatea reclamantului și nu domeniu public, așa cum susține pârâtul, nefiind făcută dovada respectării dispozițiilor legale prevăzute pentru efectuarea acestei lucrări de distribuție a energiei electrice și a aplicării art. 20 din legea 318/2003.
În termen legal, pârâta DISTRIBUȚIE ( OLTENIA SA - *. a declarat recurs împotriva deciziei, considerând-o nelegală deoarece terenul pe care se afla amplasată instalația energetică aparține proprietății publice a statului și nu reclamanților, confort. 41, alin.4 din Lg. 13/2007, a Energiei Electrice, terenurile situate în vecinătatea capacității energetice fiind afectate de dreptul de uz și de servitute în favoarea titularului de licență. Decizia nr. 15/1992, a Prefecturii D, emisă în baza Lg. 18/1991 este lovită de nulitate absolută deoarece a fost pronunțată cu încălcarea dispoz. art. 42, alin.3 din lege, potrivit cărora nu pot fi supuse reconstituirii suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare. S-a făcut de asemenea o greșită aplicare a dispoz. art. 20 din fosta lege a energiei electrice nr. 318/2003, deoarece acest text se referă la instalațiile energetice nou înființate, nu la cele existente, la intrarea în vigoare a legii, astfel încât a fost încălcat principiul neretroactivității legii.
Instanța, din oficiu, a ridicat excepția de competență materială a instanței civile, față de natura litigiului, care atrage competența instanței comerciale.
Având în vedere că excepția de competență ridicată de către instanță constituie o excepție dilatorie, cu caracter absolut, se va analiza cu precădere aceasta.
Litigiul supus soluționării are loc între două persoane fizice și SC OLTENIA SA - C, obiectul acestuia constituindu-l desființarea instalației electrice situată pe teritoriul proprietatea reclamanților, respectiv o rețea de cabluri subterane prin care se furnizează energie electrică consumatorilor din zona construită anterior anului 1990.
Această rețea aparține SC Distribuție SA, operator de distribuție a energiei electrice, titular de licență care prestează un serviciu de utilitate publică.
Prin urmare, rețeaua electrică a cărei desființare se solicită se află în patrimoniul recurentei, făcând parte din activitatea comercială a societății, situație în care se aplică prezumția de comercialitate, conform art. 3, alin.1, pct. 2 și art. 4 Cod comercial.
Potrivit art. 3, alin.1, pct. 2 Cod comercial, sunt fapte comerciale vânzările de produse, vânzările de bunuri și închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, or, așa cum s-a arătat activitatea societății recurente constă în distribuția de energie electrică, astfel încât se încadrează în dispozițiile precizate mai sus.
Față de textele de lege invocate, respectiv art. 4 Cod comercial, se aplică prezumția de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului. Toate obligațiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, au caracter comercial, cu excepțiile menționate expres de lege, respectiv prezumția de comercialitate este înlăturată dacă obligația are caracter civil, or, necomercialitatea rezultă chiar din actul săvârșit de comerciant.
În speță, s-ar putea invoca natura civilă a obligațiilor, aceasta referindu-se la faptul că obligația asumată de comerciant este de natură civilă, întemeindu-se pe rațiunea că în afara actelor și operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul face și acte de natură civilă. care evident nu pot fi supuse regimului Codului comercial.
Or, în speță, se solicită pârâtei, de către reclamanți, desființarea rețelei de difuzare a energiei electrice care ține de natura activității comerciale a pârâtei, deci nu poate fi considerată o obligație cu caracter civil ce poate fi asumată de către pârâtă.
În considerarea celor expuse, urmează ca instanța să constate competența de soluționare a litigiului de natură comercială, așa cum s-a precizat mai sus, în favoarea Tribunalului Dolj, ca instanță comercială, făcându-se aplicarea dispoz. art. 2, alin.1, pct. 1, lit. a Cod pr. civ.
Urmează ca instanța să admită recursul și aplicând dispoz. art. 304, pct. 3 Cod pr. civ. rap. la art. 312, alin.6 Cod pr. civ. să se caseze ambele hotărâri judecătorești și să se trimită cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, în primă instanță, ca instanță comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DISTRIBUȚIE ( OLTENIA SA - ) C, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 160 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în C,-, jud.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, în primă instanță, ca instanță comercială.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./02.07.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
