Anulare act. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 712/2009-
Ședința publică din 16.04.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în S,-, -.D,. 14, județul M, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA S M,cu sediul în S M,--23,județul S M, domiciliată în S M, strada -.-,nr.2, județul S M și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva deciziei civile nr.213/Ap din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr.2968 din 8 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei reclamante, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 153 din 22.10.2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.14 din 12.02.2009, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că au fost încălcate prevederile legale prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune. Arată că, nici până în prezent pârâta nu și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, astfel că, recurenta reclamantă nu avea cum să afle de existența contractului de vânzare cumpărare încheiat între și SC SA.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată. Arată că recurenta reclamantă a aflat de faptul că i-au fost restituite doar 4 apartamente din cele 6, prin Dispozițiile nr. 67 și 1700 ale Primăriei S M, prin care i s-a comunicat că celelalte două imobile au fost vândute către chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995, având cunoștință că intimata pârâtă a cumpărat apartamentul ce l-a deținut ca și chiriaș, chiar dacă nu l-a întabulat în cartea funciară. Apreciază că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel, sunt legale și temeinice.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2968/08.05.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de către pârâta și în consecință s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta de mai sus și cu SC SA S M și Primăria Mun.S M prin Primar, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.79/30.03.1998, fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că a fost investită cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a un ui contract de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile Legii nr.112/1995 între pârâtele SC SA S M și, acțiune în cadrul căreia s-a invocat pe cale de excepție prescripția extinctivă specială reglementată prin art.45 din Legea nr.10/2001, excepție analizată cu prioritate conform art.137 alin.1 Cod de procedură civilă de către prima instanță și apreciată ca fiind întemeiată, constatându-se că termenul de prescripție extinctivă de 1 an de zile s-a împlinit la data de 14.08.2002, iar acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 21.11.2006.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a promovat în termenul legal calea de atac a apelului, solicitând schimbarea în tot a acesteia și admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată, invocându-se totodată neconstituționalitatea disp.art.45 din Legea nr.10/2001, temei juridic reținut de către prima instanță în admiterea excepției privind excepția extinctivă, apelanta invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției de admitere a acestei excepții, raportat la criticile vizând neconstituționalitatea acestei norme juridice.
Prin decizia nr.629/29.05.2008 pronunțată de Curtea Constituțională a României în dosarele nr.201D/2008 și nr.217D/2008 (filele nr.55-57 din dosarul de apel) în urma sesizării acesteia de către instanța de apel, în condițiile art.29 din Legea nr.47/1991 republicată în baza Legii nr.232/2002 cu modificările ulterioare, prin încheierea de ședință de la termenul din data de 05.02.2008 (filele nr.48-49 din dosarul de apel), a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată de către apelantă.
Totodată, în ședința publică de la termenul din data de 02.10.2007 intimata pârâtă a depus întâmpinare precum și o cerere de aderare la apel (filele nr.13-16 din dosarul de apel), prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii excepției lipsei interesului procesual al reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, excepție care a fost respinsă de către instanța de fond prin încheierea de ședință de la termenul din data de 03.04.2007 (fila nr.49 din dosarul primei instanțe).
Ulterior respingerii excepției de neconstituționalitate, reprezentanta intimatei pârâte a declarat că renunță la cerere de aderare la apel, renunțare care însă nu a îmbrăcat forma scrisă semnată personal de către această intimată pârâtă și nici nu a fost însoțită de un mandat special în acest sens pentru reprezentanta sa.
Intimatele SC SA S M și Primăria Mun.S M prin Primar deși legal citate nu se prezintă și nu depun întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 213/Ap din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă,.în S,-, -.D,.14, jud.M, împotriva sentinței civile nr.2968/08.05.2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele,.în mun.S M, str.-.- nr.2, jud.S M, SC SA, cu sediul în mun.S M,--23, jud.S M și PRIMĂRIA MUN.S M prin PRIMAR.
S-a respins cererea formulată de intimata-pârâtă privind aderarea la apelul de mai sus.
A fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că, raportat la data de 14.08.2002, moment până la care puteau fi formulate acțiuni în constatarea nulității absolute în condițiile Legii nr.10/2001, având ca obiect contracte încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, data promovării de către reclamant a cererii introductive în instanță din dosar nr- se prezintă a fi formulată cu mult timp după expirarea acestui termen de prescripție extinctivă specială, în speță nefiind relevate împrejurări de natură să determine suspendarea sau întreruperea cursului acestei prescripții, în condițiile reglementate prin Decretul Lege nr.167/1958.
Totodată în ce privește criticile de neconstituționalitate a disp.art.45 alin.1 și 5 din Legea nr.10/2001, care au stat la baza admiterii excepției de mai sus de către prima instanță, tribunalul a reținut că acestea au fost înlăturate motivat de către Curtea Constituțională a României prin decizia nr.629/29.05.2008 de la dosar (filele nr.55-57).
În ce privește cererea de aderare la apel, analizată ca atare întrucât renunțarea la judecată formulată verbal de către reprezentantul intimatei pârâtei nu a întrunit condițiile legale de admisibilitate prevăzute de art.246 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins-o conform disp.art.293 Cod de procedură civilă.
De asemenea, referitor la concluziile scrise ale apelantei, prin care s-au formulat critici și cereri noi, în sensul că prima instanță avea obligația de a compara cele două titluri asupra imobilului în cauză, cel al apelantei reclamante și cel al intimatei pârâte, instanța de apel a constatat că în mod temeinic și legal prima instanță s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost legal investită, așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii principale (filele nr.2-5 din dosar nr-) și anume constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.79/30.03.1998 în condițiile Legii nr.112/1995, iar nu o acțiune în revendicare prin care reclamanta să fi solicitat obligarea pârâtei de mai sus la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului în cauză, o asemenea schimbare a obiectului pricinii cu ocazia depunerii concluziilor de fond în apel nefiind permisă de normele procedurale.
Prin prisma considerentelor ce preced, tribunalul a respins atât apelul cât și cererea de aderare la apel și a făcut totodată aplicarea disp.art.274 și urm. raportat la art.298 Cod de procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată ocazionate în apel intimatei pârâtei, raportat la înscrisurile doveditoare depuse la dosar, în speță împuternicirea avocațială nr.78/29.09.2007 și chitanța nr.106/13.09.2008 (filele nr.12, 66 din dosarul de apel).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a solicitat constatarea nulității absolute contractului de vânzare cumpărare nr. 79/30.03.1998 încheiat în baza Legii nr. 112/1995, însă nu a avut cunoștință de existența acestuia până la data la care a expirat termenul special de prescripție impus de art. 45 din Legea nr. 10/2001.
Doar la data de 20.01.2006 când i s-a comunicat dispoziția nr. 67/17.01.2006 a aflat că nu i-a fost restituit în natură imobilul, fiind vândut la 30.03.1998, cu toate că, la acea dată era în curs de soluționare plângerea împotriva hotărârii nr. 114/18.04.1997 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 112/1995. Nici până în prezent, nu și-a întabulat dreptul în cartea funciară, astfel că, din consultarea acesteia, nu putea afla că imobilul a fost vândut, neputând astfel să-și exercite drepturile conferite de lege în termenul special prevăzut de art. 45 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Greșit s-a apreciat că nu există împrejurări ce să fi dus la întreruperea sau suspendarea cursului prescripției, ori cele invocate se încadrau în dispozițiile art. 19 din Decretul Lege nr. 167/1958.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului invocând că acțiunea este prescrisă, s- înregistrat doar la 21.11.2006, deși dispozițiile nr. 67 s-a emis la 17.01.2005, iar cea cu nr. 1700 la 09.09.2005, anterior datei de 02.11.2005, dată la care erau înscrise drepturile de proprietate asupra apartamentelor libere, termenul de un an stabilit de art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 fiind expirat, neputând fi întrerupt sau suspendat.
Formularea unei notificări în sensul art. 13, 16 din Decretul Lege nr. 167/1958 nu poate fi asimilată unei acțiuni în justiție, nefiind incidente alte cazuri de întrerupere a cursului prescripției. Recurenta și-a întabulat dreptul asupra a 4 apartamente din cele 6 din imobil la 02.11.2005, având cunoștință că ea a cumpărat apartamentul ce l-a deținut ca și chiriaș, chiar dacă nu l-a întabulat în cartea funciară, ori, pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost suspendat cursul prescripției, un nou termen a curs din 2 noiembrie 2005, însă acțiunea s-a înregistrat doar la 21.11.2005.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară - fila 8 dosar fond - imobilul înscris în CF nr. 182 S M, cu nr. top. 353, în natură casă, curte în suprafață de 439 mp, a format dreptul de proprietate al antecesoarei recurentei - foaia B nr.5 - drept ce a fost preluat de Statul Român în anul 1971 - foaia B nr. 11 - în baza Decretului nr. 218/1960, Decretului nr. 712/1966, după care, au avut loc dezmembrări, însă, conform copiei xerox a colii de carte funciară - filele 36 - 39 - dreptul de proprietate al cumpărătoarei intimate nu a fost întabulat.
La data de 30.03.1998, intimata pârâtă, a cumpărat de la Statul Român prin SC SA S M, în baza Legii nr. 112/1995 un apartament din imobilul identificat mai sus, fără însă, conform celor arătate, să-l fi întabulat în cartea funciară.
Dispoziția nr. 1700/09.09.2005 emisă de Primarul Municipiului S M în baza Legii nr. 19/2001, fila 7 dosar fond - a prevăzut restituirea în natură în favoarea recurentei imobilului în litigiu, fără ca din cuprinsul acesteia să reiasă că o parte ar fi fost vândută și în favoarea cui, în baza cărui act. Anterior acestei dispoziții, la data de 17.01.2005 - fila 43 dosar apel - același Primar, prin dispoziția nr. 67 dispus restituirea doar a 341/439 părți în natură, iar la art. 5 dispus declinarea competenței de soluționare a notificării cu privire la spațiile ce au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
Raportat la considerentele expuse și celelalte probe administrate, față de faptul că în cartea funciară, contractul a cărui nulitate se solicită nu a fost întabulat, instanța de recurs apreciază că, recurenta nu avea posibilitatea cunoașterii existenței acestui contract pentru a-l contesta în termenul impus de Legea nr. 10/2001, fiind de altfel o situație specială creată de chiar cumpărătorul intimat și vânzătorul SC SA S
Sigur că, Legea nr. 10/2001 prin art. 46 alin. 5 prevăzut, prin derogare de la dreptul comun, un termen în care indiferent de cauze de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru anularea contractelor de vânzare cumpărare privind imobilele ce au fost preluate de Statul Român, termen ce a fost ulterior prorogat și a expirat la data de 14.08.2002, termen de care însă recurenta nefiind încunoștiințată că imobilul a fost vândut, cui, prin ce fel de act, ci dimpotrivă, există două dispoziții de restituire în natură, din care una pentru întregul imobil, iar cealaltă doar pentru o cotă parte.
Problema care se pune este acea de-a analiza dacă într-adevăr în speță acțiunea s-a introdus cu încălcarea termenului impus de art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 - fiind înregistrată după 14.08.2002, respectiv la 21.11.2006, și dacă într-adevăr există sau nu motive temeinic justificate care să motiveze această depășire, pentru a face aplicabile dispozițiile art. 19 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Art. 19 din Decretul Lege nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, prevede faptul că, instanța poate în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea acțiunii, ori, față de faptul că intimata nici până în prezent nu și-a întabulat în cartea funciară contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită, că nu i s-a comunicat de către Primarul Municipiului S M cu ocazia emiterii dispoziției de restituire, cui s-a vândut o parte din imobil, mai mult, inițial i s-a restituit în întregime conform celor expuse, instanța apreciază ca fiind aspecte ce justifică aplicarea acestei dispoziții legale, în mod greșit instanța de apel reținând contrariul, apărările intimatei fiind nefondate.
Depășirea termenului de 1 an prevăzut de Legea nr. 10/2001 s-a făcut datorită pasivității intimatei cumpărătoare prin neîntabularea în cartea funciară, a Statului Român prin instituțiile sale ce nu au comunicat recurentei cui și când au vândut o parte din imobil, ori, aceste aspecte de culpă nu pot fi imputate recurentei. Sigur că, în măsura în care s-ar fi făcut dovada că recurenta cu toate că nu a fost întabulat în CF contractul, ar fi cunoscut pe alte căi existența acestui contract, art. 19 din Decretul Lege nr. 167/1958 într-adevăr nu ar fi fost aplicabil.
Față de toate considerentele expuse, făcându-se o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, art. 19 din Decretul Lege nr. 167/1958, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cauza fiind soluționată pe excepția de prescripție, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va casa decizia recurată, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite ca fondat apelul și cererea de aderare la apel, va desființa sentința apelată conform art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare, în vederea soluționării cauzei pe fond, urmând astfel a fi analizate și apărările pârâților, inclusiv excepțiile invocate, prin cererea de aderare la apel.
Vor fi avute în vedere la rejudecare cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în S,-, -.D,. 14, județul M, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA S M,cu sediul în S M,--23,județul S M, domiciliată în S M, strada -.-,nr.2, județul S M și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva deciziei civile nr.213/Ap din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează și:
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta, cererea de aderare la apel formulată de intimata pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 2968/08.05.2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care o desființează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 24.04.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 24.04.2009 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
