Anulare act. Decizia 713/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 713/
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 153/A/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, -, SC SA T, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului T, și prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin DGFP T și Primăria Municipiului T prin Primar, pentru constatare nulitate absolută a contractului de vânzare- cumpărare.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie. În termenul de pronunțare, reclamantul intimat a depus la dosar, prin Registratura instanței, concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 8005/17.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes a reclamantului, excepția de ilegalitate a încheierii nr. 1907/19.01.2006, excepția de nelegalitate a dovezii nr. 124/c/3/3.10.2005 a Comunei, excepția lipsei calității procesuale pasive și a capacității procesuale a Primăriei T, reprezentată prin Primar, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul - împotriva pârâților, -, T, Statul Român, prin Consiliul Local T și prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și Primăria T, prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții în baza art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, că termenul special de 1 an de la intrarea în vigoare a legii pentru promovarea acțiunii în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nu se aplică în cauză, întrucât temeiul juridic invocat de reclamant este art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, conform căruia fac excepție de la prevederile alin. 1 chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, soție, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu, iar încălcarea unei astfel de prevederi poate fi invocată oricând.
Excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de aceiași pârâți, cu motivarea că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, prima instanță a respins-o, având în vedere că temeiul juridic invocat de reclamant este art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, iar repunerea în situația anterioară de carte funciară solicitată de reclamant are valoarea unei restituiri în natură.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de aceiași pârâși cu motivarea că reclamantul nu este moștenitorul persoanei de la care s-a preluat imobilul, prima instanță a respins-o având în vedere că prin dovada emisă de Primăria sub nr. 124/c din 03.10.2005, prin declarația de notorietate publică, precum și prin actele de atare civilă depuse la dosar, reclamantul a dovedit că este moștenitorul proprietarei tabulare.
A fost respinsă și excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii, având în vedere că reclamantul își justifică interesul tocmai în calitatea sa de moștenitor al fostei proprietare tabulare.
Cu referire la excepția de ilegalitate a încheierii 1907/19.01.2006, prima instanță a respins-o, pentru încheierile de carte funciară existând căi anume prevăzute de lege spre a fi îndreptate.
S-a respins și excepția de nelegalitate a dovezii nr. 124/c/3 din 03.10.2005 a Comunei, având în vedere că unitatea administrativ-teritorială poate furniza informații oficiale, de veridicitatea cărora răspunde, ori nu s-a dovedit că aceste informații sunt nereale.
S-a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive și a capacității procesuale a Primăriei T, reprezentată prin primar, având în vedere că această instituție, chiar dacă este doar o structură funcțională, a fost implicată în toate actele ce privesc imobilele trecute în proprietatea statului, iar primarul este cel care semnează toate deciziile de restituire.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a respins-o, având în vedere calitatea sa de reprezentant al Statului Român, dar implicat și în acordarea sumelor de bani prevăzute de Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că se impune a fi respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pârâții au cumpărat, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 404 din 18.04.1997, imobilul situat în T,-, parter,. 1, intabulat în CF 17452 T, contract încheiat în baza prevederilor Legii nr. 112/1995.
În baza art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, fac excepție de la prevederile alin. 1, care dă posibilitatea chiriașilor să cumpere imobilele deținute cu chirie, chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, soție, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu. Încălcarea unei astfel de prevederi poate fi invocată oricând, numai că în cauza de față nu ne aflăm în prezența unei astfel de excepții.
Faptul că pârâții au devenit proprietarii unui al doilea imobil, situat în A, nu semnifică faptul că pârâții au încălcat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995. Imobilul a fost cumpărat în baza aceleiași legi, dar în A, iar nu în T, așa cum rezultă din contractul încheiat la 14.04.1998.
Împotriva sentinței civile nr. 8005/17.06.2008 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 153/24.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamant și a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.
Reclamantul a fost obligat la plata față de pârâții și - a câte 2.850 lei, reprezentând cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că în mod incorect a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții.
Nu există nici un motiv pentru care art. 45 din Legea nr. 10/2001 să nu fie aplicabil în speță. Textul se referă la actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub incidența legii, imobile preluate fără titlu valabil sau cu titlu valabil, astfel că legiuitorul nu face nici o distincție între cauzele de nulitate posibil a fi invocate, fapt inserat expres în alineatul 5 al articolului.
Legea nr. 10/2001 stabilește un caz general cu privire la termenul de 1 an, în sensul că acesta curge de la data intrării în vigoare a legii, dar teza se aplică doar dacă înscrierea în cartea funciară este anterioară datei de 14.02.2001. Termenul a fost prelungit succesiv, până la data de 14.08.2002.
În speță, contractul încheiat la data de 18.04.1997 și contestat de reclamant a fost înscris în cartea funciară la data de 08.11.2000; termenul special de prescripție s-a împlinit la data de 14.08.2003, iar acțiunea depusă la data de 26.05.2006 este în mod evident prescrisă, a reținut instanța de apel.
Împotriva deciziei civile nr. 153/24.02.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că excepția prescripției dreptului său la acțiune în mod corect a fost respinsă de prima instanță, iar instanța de apel a procedat nelegal admițând această excepție în baza art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care nu a fost invocată de pârâți în apel și nu a fost pusă în discuția părților, în acest mod fiind încălcat art. 296 Cod procedură civilă, întrucât li s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac.
Reclamantul recurent a invocat și fondul cauzei și a arătat că pârâții și - au fost de rea-credință atunci când au cumpărat al doilea imobil tot în baza Legii nr. 112/1995, eludând astfel dispozițiile legale.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâții și - au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de apel, cu motivarea că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în baza art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, întrucât legea a instituit un termen special pentru invocarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, iar reclamantul nu a respectat acest termen.
A formulat întâmpinare și T, în reprezentarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor; a solicitat respingerea recursului reclamantului, cu motivarea că termenul de prescripție prevăzut de art. 45 din Legea nr. 10/2001 s-a împlinit.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin acțiune, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 404/18.04.1997, încheiat între pârâții și T, și să dispună revenirea la situația anterioară în CF nr. 17452 T, prin radierea dreptului de proprietate al pârâților și -.
Inițial reclamantul nu a indicat temeiul juridic al acțiunii sale, însă prin precizarea de acțiune depusă la dosar pentru termenul din 04.11.2006 (fila 102 din dosarul nr. 8182/2006), a indicat ca temei juridic al acțiunii dispozițiile art. 45 alin. 2 și 4 din Legea nr. 10/2001.
În această situație, în mod corect a reținut instanța de apel aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și a respins acțiunea ca prescrisă.
Pentru acțiunile în nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, întemeiate pe dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, acest text legal prevede, prin alin. 5, indiferent de cauza de nulitate, prin derogare de la dreptul comun, un termen special de prescripție de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001; acest termen a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și prin nr.OUG 135/2001, data limită fiind 14.08.2003.
Reclamantul a înregistrat acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare la 26.05.2006, încălcând astfel termenul special de 1 an prevăzut de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, iar acțiunea sa fiind prescrisă.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o aplicare corectă a acestui text legal.
Nu se poate reține nici că instanța de apel i-a creat reclamantului în propria sa cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, prin încălcarea art. 296 Cod procedură civilă.
Prima instanță a respins pe fond acțiunea reclamantului, în timp ce instanța de apel nu a analizat pe fond acțiunea, reținând că aceasta este prescrisă, soluție prin care este evident că reclamatului nu i s-a creat o situație mai grea.
Reclamantul a invocat în susținerea recursului și art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, însă prin dezvoltarea motivelor de recurs nu l-a susținut.
De altfel, din examinarea hotărârii atacate în raport cu obiectul acțiunii, nu se poate reține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății sau că i-a schimbat natura.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 153/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 1169 Cod civil, Curtea va respinge ca nedovedită cererea pârâților și - pentru cheltuielile de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 153/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge cererea pârâților și - pentru cheltuielile de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 29.06.2009;
Tehnored. - 06.07.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara;Judecător:
Instanță de Apel: Tribunalul Timiș;Judecători: A;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
