Anulare act. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 1675,-
DECIZIA NR.80
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei civile nr. 822/2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, formulată de contestatorul, domiciliat în Rm. S,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în Rm. S,- bis, jud.
Recurs timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței seria - nr. -/4.12.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei, anulate de instanță la filele 3 și respectiv 5 dosar recurs.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul asistat de avocat din Baroul d e Avocați P și intimatul asistat de avocat din Baroul d e Avocați
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței contestatorul arată că mandatează pe d-na avocat să-l reprezinte în fața instanței.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru contestatorul, arată că temeiul de drept al prezentei contestații în anulare îl constituie disp.art.318 teza II Cod pr.civilă, întrucât instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs, iar motivarea soluției pronunțate cuprinde alte considerente decât cele ale instanței de apel.
Precizează că motivele de recurs vizează împrejurarea potrivit căreia Tribunalul Buzăua constatat că certificatul de moștenitor nu poate fi anulat decât pentru înscriere în fals, însă reclamantul nu poate să facă dovada cu martori a acceptării succesiunii împotriva unui act scris.
De asemenea, arată că la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 397/27.10.1979 au fost încălcate de către notarul public dispozițiile art.2 din Decretul 40/1993, în sensul că nu s-a menționat modalitatea de renunțare a succesorilor la moștenirea defunctei.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins probatoriile solicitate de către recurentul-reclamant pentru a dovedi acceptarea tacită a succesiunii, iar motivarea instanței de recurs cu privire la acest aspect excede cadrului procesual al recursului și al calității procesuale a părții ce a promovat această cale de atac.
Concluzionând, arată că cererea de chemare în judecată ce viza numai anularea certificatului de moștenitor pentru nelegalitate a fost în mod greșit respinsă ca neîntemeiată, deoarece nu s-a ridicat de către partea adversă excepția calității procesuale active și nici excepția tardivității, ambele raportate la data emiterii acestui act.
Solicită admiterea contestației, desființarea deciziei cu reținerea cauzei pentru rejudecarea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul, arată că în mod greșit se invocă de către contestator disp.art.318 teza II din Codul d e procedură civilă, deoarece acestea au în vedere numai omisiunea examinării unuia din motivele de casare invocate în termen de recurent, prevăzute de disp.art.304 Cod pr.civilă, iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte în susținerea motivului de recurs.
Consideră că este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a apreciat că motivul de casare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor recurentului.
Solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și pe cale de consecință obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 1675,-, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimatul, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 822 pronunțată la data de 2 noiembrie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând anularea deciziei și rejudecarea recursului său, declarat împotriva deciziei civile nr. 144/4 mai 2009 a Tribunalului Buzău.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că instanța de recurs, soluționând recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 144/2009 a Tribunalului Buzău, nu a cercetat motivele de recurs invocate, motivându-și soluția de respingere recursului pe alte considerente, străine de criticile formulate.
Astfel, arată contestatorul, prin motivele de recurs formulate, a invocat încălcarea de către notarul public a dispozițiilor Decretului nr. 40/1953, în sensul că în certificatul de moștenitor nr. 397/1979 nu s-a menționat modalitatea în care s-a renunțat de către succesori la moștenirea defunctei.
C de-al doilea motiv de recurs formulat, precizează contestatorul, a vizat respingerea de către instanța de fond a probatoriilor solicitate pentru a dovedi acceptarea tacită a succesiunii, și niciunul dintre aceste două motive nu a fost însă analizat de instanța de recurs, care s-a limitat la a constata că recurentul nu a dovedit calitatea sa de moștenitor (reținându-se că nu s-a făcut dovada acceptării în termen a succesiunii), deși nu existase un astfel de motiv.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, arată contestatorul, nu s-a pronunțat dacă s-au respectat dispozițiile Decretului nr. 40/1953, dacă au fost indicați de intimat și citați toți succesorii defunctei și dacă s-au respectat drepturile acestora.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp.art. 318 teza a II-a Cod proc.civilă.
Intimatul, în conformitate cu disp.art. 115 Cod proc.civilă coroborat cu art. 320 alin.2 Cod proc.civilă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că, contestatorul a invocat în recursul său motivul reglementat de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, iar instanța de recurs s-a pronunțat, în mod explicit pe acest motiv, nefiind prin urmare incidente disp.art. 318 teza a II-a Cod proc.civilă.
În cauză s-au formulat cereri de abținere de către membrii completului de judecată, care au fost respinse prin încheierile din Camera de consiliu din data de 8 ianuarie 2010.
La data de 11.01.2020 s-a formulat de către contestator cerere de recuzare a aceluiași complet de judecată, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din Camera de consiliu din data de 14 ianuarie 2010.
Examinând contestația formulată, în raport de normele procedurale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit cererii de recurs aflată la filele 4-5 dosar nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI, contestatorul a susținut, în dezvoltarea cazului de modificare reglementat de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă-text de lege pe care și-a întemeiat recursul- că instanța de apel nu a reținut nici un motiv de apel care era concludent, în sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
A precizat contestatorul, în acest sens, că în condițiile în care pârâtul a recunoscut că a formulat cerere de deschidere a succesiunii, ceea ce prezumă că a indus în eroare notarul, afirmând că este unic moștenitor, în mod nelegal instanța de apel a stabilit că reclamantul ar fi renunțat la succesiune, iar mențiunile dintr-un act autentic nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
Procedând la examinarea deciziei contestate, în raport de motivele efective formulate de către contestator în dosarul de recurs, Curtea reține că, criticile astfel formulate, subsumate cazului de modificare reglementat de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, au fost reținute de instanța de recurs, care a răspuns, prin argumentele de fapt și de drept menționate la paginile 3 și 4 din decizie, în mod amplu, criticilor recurentului, respectând pe deplin disp.art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă.
În cauză nu există nicio omisiune de cercetare nu numai a motivului de modificare invocat (art. 304 pct.9 Cod proc.civilă), dar nici măcar a vreunuia dintre criticile subsumate acestuia, instanța de recurs procedând, în considerentele deciziei, la o analizare amplă și argumentată a susținerilor recurentului, expunând pentru fiecare critică în parte, aspectele pentru care a înlăturat-o ca nefondată.
Astfel, potrivit considerentelor deciziei, instanța de recurs a stabilit că tribunalul a răspuns criticilor formulate printr-un considerent comun, grupând argumentele recurentului în susținerea apelului; că, critica în sensul că intimatul ar fi indus în eroare notarul este nefondată, întrucât din certificatul de moștenitor nr.397/1979 a reieșit că intimatului i s-a recunoscut calitatea de moștenitor al defunctei, în timp ce recurentul împreună cu alți moștenitori au fost menționați la rubrica celor care au renunțat la succesiune, fiind astfel evident că notarul a avut cunoștință de existența altor persoane cu vocație la succesiunea
defunctei; că dacă înlăuntrul termenului de acceptare a moștenirii succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală,titlul său de moștenitor se stinge; că recurentul nu a dat nicio declarație notarială cu privire la succesiunea mamei sale și nu a luat nici un bun din averea acesteia, condiții în care în mod corect acțiunea a fost respinsă.
Împrejurarea invocată în prezenta contestație, în sensul că instanța de recurs
și-ar fi motivat soluția pe considerente străine de motivele de recurs formulate, este evident nefondată, întrucât, pe de o parte, astfel cum a rezultat din paragrafele precedente, instanța de recurs a răspuns punctual și amplu tuturor criticilor cu a căror soluționare fusese învestită, iar pe de altă parte, ipoteza invocată de contestator, în sensul că instanța ar fi reținut considerente străine de obiectul pricinii nu se regăsește în cea reglementată de textul de lege pe care și-a întemeiat contestația în anulare- art. 318 teza a II-a Cod proc.civilă- care vizează numai omisiunea din eroare de cercetare a vreunuia dintre motivele de recurs.
În considerarea acestor argumente, constatând că în cauză contestatorul nu a dovedit incidența disp.art. 318 teza a II-a Cod proc.civilă, Curtea, în temeiul art. 320 alin.3 Cod proc.civilă va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 274 Cod proc.civilă, Curtea îl va obliga pe contestator să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în contestație, conform chitanței aflată la fila 18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr. 822/2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, formulată de contestatorul, domiciliat în Rm. S,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în Rm. S,- bis, jud.
Obligă pe contestatorul să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
Red.jud.
Tehnored.CC
4 ex./3.02.2010
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
